Coman lupu universitatea bucureşti împrumutul lingvistic

By | Thursday, May 27, 2021

Navigare

  • Neologismele limbii romane
  • Coman, în Împrumutul. Etimologia Credem că faptele expuse confirmă ipoteza noastră iniţială: locuţiunea românească coman bună zi atestată lupu dată înuniversitatea V. Download Free PDF. Afirmăm acest lucru având în vedere lupu că bucureşti. O listă de împrumutul sute de astfel de unităţi lingvistic ar fi lingvistic de întocmit de exemplu, pornind de la universitatea de exemple discutate sau numai menţionate în Goldiş-Poalelungi ; Hristea bucureşti,; Groza etc.

    Coman lupu universitatea bucureşti împrumutul lingvistic

    Download PDF. A short summary of this paper. Prin convenție și în mod tradițional, sunt considerate neologisme în lingvistica românească împrumuturile moderne din latină și din limbile de cultură și de civilizație occidentale romanice și neromanice , creațiile interne de la acestea și calcurile lingvistice după modele culte realizate, de asemenea, începând cu epoca modernă. Ceea ce separă, de obicei, cuvintele noi de neologisme în ciuda corespondenței formale dintre cei doi termeni este nivelul cultural al celor din urmă, respectiv preluarea lor din limbi de cultură de către oameni instruiți și folosirea, cel puțin în momentul pătrunderii în română, în medii cu un anumit grad de educație.

    În realitate, orice cuvânt reprezintă o noutate lexicală cel puțin în momentul sau în perioada imediat următoare pătrunderii sau formării lui într-o limbă. Diferența dintre un cuvânt nou oarecare și un neologism este dată, în primul rând, de raportarea vorbitorilor față de un fapt de limbă: inconștientă, imitativă în cazul primului vs.

    Pentru asumarea unei noi creații sau achiziții lexicale este nevoie de apartenența vorbitorilor la un anumit nivel cultural, care presupune opțiuni stilistice, normative etc. Caracterul particular al tratării neologismului în lingvistica românească se explică prin faptul că, spre deosebire de continuitatea culturală a limbilor occidentale- surori, româna a cunoscut o evoluţie scindată pe niveluri: pe de o parte, limba populară, manifestată preponderent oral, fără restricţii sau limitări normative, cu o capacitate structurală nativă de asimilare a împrumuturilor necesare preluate mai ales prin contact direct cu populațiile înconjurătoare, vorbitoare genuine ale propriilor limbi; pe de altă parte, limba cultă, de sorginte bizantino-slavă, pătrunsă pe cale scrisă și aparţinând, pe tot parcursul existenței ei, unei minorităţi izolate cultural de marea masă a vorbitorilor.

    Contactele culturale semnificative cu latinitatea şi cu romanitatea occidentală sunt de dată relativ târzie, respectiv din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, și se datorează, într-un cadru socioistoric particular, ierarhilor și cărturarilor ardeleni și bănățeni, promotori ai răspândirii cât mai largi a culturii scrise utilitare. Unirea Principatelor, dezvoltarea învățământului și a presei, obținerea Independenței, orientarea diplomatică spre lumea civilizată, Unirea din etc. Din momentul considerării ei ca reflex firesc și constant al evoluției societății românești în ansamblul ei, limba noastră literară a parcurs aceleași etape de evoluție ca toate limbile de cultură și de civilizație, iar cel mai sensibil indicator al acestei realități este vocabularul, în permanență înnoit și diversificat.

    Dependentă de discuțiile aprinse din epocă asupra modalităților de modernizare lexicală, aceasta este, de altfel, rațiunea explicită a apariției dicționarelor: introducerea în limbă a unor noi cuvinte de regulă, împrumuturi și explicarea sensului sau sensurilor lor.

    Termenul însuși de neologism1 apare abia la jumătatea secolului al XIX-lea, cu același sens cu care se folosește și astăzi, respectiv cuvânt nou, în mod particular împrumut cultural, ale cărui caracteristici formale și semantice fac trimitere la originea lui externă Pușcariu — ; id.

    În această accepție largă, Pușcariu ibid. Argumentele prin care, în lingvistica românească, sunt socotite neologice unităţi lingvistice pătrunse acum mai bine de de ani sunt următoarele Hristea : a originea latino-romanică directă sau indirectă, mai ales prin intermediul limbilor neogreacă şi rusă, la care se pot adăuga germana și, mai târziu, engleza , b calitatea de termeni de cultură şi de civilizaţie, c apartenenţa la fondul lingvistic internaţional şi d persistenţa lor până în limba contemporană.

    Tipuri de neologisme. Ceea ce numim, în genere, neologisme sunt clasificabile în mai multe feluri, în funcţie de diverse criterii. După tipul de unitate lingvistică în care se încadrează, există: 1 În limba franceză, adj. În italiană, prima atestare a cuvântului neologismo, împrumut din franceză, este considerată a fi vezi DELI , s.

    După tipul de etimologie, neologismele pot fi considerate: a externe: împrumuturi directe realizate începând cu epoca modernă din una sau mai multe limbi de cultură; b interne: derivate și compuse alcătuite din cel puţin un component afix, radical sau afixoid neologic recent, cultural, internațional etc. Unele dintre aceste neologisme, indiferent de origine, au devenit, treptat, populare, s-au adaptat formal și s-au diversificat semantic, devenind de uz comun, au pătruns în argou etc.

    Există, totuși, diferențe între împrumuturile culte neogrecești, spre exemplu, cu o vechime apreciabilă și ieșite din uz, unele împrumuturi franțuzești, devenite desuete, dar folosite, încă, în discuții nostalgice de salon, și unele împrumuturi din rusă sau creații după model rusesc din perioada postbelică, ieșite din uz. De regulă, se învechesc împrumuturile care denotă obiecte materiale sau realități sociale supuse, în mod fatal, perimării, în vreme ce împrumuturile care denumesc noțiuni abstracte, concepte etc.

    Alături de împrumuturile din latină și din limbile moderne, sunt, de asemenea, neologisme curente, în marea lor majoritate, derivatele, compusele și creațiile interne obținute prin conversiune de la baze neologice rezistente și prolifice, de regulă sprijinite de corespondente vechi din fondul principal lexical și adaptate după acestea sau după modelul structural dominant impus de acestea. De remarcat, în acest sens, cel puțin pentru derivare, cartea Elenei Trifan, Formarea cuvintelor în publicistica actuală — Derivarea — perioada , care reprezintă o radiografie în bună măsură apropiată de realitate, a derivatelor postdecembriste atestate în cele mai importante jurnale românești.

    În privința acestora din urmă, cunoașterea unei limbi străine, relativ la îndemână, contactul temerar cu mediul informatic, pasiunile și interesul pentru tot ceea ce 2 Cluj-Napoca, Editura Digital Data, Cuvintele folosite de acești vorbitori sunt, în general, dependente de modele care le impun, la un moment dat, și au caracter mai degrabă efemer, dispărând sau învechindu-se odată cu evoluția societății, la rândul ei supusă modelor.

    Întrebările care se pun de regulă atunci când se discută, la noi sau aiurea, oportunitatea considerării ca neologism a unei unități lingvistice sunt, pe rând, următoarele: 1.

    Este suficient criteriul cronologic? Este util, dar nu suficient, mai ales că noutăți lingvistice se realizează în orice moment, de către fiecare dintre noi, accidental sau contextual, multe la limita corectitudinii, iar judecata de valoare depinde de fiecare generație: multe dintre cuvintele considerate neologisme la începutul epocii moderne sunt considerate astăzi învechite, multe dintre cuvintele specifice epocii postbelice sunt astăzi ieșite din uz etc.

    Noutatea cuvintelor aparține epocii în care ele au pătruns ori s-au format sau, mai corect spus, unui interval relativ determinabil a cărui limită a quo, la rândul ei relativă, este prima atestare. Într-o asemenea interpretare, până la considerarea unui fapt de limbă ca neologism este, poate, mai prudentă noțiunea de cuvânt nou pentru o anumită perioadă. Este necesară adăugarea criteriului cultural? În plus, cuvinte noi apar în orice moment al existenței unei limbi, cu șanse diferite de păstrare și de asumare de către vorbitori.

    Mass-media actuală este instrumentul unei asemenea îmbogățiri a limbii cel puțin din punct de vedere cantitativ, fie prin împrumuturi, fie prin creații interne dintre cele mai interesante, multe intrate în uz, fie, în sfârșit, prin creații lexicale sau adăugiri semantice realizate prin calc lingvistic.

    Un caz particular, spre exemplu, este cel al derivatelor actuale analogice intenționate, formate exclusiv din componente vechi, multe dintre ele aflate la limita acceptabilității în limba literară. Simplul argument al atestării lor în perioada recentă nu este suficient, după opinia noastră, pentru considerarea lor ca neologisme, în lipsa unor criterii de ordin cultural: derivate actuale ca amărăștean, boschetar, bulendrar, băbăciune, bunăciune, ciocoflender, friptan ă , furăciune, prietenar, răspândac, țepar, țepuitor, zvonac etc.

    Zafiu pot fi încadrate mai degrabă în categoria cuvintelor noi sau nou-formate decât în cea a neologismelor. În ceea ce privește, însă, creațiile interne care au în componența lor cel puțin un morfem neologic, argumentul formal este, de regulă, completat de caracterul lor cultural, fapt care le confirmă statutul de neologisme, în ciuda apartenenței unora dintre ele la vocabularele marginale vezi străinez, alcolist, aplaudac, aviatorescu, benocla, bișnițar, bordeleză, pl.

    Numai în două situații nu este obligatorie prezența unor componente formale neologice: a în cazul calcului total de structură morfematică, unde, în ciuda materialului lingvistic autohton vechi, este suficientă existența unui model neologic pentru exemple din secolul al XIX-lea, vezi Stanciu-Istrate și b în cazul calcului de structură semantică, unde unor cuvinte vechi li se adaugă sensuri neologice id. Universitatea dispune de baze proprii de cercetare la Sinaia, Brăila, Orşova şi staţii pilot în alte localităţi din ţară.

    Anual pesta de studenţi ai Universităţii din Bucureşti efectuează stadii de formare sau de specializare în universităţi din Europa de Vest, S. Zeci de profesori străini de pe toate continentele predau în fiecare an la facultăţile Universităţii noastre şi zeci de profesori de la Universitatea noastră predau anual la marile universităţi din străinătate. Universitatea din Bucureşti a fost şi este iniţiatoarea unor măsuri importante de reformă şi dezvoltare a îvăţământului superior care au fost preluate de alte universităţi din ţară sau au stat la baza elaborării unor legi şi reglementări naţionale.

    Calendar Iulie Preînscriere — iulie. Înscrieri — iulie:. Afișarea rezultatelor. Taxa de confirmare. Înmatriculare — după 1 octombrie Domenii prioritare: identitate culturală şi discurs, interculturalitate în acţiune, fenomenul migraţional, transculturalitatea înţelegerii alterităţii, pragmatică interacţională, stereotipiile în contactul intercultural, identificarea diferenţelor culturale, potenţialitatea unor conflicte etc.

    Un accent deosebit se va pune pe capacitatea de a identifica şi analiza critic conexiunile multi-, trans- şi interculturale, de a se adapta şi identifica strategiile de optimizare a comunicării situaţionale atât din punct de vedere cultural obiceiuri, tradiţii, mentalităţi cât şi din punct de vedere al contactelor şi interferenţelor lingvistice. Se urmăreşte astfel formarea unei competenţe interculturale complexe cu varii posibilităţi pentru viitorul profesional al absolvenţilor.

    Într-o fază ulterioară, se va facilita transpunerea demersului teoretic la celelalte domenii specifice fiecărui spaţiu lingvistic şi cultural. Fiecare departament se va strădui să internaţionalizeze propriile cursuri prin relaţii bilaterale cu universităţi europene, în vederea realizării de mobilităţi ale studenţilor şi cadrelor didactice în perspectiva obţinerii unei diplome duble de masterat.

    Cursurile comune, ţinute în limba română, vor oferi posibilitatea de a cunoaşte realmente şi aspecte ale altor spaţii culturale, lărgind orizontul de cunoştinţe la cursanţilor. Rezultatele pozitive se reflectă într-o bună apreciere a acestei formule interdisciplinare, deschisă internaţionalizării, aşa cum reiese din afirmaţiile multor cursanţi, chiar dacă aceştia au sesizat şi destule aspecte care nu funcţionează întotdeauna ireproşabil. Publicul vizat:.

    Calificarea profesională:. Prin competenţele de acţiune interculturală în spaţii variate acumulate pe parcursul studiului absolvenţii pot lucra în următoarele domenii:. Atât cursurile cât şi activităţile de seminar sunt concepute pe principiul interacţiunii profesor — cursant, o atenţie deosebită acordându-se dezvoltării autonomiei cursantului în învăţare şi în rezolvarea sarcinilor de lucru.

    Întregul proces de predare-învăţare este orientat asupra nevoilor cursanţilor şi se adaptează cerinţelor acestora, flexibilitatea programului fiind garantată prin evaluarea sa periodică de către cursanţi. Formele de derulare a participării la cursuri:. De preferinţă, masteranzii vor frecventa direct cursurile oferite. În cazuri şi situaţii speciale, se vor conveni forme de achitare a obligaţiilor didactice prin forme moderne de comunicare: e-mail, bloguri, referate întocmite prin strategii puse de acord cu cadrele didactice.

    Cursurile se programează de regulă în zilele de vineri şi sâmbătă , programul fiind favorabil aşadar cursanţilor domiciliaţi în alte localităţi. Echipa pedagogică departamentul de germanistică :. Universitatea din Bucureşti:. George Guţu, prof. Ioan Lăzărescu, prof. Ioana Crăciun-Fischer, prof. Mariana Lăzărescu, conf.

    Marianne Koch, conf. Gheorghe Nicolaescu, lect. Horaţiu Decuble, lect. Ioana Hermine Fierbinţeanu, lect. Daniela Ionescu, asist. Iunia Martin, asist. Raluca Rădulescu, lect. DAAD Dr. Thomas Schares. Universităţi europene partenere:. Orlando Grossegesse Braga, Portugalia , prof. Sissel Legreid Bergen, Norvegia , prof.

    Herbert Uerlings Trier, Germania , prof. Stefan Sienerth München, Germania , prof. Camilla Miglio Roma, Italia , prof. Ursula Bavaj Viterbo, Italia , conf.

    Iulia Karin Patrut Trier, Germania , prof. Juliane Roth München, Germania şi alţii. Echipa pedagogică departamentul de romanistică :. Sanda Rîpeanu, prof. Coman Lupu, prof. Oana Sălişteanu, prof. Smaranda Elian, conf. Mianda Cioba, conf.

    Mioara Caragea, conf. Anca Crivăţ, conf. Roxana Utale, conf. Mircea Doru Brânză, lect. Hanibal Stănciulescu, lect. Adriana Ciama, lect. Oana Balaş. Echipa pedagogică departamentul de slavistică :.

    Octavia Nedelcu, prof.

    Echipa bucureşti Departamentul de germanistică. Vinea, Publicistică, în Coman, V ed. Am mai reperat expresia la împrumutul serie de autori de pe la mijlocul sau din lupu doua jumătate a secolului al lea: Lingvistic. Tiktin, Rumänisch-deutsches Wörterbuch. Universitatea nuove dai giornali, Roma, Treccani.

    Coman lupu universitatea bucureşti împrumutul lingvistic

    Florescu În bucureşti francez: Ils universitatea à gauche, côte împrumutul côte, împrumutul. În italiană, prima atestare a cuvântului neologismo, împrumut din franceză, coman considerată bucureşti fi vezi DELIlupu. Construcţii similare există lingvistic în universitatea limbi europene: — coman. Formula lingvistic la coastă, mai fidelă în raport cu lupu fr.

    Neologismele limbii romane

    De remarcat, în acest sens, cel puțin pentru derivare, cartea Elenei Trifan, Formarea cuvintelor în publicistica actuală — Derivarea — perioada , care reprezintă o radiografie în bună măsură apropiată de realitate, a derivatelor postdecembriste atestate în cele mai importante jurnale românești. În privința acestora din urmă, cunoașterea unei limbi străine, relativ la îndemână, contactul temerar cu mediul informatic, pasiunile și interesul pentru tot ceea ce 2 Cluj-Napoca, Editura Digital Data, Cuvintele folosite de acești vorbitori sunt, în general, dependente de modele care le impun, la un moment dat, și au caracter mai degrabă efemer, dispărând sau învechindu-se odată cu evoluția societății, la rândul ei supusă modelor.

    Întrebările care se pun de regulă atunci când se discută, la noi sau aiurea, oportunitatea considerării ca neologism a unei unități lingvistice sunt, pe rând, următoarele: 1. Este suficient criteriul cronologic? Este util, dar nu suficient, mai ales că noutăți lingvistice se realizează în orice moment, de către fiecare dintre noi, accidental sau contextual, multe la limita corectitudinii, iar judecata de valoare depinde de fiecare generație: multe dintre cuvintele considerate neologisme la începutul epocii moderne sunt considerate astăzi învechite, multe dintre cuvintele specifice epocii postbelice sunt astăzi ieșite din uz etc.

    Noutatea cuvintelor aparține epocii în care ele au pătruns ori s-au format sau, mai corect spus, unui interval relativ determinabil a cărui limită a quo, la rândul ei relativă, este prima atestare. Într-o asemenea interpretare, până la considerarea unui fapt de limbă ca neologism este, poate, mai prudentă noțiunea de cuvânt nou pentru o anumită perioadă.

    Este necesară adăugarea criteriului cultural? În plus, cuvinte noi apar în orice moment al existenței unei limbi, cu șanse diferite de păstrare și de asumare de către vorbitori. Mass-media actuală este instrumentul unei asemenea îmbogățiri a limbii cel puțin din punct de vedere cantitativ, fie prin împrumuturi, fie prin creații interne dintre cele mai interesante, multe intrate în uz, fie, în sfârșit, prin creații lexicale sau adăugiri semantice realizate prin calc lingvistic.

    Un caz particular, spre exemplu, este cel al derivatelor actuale analogice intenționate, formate exclusiv din componente vechi, multe dintre ele aflate la limita acceptabilității în limba literară. Simplul argument al atestării lor în perioada recentă nu este suficient, după opinia noastră, pentru considerarea lor ca neologisme, în lipsa unor criterii de ordin cultural: derivate actuale ca amărăștean, boschetar, bulendrar, băbăciune, bunăciune, ciocoflender, friptan ă , furăciune, prietenar, răspândac, țepar, țepuitor, zvonac etc.

    Zafiu pot fi încadrate mai degrabă în categoria cuvintelor noi sau nou-formate decât în cea a neologismelor. În ceea ce privește, însă, creațiile interne care au în componența lor cel puțin un morfem neologic, argumentul formal este, de regulă, completat de caracterul lor cultural, fapt care le confirmă statutul de neologisme, în ciuda apartenenței unora dintre ele la vocabularele marginale vezi străinez, alcolist, aplaudac, aviatorescu, benocla, bișnițar, bordeleză, pl.

    Numai în două situații nu este obligatorie prezența unor componente formale neologice: a în cazul calcului total de structură morfematică, unde, în ciuda materialului lingvistic autohton vechi, este suficientă existența unui model neologic pentru exemple din secolul al XIX-lea, vezi Stanciu-Istrate și b în cazul calcului de structură semantică, unde unor cuvinte vechi li se adaugă sensuri neologice id.

    Ieșirea acestor unități lingvistice din categoria cultismelor le diminuează sau chiar le anulează caracterul de neologisme? După opinia noastră, nu, pentru că această calitate a lor este sprijinită, în continuare, de criteriul cronologic și de apartenența la limba literară, prin definiție culturală și urbană.

    Există, în consecință, mai multe tipuri de neologisme? Dacă interpretăm această noțiune în sens generic, da: au existat și vor exista în continuare cuvinte noi, fără ca toate să poată fi considerate, după criterii sociotemporale și culturale, neologice; cu ajutorul complementar al unor asemenea criterii, există neologisme încă neadaptate formal și neologisme adaptate, neologisme terminologice, neologisme internaționale, analizabile sau neanalizabile, cu etimologie unică sau multiplă, efemere sau, dimpotrivă, rezistente și, de multe ori, prolifice, specifice unui domeniu sau mai multor domenii, cu o unică formă literară sau cu variante literare de diverse feluri etc.

    Integrarea sau nonintegrarea neologismelor în structura fonetică a limbii române și, prin aceasta, în uzul standard al limbii literare este, în ultimă instanță, o chestiune de timp, ține de factori diverși și contextuali. Trecerea unei categorii de neologisme de la stadiul livresc, specializat, izolat etc. Este de dorit restrângerea extensiunii acestui concept, pentru o mai exactă circumscriere? Orice limitare drastică este, în ultimă instanță, convențională, cu inconvenientul principal al unei unice și, implicit, parțiale condiționări: cronologice, stilistice, funcționale, grad de adaptare etc.

    Există, însă, cuvinte pătrunse de relativ multă vreme în limbă contraargument , dar care au rămas neadaptate și simțite ca străine de către vorbitori argument , la fel cum există împrumuturi foarte recente argument care s-au adaptat foarte bine specificului limbii, sunt cunoscute și folosite la nivel general contraargument ; există cuvinte specifice exclusiv unor domenii științifice argument , pătrunde deja la începutul epocii moderne contraargument , tot așa cum există cuvinte uzuale în limbajul unei categorii largi de vorbitori, în special de tineri contraargument , împrumutate în ultima perioadă argument ; există împrumuturi recente cu sensuri abstracte, dar și cu sensuri referențiale, concrete etc.

    Elemente constante ale unei clase mai generale a neologismelor trebuie să rămână, însă, după opinia noastră: a criteriul cultural care presupune cel puţin trei aspecte: provenienţa din limbi de cultură şi civilizaţie, crearea după modele culte şi apartenenţa la un anumit nivel de cultură și b criteriul cronologic pătrunderea sau formarea unui termen începând cu epoca modernă. Studierea neologismelor presupune o cercetare descriptivă sau istorică? Neologismele aparțin lexicului literar în general sau aparțin exclusiv terminologiilor sau vocabularelor specializate?

    Cum acestea din urmă aparțin limbii literare, necesitatea unei diferențe tranșante devine relativă și discutabilă: cuvintele noi au pătruns și pătrund, în genere, la început într-un grup mai mult sau mai puțin restrâns de vorbitori cunoscători ai unei limbi străine, specialiști într-un domeniu de activitate etc.

    Folosirea constantă, consistentă și corectă a neologismelor reprezintă semnul unei societăți evoluate, ai cărei membri se exprimă, pe de o parte, la nivelul exigențelor lumii moderne și, pe de altă parte, reușesc să denumească eficient, economic și funcțional progresele realizate în cele mai noi domenii de activitate. Din punctul de vedere al conținutului, neologismele sunt, ca toate cuvintele prezente într-o limbă, pasibile de diverse relații semantice.

    Alături de relația de sinonimie, prezentată mai sus, ele pot fi antonimice, contribuind, astfel, implicit, la sistematizarea vocabularului Moroianu , paronimice sau omonimice, subordonându-se, ca și celelalte, proceselor de confuzie și de reacție la fenomenul confuziei. Sunt antonime neologice atât dubletele semantice neanalizabile de tipul aberație vs. Intră în relație de paronimie dubletele neologice abjura și adjura, acmee și acnee, afazie și afrazie, altitudinal și altitudinar, aluzie și iluzie, amenda și emenda, amporta și importa, androgen și androgin, angrena și antrena, antinomie și antonimie, anual și anuar, apostrof și apostrofă, arbitral și arbitrar, artrită și arterită, auricul și auriculă, ax și axă etc.

    Un caracter particular îl au omonimele neologice, atât cele arbitrare sau nemotivate, în genere totale, cât, mai ales, cele motivate, rezultate pe cale internă din specializarea semantică a oscilațiilor fonomorfologice ale împrumuturilor. Fac parte din această a doua categorie substantivele diferite ca gen vezi bas1, bași s.

    Trecerea de la polisemie la omonimie internă parțială reprezintă unul dintre argumentele cele mai importante ale adaptării împrumuturilor neologice și ale încadrării lor totale, indiferent de origine, în lexicul românesc.

    Alături de acestea, sunt de amintit omonimele externe motivate etimologic, respectiv împrumuturile lexicale din etimoane diferite ale aceleiași limbi sau din limbi diferite și care au, în română, forme identice și sensuri mai mult sau mai puțin diferite: boxer1 s.

    Dekan , diligenţă1 s. A se vedea, la aceeași adresă, lista principalelor dicționare italiene de neologisme. Dintre dicționarele românești de neologisme, numite ca atare și concepute în sensul larg și tradițional al termenului, sunt de citat atât cunoscutele DN-uri , , , ale lui Florin Marcu și Constant Maneca, continuate de Florin Marcu în ediții succesive NDN și MDN , ultimul cu titlul Dicționar actualizat de neologisme , cât și Dicționar esențial de neologisme al limbii române DEN , de Monica Busuioc, Maria Păun și Zizi Ștefănescu-Goangă În esență, preocupările pentru cuvintele nou apărute în limba română au mai mult caracter lexicografic și lexicologic, pe de o parte, prin realizarea de dicționare, numeroase și diverse, mai mult sau mai puțin reușite, generale sau speciale, și, pe de altă parte, prin publicarea de cărți și articole dedicate modernizării limbii române actuale.

    Din păcate, nu știu să existe la noi încă un organism universitar sau academic care să monitorizeze la zi cuvintele recente și foarte recente din limba română, preocupare absolut necesară pentru observarea schimbărilor calitative, cantitative și normative survenite în ultimele decenii.

    Sper ca preocupările din ce în ce mai numeroase pentru diversele terminologii literare, subiecte de doctorat și prilejuri de mese rotunde, simpozioane etc. În concluzie, problema neologismului românesc nu diferă fundamental de cea a neologimelor din celelalte limbi de cultură și de civilizație. Fiecare limbă își are, în proporții mai mari sau mai mici, propriile latinisme, franțuzisme, englezisme, italienisme, germanisme, rusisme, spaniolisme sau exotisme… Fiecare limbă își are propriul său bagaj de cultisme lexicale sau frazeologice care, treptat, ajunge să devină unul singur pentru toate, mai ales când este vorba de expresiile clasice grecești și latinești.

    Sunt acestea neologice? Pentru alte limbi, se poate discuta, iar opțiunea este mai degrabă convențională. Pentru limba română, ele sunt cultisme și, în mod particular, neologisme pentru că, în primul rând, au pătruns în limbă începând cu epoca modernă și, în al doilea rând, sunt cunoscute și folosite de către vorbitori educați etc. Sunt elementele de compunere savantă neologisme, în ciuda relativei lor vechimi în limbă? Fără îndoială, atâta vreme cât reprezintă încă, atât la noi, cât și în alte limbi, componente ale termenilor din variatele domenii ale științei și au, majoritatea, caracter internațional.

    Este un fapt cunoscut că termenii științifici actuali sunt, de multe ori, construiți pe baza termenilor consacrați, din aceeași sferă semantică, fiind prioritare caracterul internațional și motivat al unităților lexicale specializate. Este o contradicție în termeni sintagma de neologisme învechite? Nu, atâta vreme cât societatea și, odată cu ea, limba evoluează… Noutatea neologismelor variază în funcție de epoca la care ne raportăm.

    Istoria neologismului românesc se identifică, după opinia noastră, cu istoria limbii române literare moderne, care are aproximativ două secole și jumătate și care a cunoscut influențe simultane sau succesive din partea principalelor limbi de cultură europene. Împrumuturile neologice au cunoscut, în mod firesc, variații de adaptare, explicabile prin particularitățile de pronunțare din limbile de origine, vezi ab s ţes pentru abces, achefal pentru acefal, antropologhie pentru antropologie, apogheu pentru apogeu, biţeps pentru biceps, cardialghie pentru cardialgie, h idrochefal pentru hidrocefal, ţeleritate pentru celeritate, ţelular pentru celular etc.

    Ursu, Ursu După cum se poate observa, ezitările de adaptare erau cu mult mai accentuate în perioada de început a limbii literare moderne, când împrumuturile fie respectau prioritar modelele etimologice directe, fie erau supuse unor încercări forțate de românizare, în lipsa unui fond lexical modern pe care ele însele erau menite să îl alcătuiască, în lipsa unei unități a limbii literare pe cale de realizare după aproape un secol și jumătate , în lipsa unor norme unitare și, nu în ultimul rând, din cauza unor influențe externe diferite ca pondere în cele trei provincii românești.

    Ceea ce se petrecea la granița dintre secolele al XVIII și al XIX-lea este diferit, din punctul de vedere al relației limbii române și al promotorilor ei culturali, cu ceea ce s-a petrecut la granița dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea, când societatea românească s-a apropiat, prin limbă, cultură și civilizație, de gradul de evoluție a unor țări ca Franța, Anglia, Germania sau Italia: stabilitatea socială, unitatea națională și modernitatea instituțională au determinat îmbogățirea limbii noastre cu împrumuturi din principalele limbi de cultură europene, care s-au așezat peste fondul lexico-frazeologic deja constituit și care s-au supus unor reguli și norme de adaptare mai unitare, care țineau cont deja de existența unei limbi cu propria ei individualitate Iordan Prin integrarea culturii române în circuitul european, cuvintele noi s-au stabilizat din punct de vedere formal și s-au integrat limbii literare, astfel încât se poate vorbi, fără false rețineri, din perspectiva limbii literare de astăzi, de variante învechite și de variante actuale ale neologismelor.

    Astăzi, împrumuturile neologice ajung să fie normate într-un timp relativ scurt, după firești oscilații ce țin de apartenența lor stilistică, de gradul de cunoaștere și de utilizare etc. Conferințele Catedrei de Lingvistică romanică — Editura Universităţii din Bucureşti, , p.

    Victor Celac. Download PDF. A short summary of this paper. Panduri nr. Regina Elisabeta nr. Iuliu Maniu, Nr. ISBN Vol. Uşurelu, Camelia ed. Georgescu, Simona ed. Lupu, Coman ed. Iordan — Al. Mots-clés: lexicologie, étymologie, étymologie phraséologique, étymologie-histoire, corpus textuels. Încă de la începuturile etimologiei ca ştiinţă lingvistică în spaţiul cultural românesc, B. Hasdeu [] a susţinut ideea că cercetarea etimologică trebuie să aibă în vedere atât originea şi evoluţia unităţilor lexicale, cât şi a tuturor celorlalte unităţi ale limbii sunete, morfeme, relaţii sintactice etc.

    Profităm de această ocazie pentru a mulţumi colegelor şi colegilor ce ne-au comunicat observaţiile şi părerile lor, fie în marginea conferinţei, fie în marginea unor versiuni intermediare ale acestui material, sau ne-au ajutat prin furnizarea unor informaţii privind diverse aspecte punctuale: Pârvu Boerescu, Iulia Mărgărit, Mihaela Popescu Bucureşti , Cristina Florescu Iaşi , Cristinel Munteanu Galaţi , Maurice Kauffer Nancy, Franţa. Sub imboldul acestor consideraţii privind amploarea cercetării etimologice, am întreprins o investigaţie asupra câtorva unităţi frazeologice, în conformitate cu direcţia trasată de Theodor Hristea ; ; ; ; , Stelian Dumistrăcel ; ; , Liviu Groza , Maria Stanciu-Istrate , Helga Bogdan Oprea , Cristinel Munteanu şi de alţi specialişti, care au adus contribuţii esenţiale în domeniul etimologiei frazeologice.

    Ne-am îndreptat atenţia spre următoarele frazeme, despre care credem că reprezintă rezultatul influenţei franceze asupra românei: A arde etapele Pe picior de egalitate Pentru ochi frumoşi A sări în ochi Într-o bună zi Cot la cot Importanţa influenţei franceze asupra limbii române, în perioada de modernizare intensă — , dar şi în perioadele următoare, până pe la mijlocul secolului al lea, este, incontestabil, mai mare decât cea a oricăror alte influenţe germană, italiană, rusă, engleză etc.

    Contextul cultural-istoric respectiv a determinat un ataşament remarcabil al societăţii româneşti faţă de modelul cultural francez, prin numeroasele traduceri, efectuate din cele mai diverse domenii, prin studiile pe care tinerii români le făceau în Franţa, prin bilingvismul româno-francez aproape generalizat, cel puţin în unele clase sociale.

    Un asemenea decalc după franţuzeşte, întrebuinţat mai ales de N. În încercarea de a elucida originea celor câteva frazeologisme menţionate mai sus, am recurs la o abordare de tip etimologie-istorie a faptelor de limbă — concepţie modernă care se constituie într-o alternativă faţă de paradigma tradiţională şi depăşită, numită etimologie-origine, în virtutea căreia era privilegiat criteriul corespondenţei formale fonetice dintre etimonul din limba-sursă şi presupusul său reflex în limba-ţintă, celelalte criterii semantic, al răspândirii în diacronie, în diatopie etc.

    Florescu Prin această manieră etimografică, publicului interesat i-a fost indusă percepţia distorsionată că summum-ul etimologiei ca ştiinţă constă în alăturarea unui cuvântul românesc dat cu etimonul său, prin intermediul formulelor concise de tipul: rom. Celac — pentru detalii. Graur, Th. Hristea, Marius Sala ş. Cele mai «grele» cuvinte din punct de vedere lexicografic nu sunt cele cu etimologia necunoscută, [ Pentru mai multe detalii privind cele două paradigme menţionate, Moroianu—Celac [sub tipar].

    Detalierea biografiei cuvintelor sau a altor unităţi lingvistice devine deosebit de importantă atunci când este vorba de elemente împrumutate, de transferuri dintr-o limbă în alta. Într-un studiu recent Celac , am întreprins o evaluare a teoriei româneşti a etimologiei multiple şi a practicii lexicografice respective, propunând, drept alternativă, o abordare de tip etimologie-istorie a cuvintelor.

    În mod concret, am pledat pentru un demers de inventariere, interpretare şi încadrare în contextul istorico-cultural a atestărilor textuale, lexicografice din perioada de pătrundere şi de încetăţenire în limbă a elementelor lexicale în discuţie fiind vorba, cel mai adesea, de perioada de modernizare intensă a limbii române, — Am arătat că, uneori, cu ajutorul acestui procedeu, putem determina originea exactă şi putem descrie în mod satisfăcător etapele de pătrundere şi de generalizare a cuvintelor respective în limbă.

    Exemplele analizate au fost clas ~ clasă; stat; cadastru ~ catastru; cauciuc. Atunci când, însă, acest lucru nu este posibil, din cauză că atestările disponibile sunt neconcludente pentru a trasa cu precizie biografia cuvântului, etimologul are datoria de a recunoaşte în mod explicit acest lucru. Graur 32 , dar procedeul trebuie neapărat calificat ca atare: se cuvine ca etimologul să precizeze că acestea sunt etimoane posibile, propuse pe baza criteriilor fonetic şi semantic, că o examinare de tip etimologie-istorie nu a putut fi realizată încă, şi să lase generaţiilor viitoare de specialişti, care ar putea să dispună de date şi atestări mai numeroase, sarcina de a identifica originea exactă a cuvântului dat.

    Hristea ; , St. Dumistrăcel ; , Bogdan Oprea , Cr. Aşa cum am afirmat deja, demersul de faţă se încadrează în aceeaşi direcţie: vom insista în mod special asupra studierii frazemelor din perspectiva etimologiei ca istorie a faptelor de limbă.

    În acest sens, urmând exemplul lui Liviu Groza , vom urmări cu atenţie dinamica unităţilor frazeologice studiate, adică variaţia lor formală, semantică, stilistică, începând din perioada pătrunderii lor în română şi până în prezent. În cazul unităţilor frazeologice, o abordare de tip etimologic ce se limitează exclusiv la criteriul formal este la fel de deficitară ca şi în cazul cuvintelor.

    De exemplu, expresia pentru ochi frumoşi are echivalente precum fr. Însă simpla enumerare a unor expresii echivalente structural şi semantic din alte limbi nu poate ţine loc de soluţie etimologică. Soluţia etimologică reală poate proveni numai dintr-o analiză amănunţită a atestărilor, în special, a celor mai vechi, care, adeseori, pot indica originea, contextul socio-cultural şi calea sau căile de pătrundere a unităţii respective în limba noastră.

    În analiza celor şase expresii menţionate mai sus am recurs la toate mijloacele de documentare accesibile. Am extras informaţii din dicţionare, în primul rând din dicţionare de tip istoric precum DA, DLR, TDRG, care ilustrează bogăţia şi diversitatea lexicală a limbii române prin intermediul numeroaselor citate, preluate din surse.

    Cel mai important pilon al cercetării noastre, din acest punct de vedere, l-a constituit un corpus de circa de texte electronice româneşti. Din acest corpus fac parte surse textuale din toate perioadele istorice începând cu secolul al lea, de când datează cele mai vechi texte româneşti cunoscute , din cele mai diverse genuri sau stiluri funcţionale beletristic, stiinţific, tehnic, administrativ, publicistic etc.

    Precizăm că avem posibilitatea de a face căutări transversale în acest corpus căutări pentru o formă, o sintagmă sau o colocaţie, în toate textele simultan. Este vorba de o diferenţă de planuri despre care dă seama cel mai bine gândirea lingvistică coşeriană.

    Un corpus conţine texte — produse ale activităţii lingvistice, evenimente unice, nerepetabile, ancorate într-un anumit moment şi într-un anumit spaţiu. Kabatek , —, cu privire la utilizarea corpusurilor textuale electronice în lingvistica diacronică. Această concluzie este sprijinită şi de faptul că neologismul egalitate împrumut latino-romanic este atestat, prima dată, în anul DLR. Examinând profilul surselor româneşti în care apar primele atestări cu expresia pe picior de egalitate, observăm că cele mai vechi atestări româneşti — din , şi — provin, toate trei, din traduceri din franceză v.

    Aceste fapte ne dau deplina certitudine pentru a considera că rom. Atragem atenţia asupra faptului că unele expresii conţin cuvinte neologice a arde etapele; pe picior de egalitate. Acest fapt, independent de orice alte consideraţii, recomandă frazeologismele respective drept produse ale influenţei externe, apărute în perioada de modernizare, elemente caracteristice limbii oamenilor instruiţi, preponderent din mediul urban, implicit, drept expresii nespecifice vorbirii autentic populare.

    În schimb, alte expresii nu conţin termeni neologici pentru ochi frumoşi, a sări în ochi, într-o bună zi, cot la cot. În conformitate cu o percepţie a vorbitorilor din prezent, aceste expresii ar putea părea fapte specifice limbii române din toate zonele şi din toate timpurile, inclusiv sau chiar în primul rând, specifice vorbirii populare.

    Cu alte cuvinte, ele ar părea creaţii autohtone pe baza unor asocieri spontane de tip analogic, metaforic sau metonimic , moştenite din timpuri imemoriale, fără legătură genetică cu eventuale expresii similare din alte limbi. Percepţia aceasta însă poate fi uneori falsă.

    Verificarea şi confirmarea sau infirmarea ei se poate face printr-o cercetare asupra istoriei frazemelor menţionate, spre a surprinde cât mai detaliat istoria lor. Ni se pare deosebit de important, în acest context, să sesizăm cât mai precis încadrarea stilistică şi gradul de răspândire a frazemelor respective în perioada iniţială, adică în epoca în care apar ele pentru prima dată în limbă.

    Este vorba de o analiză bazată pe dovezi şi date concrete engl. Goldiş-Poalelungi 58 şi passim. Corpusul de control este acelaşi în cazul ambelor frazeme — a lega pe cineva cot la cot şi a sări în ochi —, dar numai primul este semnalat în surse de factură populară. Concluzia pe care o desprindem de aici chiar făcând abstracţie de ceilalţi factori ar fi că a lega pe cineva cot la cot este o expresie autentic populară, pe când a sări în ochi, poate să nu fie populară.

    În schimb, luarea în calcul a celorlalţi factori în primul rând, caracterul cult al surselor în care apar cele mai vechi atestări ale expresiei a sări în ochi are darul de a consolida suficient concluzia că ultima expresie nu este populară. Ne propunem să examinăm cu aceleaşi metode expresiile din lista anunţată, indiferent de faptul că unele conţin numai cuvinte din fondul tradiţional, iar altele conţin şi câte un termen neologic.

    În acelaşi timp, ne-am străduit, în măsura posibilităţilor, să confruntăm atestările româneşti extrase din traduceri cu pasajele corespunzătoare din textele originale, cu scopul de a vedea dacă în original întâlnim structuri corespunzătoare sau turnuri diferite.

    Nu ni s-a părut suficient să constatăm simplul fapt că cele mai vechi atestări româneşti cu o unitate frazeologică oarecare apar în traduceri din franceză pentru a argumenta că expresia românească respectivă provine din influenţa franceză.

    În principiu, e de aşteptat ca în original să se găsească o expresie echivalentă structural cu soluţia din traducere de exemplu, rom. Există, desigur, şi exemple de alt ordin. Expresia în floarea tinereţii poate părea un calc după unul dintre următoarele două modele: fr. Totuşi, simpla atestare a echivalentului românesc în Vieţile sfinţilor — scrise de mitropolitul Dosoftei chiar dacă este modelată diferit: şi-ţ vei piiarde floarea tinereaţelor Calc după un eventual model din limba greacă, cf.

    Hristea, de exemplu, discutând originea locuţiunii cot la cot, îşi întemeiază analiza pe un singur citat cu această structură din ziarul Universul, , ap. Profitând de apariţia relativ recentă a unor noi instrumente, cum ar fi corpusurile textuale electronice, încercăm prin studiul de faţă, să răspundem acestui deziderat.

    Cele mai vechi atestări textuale româneşti de care dispunem sunt: , E. Cioran, Schimbarea la faţă Blaga, Hronicul Am mai reperat expresia la o serie de autori de pe la mijlocul sau din a doua jumătate a secolului al lea: O. Crohmălniceanu ap. DLR s. În romanul Lunatecii, scris de Ion Vinea în intervalul —, apare chiar modelul din franceză, într-un discurs al personajului principal, Lucu Silion: Pot să-mi dau seama de avantajele dansului. Bineînţeles, pentru dansatori. În materie de dragoste, dansul e un mare atout, il brûle les étapes, trebuie să recunoşti!

    TLFi s. Această accepţiune apare apoi în Académie s. Această accepţiune originară este consemnată şi în dicţionarul francez-român Poenaru—Florian—Hill, vol. De altfel, ea este folosită rar în franceza contemporană şi numai cu referire la realităţile din trecut, deoarece transportul cu trăsuri trase de cai a ieşit din uz. Construcţii similare există şi în alte limbi europene: — it.

    Aşadar, în aceste două limbi, structurile au exclusiv sensul figurat de gradul doi singurul pe care îl are şi a arde etapele în română , nu şi pe cel originar, referitor la suprimarea popasurilor în cursul unei călătorii, existent numai în franceză. Etimologia Fără îndoială că expresia românească a arde etapele atestată din , E. Cioran este un calc după fr. Aşa cum am arătat mai sus, calchierea în română, dar şi în italiană şi în spaniolă a implicat numai sensul evoluat, nu şi sensul originar din franceză, ceea ce reprezintă un indiciu că ea s-a produs într-o perioadă când transportul cu trăsuri trase de cai încetase a fi singura opţiune, nemaifiind nici principala modalitate de a călători pe uscat datorită apariţiei locomotivei cu aburi, apoi, a automobilului.

    Trebuie să fie vorba de un calc frazeologic realizat în cursul primei jumătăţi a secolului al lea, datorită activităţii oamenilor de cultură români, buni cunoscători ai francezei, profil cu care corespunde, fără îndoială, un intelectual de talia lui E. Situaţia în română Expresia a fi sau a se afla, a se pune, a trata etc. Baronzi, Iacobinii şi girondinii trad.

    În originalul francez: Nous vivons tous sur le pied de la plus sainte égalité. Baronzi, Monte Cristo Baronzi, Istoria civilizaţiunii în Francia trad. Bucureşti, vol. François Guizot, Histoire de la civilisation en France, vol. Diculescu şi Dan Berindei, , p. Să-l punem pe acelaşi picior de egalitate cu clerul ortodox.

    Eminescu, Publicistică, în Opere, X, p. Am remarcat şi faptul că, într-o traducere din franceză, publicată în , I. Heliade-Rădulescu, Speronare Impresii de călătorie , Bucureşti, p. Alexandre Dumas père, Le Speronare, Alte atestări ale frazemului pe picior de egalitate mai apar la o serie de autori de la sfârşitul secolului al lea, apoi, din ce în ce mai frecvent, în cursul secolului următor şi până în prezent: Al.

    Odobescu, I. Negruzzi, C. Bacalbaşa, G. Ibrăileanu, apoi la A. Dumitriu, M. Preda şi mulţi alţii. În aceeaşi perioadă, începând cu anul , am reperat în DLR s. Filimon, Oraşul Bergamo Eminescu, Publicistică, în Opere, IX, p. Xenopol, în Conv. XI, p. Modelele externe În limba franceză există expresia être, vivre În ceea ce priveşte varianta pe un picior egal, am găsit-o în doar două atestări, cu acelaşi înţeles şi cu structuri aproximativ corespunzătoare în franceză: , Sainte-Beuve, Port-Royal Frantext ?

    Am descoperit structuri corespunzătoare în următoarele limbi europene: — engl. Argumentul de bază constă în faptul că trei dintre cele mai vechi atestări româneşti reprezintă traduceri din franceză , şi , toate de G. Baronzi , în originalele respective găsindu-se expresia-model din franceză. Această origine este coroborată de vechimea sensibil mai mare a expresiei corespunzătoare din franceză. Pentru ipoteza împrumutului din engleză în franceză ar pleda faptul că cea mai veche atestare din franceză, cea din , menţionată mai sus, reprezintă o traducere din engleză.

    Având în vedere caracterul relativ recent al expresiilor corespunzătoare din italiană su un piede di parità şi din spaniolă en pie de igualdad , e probabil să avem a face cu calcuri frazeologice, produse ale aceleiaşi influenţe franceze. Situaţia în română Expresia pentru ochi frumoşi este absentă din toate dicţionarele limbii române pe care le-am consultat cu această ocazie, cele mai importante fiind: DA s.

    Sensul ei, cunoscut de majoritatea vorbitorilor din prezent şi deductibil din contextele prezentate mai jos, se referă la primirea de către o persoană sau de o entitate oarecare a unui beneficiu ori a unui favor în mod nemeritat sau gratuit. Ghica, Preţioasele comedie într-un act; trad. În originalul francez: Si vous les voulez aimer, ce sera, ma foi, pour leurs beaux yeux.

    Molière, Les Précieuses ridicules, Voinescu I. Bucureşti, tomul II, p. Într-o altă traducere din franceză, în versuri, a fost preferată sintagma ochi dulci, poate din considerente de ordin metric: ?

    Sion, Misanthropulu comedie în cinci acte; trad. Traducţiune nouă, Bucureşti, , p. Molière, Le Misanthrope, Bolintineanu, Elena roman , în Opere, V ed. Pentru ochii frumoşi ai domnului cutare? Dacă e pentru ochi, numai, şi lacheii au ochi frumoşi. Alecsandri, Drumul de fer comedie , în Opere, V ed. Eminescu, Publicistică, în Opere, XI, p. Rosetti, ba nici chiar de dragul ţării.

    Sebastian, Jurnal: Pentru o viză turcă se dau sute de mii de lei — şi eu vreau s-o obţin pentru ochii mei frumoşi? Eugen Barbu, Truda nuvelă , în Opere, I ed.

    Mircea Daneliuc, Marilena şi câteva voluptăţi. Bucureşti, Editura Univers, , p. Un alt aspect vizează preferinţa, în ultimele decenii şi în prezent, pentru prepoziţia pe, în loc de pentru cf.

    Ea figurează deja în Académie s. Cu ajutorul Frantext, am descoperit numeroase atestări textuale cu această unitate frazeologică, începând din anul Observăm totuşi că unele dintre atestările mai vechi v. Din alt punct de vedere, demne de remarcat ni se par exemple din şi , unde este vorba de ochii frumoşi ai unei casete cu lucruri preţioase, respectiv, de ochii frumoşi ai Tabloul detaliat mai sus ne îndeamnă să considerăm că expresia fr.

    În germană şi în italiană există expresiile echivalente semantic şi structural für die schönen Augen în DWDS—Textkorpora am găsit o singură atestare, din , respectiv, per i begli occhi Treccani s. Ruy Blas. Ollănescu, în Conv. XII, , p.

    Observăm că soluţia traducătorului este diferită structural de forma încetăţenită ulterior în română şi de originalul francez dulce ochişor [sg.

    După părerea noastră, această diferenţă se explică, în primul rând, prin necesităţile de rimă. Apreciem că structura discutată a pătruns şi s-a fixat în română în perioada de după , judecând, între altele, după faptul că, în dicţionarul francez-român Poenaru—Florian—Hill, vol.

    Cineva cu adevărat îndrăgostit este dispus la cele mai mari sacrificii pentru ochii frumoşi în cauză. Aceste utilizări, definite de subiectivitatea îndrăgostitului, ar putea fi considerate îmbinări libere de cuvinte. Totuşi, legătura cu tiparul originar nu a fost ruptă. În ceea ce priveşte variaţia formală a expresiei din română, ea pare mai semnificativă decât cea a expresiei din franceză, unde structura s-a fixat, probabil de la început, în tiparele pour les beaux yeux de qqn.

    Am văzut, prin intermediul citatelor de mai sus că, în română, structurile tradiţionale conţin prepoziţia pentru, corespunzătoare cu fr. Apoi, relativ recent, probabil după , a câştigat teren şi aproape s-a generalizat actualmente varianta cu prepoziţia pe pe ochi frumoşi. Această expresie lipseşte din TDRG ed. Alecsandri, Borsec [proză], în Opere, IV ed. Am reperat încă cel puţin două atestări în scrierile lui V. Alecsandri, datate în şi Sion, Misanthropulu comedie în cinci acte.

    În alte limbi europene există expresii echivalente. Mai menţionăm it. Etimologia O serie dintre cele mai vechi atestări ale expresiei a sări în ochi — cele din scrierile lui V. Alecsandri în , şi , precum şi din traducerea piesei Le Misanthrope de Molière, publicată de Gh.

    Sion în probabil şi în versiunea din — confirmă că avem a face cu un calc frazeologic după fr. În acelaşi timp, credem că există şi o anumită probabilitate a unei filiere externe suplimentare, în acest caz. Afirmăm acest lucru având în vedere faptul că germ. Kogălniceanu cu studii făcute în Franţa, apoi în Germania şi din , din publicistica lui Eminescu format mai ales în mediul cultural german.

    Ar putea fi vorba, aşadar, de o etimologie frazeologică dublă, franco-germană. Preferăm însă să evaluăm în mod separat cele două filiere, spunând că filiera franceză ni se pare sigură în acest caz, iar cea germană, doar posibilă pentru că M.

    Kogălniceanu şi M. În plus faţă de atestările româneşti de mai sus, dispunem de o serie de indicii că, pe la mijlocul secolului al lea, expresia românească a sări în ochi era slab cunoscută de traducători, de vorbitori, în general, şi, implicit, că fixarea ei în limba comună s-a produs aproximativ după anul În dicţionarul francez-român Poenaru—Florian—Hill, vol.

    Într-un alt dicţionar german-român, Bariţiu—Munteanu, vol. Am remarcat şi faptul că, într-o traducere din franceză, publicată în , fr. Bolintineanu şi A.

    Zanne, Amory roman , Bucureşti, p. În originalul francez: Mais, franchement, cela saute aux yeux, et quand je fais de pareilles découvertes, pardonnez-moi, Amaury, mais je ne sais pas me taire. Alexandre Dumas père, Amaury, Aşadar, aceste patru modalităţi de traducere, din intervalul —, ne indică faptul că, în epocă, unitatea frazeologică a sări în ochi încă nu se încetăţenise în limba română.

    Cum am afirmat mai sus, absenţa oricăror atestări în limba veche şi în texte de factură populară ne face să nu înclinăm spre ipoteza unei creaţii interne, independente de modele externe menţionate. Expresia a sări în ochi a devenit uzuală şi foarte cunoscută în limba actuală, dar credem că acest proces spectaculos de generalizare a expresiei va fi fost favorizat de polisemia şi pletora semantică remarcabilă a verbului a sări cf.

    Deocamdată nu putem să ne pronunţăm în problema originii frazeologismelor respective din franceză şi din germană dacă este vorba de vreo influenţă şi, dacă da, în ce direcţie. Probabil la fel stau lucrurile cu sp. Situaţia în română DLR s.

    Dintre cele 12 citate prin care DLR ilustrează grupul locuţiunilor menţionate mai sus, trei conţin varianta într-una din sau de zile atestată începând cu — şi nouă conţin varianta mai scurtă într-o zi atestată începând cu , dar, în mod surprinzător, niciunul nu conţine locuţiunea într-o bună zi, care ne interesează în mod special. Alecsandri, Corespondenţă, în Opere, IX ed. Atragem atenţia asupra faptului că adjectivul din cadrul acestei locuţiuni este practic desemantizat: structura într-o bună zi are exact acelaşi înţeles cu într-o zi, cândva sau la un moment dat.

    Vidarea de sens a adjectivului bun se observă datorită numeroaselor contexte în care evenimentele descrise pot prezenta consecinţe deloc plăcute pentru personajele vizate, în contrast flagrant cu valoarea denotativă a adjectivului bun, de exemplu: Marin Preda, Cel mai iubit Modelele externe Am presupus, în etapa iniţială a investigaţiei noastre, că locuţiunea într-o bună zi se plasează în raport de continuitate internă cu mai vechile structuri echivalente semantic într-o zi, într-una din zile atestate începând cu secolul al lea, cf.

    Petit Robert s. Il est revenu un beau jour. Locuţiunea un beau jour este folosită şi de V. Alecsandri în corespondenţa sa scrisă în franceză: , V. Observăm că traducerea acestei fraze de către editoare conţine expresia românească ce ne interesează: Fii sigur că ai să mă vezi, într-o bună zi, apărând în ochii tăi în prima poziţie a cancanului p. În acelaşi volum de scrisori, mai sunt încă cel puţin trei pasaje în care Alecsandri recurge la locuţiunea un beau jour în epistolele sale scrise în franceză, tradusă de editoare prin într-o bună zi: la p.

    Aceste împrejurări sunt de natură să sprijine ipoteza noastră privind rolul modelului extern, francez — un beau jour — în apariţia şi fixarea în limbă a structurii inovatoare româneşti într-o bună zi. Fiind vorba de structuri caracteristice exprimării orale şi familiare, un factor mai important decât corespondenţa semantică a termenilor utilizaţi a fost corespondenţa în planul fonetic şi ritmic al formulelor respective: fr.

    Decisivă a fost similitudinea în plan exclusiv fonetic dintre fr. Credem că aceasta e una dintre motivaţiile decisive pentru generalizarea structurii rom. Sîrbu , I. Brezoianu, Învăţătorul primar Bucureşti, p. Băjescu, Chernoc, corsarul roman , Bucureşti, p. În originalul francez: Ce bon capitaine affectionna le jeune matelot, lui donna quelques leçons de théorie, et un beau jour le fit second du navire.

    Eugène Sue, Kernock, le pirate, Vinea, Publicistică, în Opere, V ed. S-a constatat, într-o frumoasă zi, că n-avem roman, nuvelă, poezie. Sîrbu, Adio, Europa roman , II ed. Alexandre Dumas père, Le Corricolo, Dezavantajul structurii echivalente ca semnificaţie a termenilor cu modelul din franceză era reprezentat de lipsa de corespondenţă la nivelul structurii ritmico-fonetice: formula într-o frumoasă zi are un număr de silabe mai mare decât formula din franceză, un beau jour, şi decât formula care s-a generalizat în română, într-o bună zi.

    Locuţiunea într-o frumoasă zi este absentă din toate dicţionarele româneşti consultate, ceea ce confirmă faptul că ea nu a reuşit să câştige teren în limba comună, spre deosebire de într-o bună zi. În alte limbi europene există formule corespunzătoare din punctul de vedere al structurii şi al sensului: — germ. Atragem atenţia asupra faptului că există în română şi o structură identică formal, dar cu o valoare diferită în discurs: în acest caz, avem a face cu îmbinarea liberă de cuvinte într-o frumoasă zi nu cu locuţiunea discutată , unde adjectivul păstrează întreaga sa semnificaţie denotativ-descriptivă.

    Această îmbinare liberă de cuvinte este urmată adesea de determinări: într-o frumoasă zi de primăvară, de aprilie, de mai, de duminică etc. Nicolae Gane: Într-o frumoasă zi de mai Lucian Blaga: Într-o frumoasă zi de început de aprilie, pornirăm din gara Braşov spre Predeal. Camil Petrescu: Plecă într-o frumoasă zi de decembrie — care fusese plăcut tot ca o toamnă prelungită, cu zile scurte, dar însorite, cu cerul de un albastru fără pată.

    De altfel, o îmbinare liberă, echivalentă, există şi în limba franceză şi, practic, este posibilă în orice limbă. Etimologia Credem că faptele expuse confirmă ipoteza noastră iniţială: locuţiunea românească într-o bună zi atestată prima dată în , la V. Ea nu este caracteristică vorbirii populare, din mediul rural ţăranii nu vorbeau şi nu vorbesc nici în prezent cu într-o bună zi; turnurile obişnuite la acest nivel sunt: într-o zi, într-una din zile, odată În textele folclorice autentice, construcţia într-o bună zi nu va putea fi relevată.

    În conformitate cu situaţia atestărilor româneşti descrisă mai sus, implantarea în limba comună a structurii într-o bună zi se va fi produs pe la mijlocul secolului al lea, mai probabil, după Credem că următoarele date coroborează această estimare, indicând faptul că, în prima jumătate a secolului al lea, sintagma într-o bună zi încă nu pătrunsese în limbă: 1.

    În dicţionarul francez-român Poenaru—Florian—Hill, vol. O serie de texte din literatura franceză în care există expresia un beau jour şi care au fost traduse în română, în intervalul —, nu au drept corespondent, în traducerile respective, formula într-o bună, ci turnurile tradiţionale într-o zi, într-una de zile, cărora li se adaugă formula într-o albă zi. Am identificat opt contexte de acest gen: , C. Leonte, , p.

    Victor Hugo, Marie Tudor, Negulici, Educaţia mumelor de familie, vol. În originalul francez: Puis un beau jour on le revoit à Paris publiant un livre. În originalul francez: Le prince [ Baronzi, Matilda sau Memoriile unei femei june roman. IV, p. În originalul francez: M. Eugène Sue, Mathilde. Alexandre Dumas fils, La Dame aux camélias, Baronzi, Dama cu mărgăritari roman , Bucureşti, , vol.

    Ioan Lăzărescu, prof. În împrumutul unităţilor frazeologice, o lupu de tip împrumutul ce se limitează exclusiv la criteriul formal este bucureşti fel de deficitară universitatea şi lupu cazul cuvintelor. Iaşi, Institutul European. Clasice u 3. Aşadar, în aceste două limbi, structurile au exclusiv sensul figurat de gradul doi singurul pe care îl are şi a arde bucureşti în românănu şi pe cel originar, referitor coman suprimarea popasurilor în cursul unei călătorii, existent lingvistic în franceză. Popescu, Nou dicționar portativ de toate zicerile coman și streine reintroduse și introduse în limbă, cuprinzând și universitatea științifici lingvistic literari, vol. Brezoianu, Învăţătorul primar

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *