Asigurare la împrumut

By | Sunday, October 17, 2021

Navigare

  • Asigurarea de sănătate UltraMED
  • Fa o simulare
  • Meniu de navigare
  • Afla rata lunara si suma totala pe care ar trebui sa o platesti
  • Asigurarea de sănătate UltraMED

    Este foarte important asigurare că banii colectaţi de societăţile de asigurare din primele asigurare asigurare nu aparţin acestora decât după ce a expirat termenul contractual. Altfel spus este vorba de preluarea împrumut şi a procesului de dezdăunare pe cât mai multe umere. Dum Astfel, în cazul accidentării unei vite, aceasta împrumut tăiată iar carnea era împărţită împrumut locuitorii din aceeaşi comună, fiecare plătind o sumă asigurare bani pentru parte ce-i revenea. Exemplu: John tocmai a cumpărat un nou Chevy Silverado pentru

    Asigurare la împrumut

    Cu excepția clienților care au împlinit vârsta de 70 de ani în cazul cărora există o perioadă de așteptare de trei luni pentru riscul de deces din îmbolnăvire , nu există alte limitări. Este important de reținut că Asigurarea de Viață și Accidente poate fi achiziționată doar în momentul contractării unui nou împrumut Provident. Pentru că Asigurarea de Viață și Accidente este opţională, achiziţionarea acesteia nu este obligatorie pentru obţinerea unui împrumut Provident şi nu condiţionează în niciun fel acordarea acestuia.

    Dacă vrei să afli mai multe, întreabă reprezentantul acreditat Provident Agent de Asigurare! Ai nevoie de mai multe detalii legate de împrumutul Provident?

    Accesează acestă pagină pentru a vedea cele mai frecvente întrebări și răspunsuri. Completează chiar acum formularul. Vedeți aici câteva sfaturi şi explicaţii care să vă ajute să vă menţineţi, pe cât posibil, un buget echilibrat.

    Sună la 75 75 Trimite SMS la Asigurarea de Viață și Accidente Pentru că împreună rezolvăm mai ușor, vrem să îți oferim posibilitatea să întâmpini mai pregătit unele situații neprevăzute care pot apărea.

    Întrebări frecvente Ai nevoie de mai multe detalii legate de împrumutul Provident? Te sunăm noi Completează chiar acum formularul. Te sunăm în cel mai scurt timp posibil. Te rugam sa ai in vedere ca metropolitanlife. Prin continuarea navigarii pe acest site, accepti modul in care noi utilizam cookie-urile. Pentru a afla mai multe, te rugam sa accesezi politica de confidentialitate nu vor fi utilizate cookie-uri prin accesarea politicii de confidentialitate din acest banner. Îți mulțumim! Mesajul tău a fost trimis cu succes.

    Vei fi contactat în curând de către un consultant Metropolitan Life, pentru mai multe detalii. Asigurarea Smart Protect. Asigurarea de sănătate UltraMED. UltraMED este o asigurare ce îți oferă acoperire pentru 32 de afecțiuni grave. După confirmarea diagnosticului cu una din aceste afecțiuni, îți oferim o sumă de până la Acoperirea acestei asigurări este valabilă oriunde în lume, chiar dacă îți schimbi țara de reședință, iar banii pot fi utilizați pentru a urma tratamentul indicat de medicul specialist.

    Alături de consultantul tău de asigurare, ai posibilitatea de a calcula suma asigurată dorită. O decizie cât mai rapidă înseamnă obținerea protecției necesare cu o investiție mai mică din partea ta. Orice persoană sanatoasă la momentul încheierii contractului de asigurare cu vârsta cuprinsa între 18 și 55 de ani.

    Contactează-ne și te vom ajuta să identifici nevoile reale pe care le ai pe baza cărora alegem împreună cea mai bună soluție de asigurare:. Viața noastră se schimbă continuu.

    Trăim într-o lume instabilă unde în fiecare zi ne confruntăm cu riscuri imprevizibile. Aceste riscuri sunt boala, accidentele, invaliditatea sau decesul celor dragi. Este imposibil să prevezi aceste riscuri, însă îți poți asigura protecție împotriva consecințelor acestora.

    Exceptând traumele psihice, posibilitatea ca aceste evenimente să aibă loc poate afecta grav și situația noastră financiară. Ce putem face pentru a rezolva aceste probleme în momentul când apar? Răspunsul la această problemă poate fi găsit în Asigurările oferite de Metropolitan Life.

    La această întrebare nu se poate răspunde printr-un simplu "Da" sau "Nu". Dacă dorești să te protejezi pe tine și pe familia ta în cazul unor evenimente neprevăzute sau dacă îți planifici să economisești bani pentru viitor, trebuie să iei în considerare posibilitatea cumpărării unei polițe de asigurare de viață. Indiferent cine ești, ai nevoie de asigurare dacă ai:. Dacă ești deja asigurat nu înseamnă că beneficiezi de protecție completă.

    Viața este schimbătoare. Cel puțin o dată la ani ar trebui să te întrebi: s-a schimbat ceva în viața mea? Dacă oricare dintre evenimentele enumerate mai jos au avut deja loc, înseamnă că a venit timpul să mărești suma pentru care te-ai asigurat sau chiar să îți mai faci o asigurare:.

    Asigurările de viață diferă de depozitele în bancă prin faptul că ele oferă nu numai creșterea capitalului depus, dar asigură și plata sumei asigurate, plus beneficiul investițional conform condițiilor contractuale. Pentru acoperirea acestui risc există asigurări ce ofera planuri de economisire pentru vârsta pensionării sau asigurări de rentă viageră, ce oferă un venit suplimentar la pensionare. Pentru acoperirea acestui risc, există asigurări care prevăd plata unei sume de bani în cazul decesului persoanei asigurate, adică oferă beneficiarilor un venit care sa înlocuiască, pentru o anumită perioadă, venitul care dispare din bugetul familiei, până când acesta se poate redresa financiar.

    Primul pas către protecția ta și a celor dragi începe prin discuția pe care o ai împreună cu consultantul tău de asigurare și în care stabiliți împreună care este nevoia de protecție financiară.

    Ulterior, cererea ta ajunge la noi pentru evaluarea riscului asigurabil și emiterea poliței de asigurare. Mai exact, ne asumăm obligația de a plăti o sumă de bani denumită indemnizație de asigurare în cazul producerii evenimentului asigurat.

    Ca pentru orice bun sau serviciu achiziționat, și pentru polița de asigurare trebuie să achiți un cost — denumit prima de asigurare. Acest cost se plătește în rate, cu o frecvență aleasă de tine anual, semestrial, trimestrial sau lunar , ceea ce înseamnă că tu beneficiezi de protecția aferentă, atât timp cât prima de asigurare este achitată.

    Tu stabilești de la început durata contractului, în funcție de opțiunile fiecărui produs, acesta ne mai putând fi modificată pe parcurs. În fiecare an vei aniversa ziua de naștere a poliței tale, denumită aniversarea poliței, moment în care poți face anumite modificări, cum ar fi: schimbarea frecvenței de plată, indexarea sumei asigurate pentru a se alinia cu inflația, creșterea sau descreșterea Sumei Asigurate.

    Altele se pot efectua la orice scadență, de exemplu adăugare de beneficii suplimentare, modificarea sumelor asigurate din contractele suplimentare etc. Desigur, unele modificări se pot efectua oricând pe parcursul contractului, la cererea ta: schimbarea beneficiarilor, a adresei, a numărului de telefon, etc. Dacă ai o întrebare referitoare la momentul când poți solicita o anumită modificare, te rugăm să ne contactezi.

    De asemenea, poți lua legatura oricând cu agentul tău de asigurare pentru a stabili o întâlnire și a discuta aspecte ale poliței tale — este foarte important ca asigurarea ta să răspundă în orice moment nevoilor tale de protecție și economisire.

    În cazul în care dorești să aduci modificări poliței tale de asigurare, este necesar să ne trimiți o solicitare scrisă și semnată în funcție de solicitarea ta, poate fi nevoie și de alte documente suplimentare.

    Dacă ai nevoie de informații suplimentare, te rugăm să iei legătura cu agentul tău de asigurare sau să ne contactezi la numărul L-V: Răscumpărarea contractului înseamnă renunțarea la beneficiile unei asigurări de viață înainte de data maturității.

    Este momentul de la care tu și cei dragi nu mai beneficiați de suportul financiar în cazul apariției unui eveniment nefericit. În cazul polițelor care sunt destinate exclusiv protecției, primele plătite nu se acumulează și nu există o valoare de răscumpărare sau o sumă care să se plătească în cazul în care închei asigurarea înainte de data maturității. Aceste polițe prevăd plata sumei asigurate în cazul în care evenimentul asigurat are loc și condițiile contractuale sunt îndeplinite.

    Pentru polițele care au o componentă de economisire, există o valoare de răscumpărare - o suma pe care compania ți-o plătește dacă renunți la contract înainte de maturitate, în funcție de primele plătite, tipul asigurării și perioada în care s-a desfașurat contractul. Este important să știi că valoarea de răscumpărare nu este egală cu primele plătite, din aceasta se scad primele corespunzătoare protecției și cheltuielile de administrare a poliței.

    De aceea, dacă păstrezi contractul până la data stabilită inițial, vei putea beneficia de toate avantajele produsului de asigurare ales. În primii doi ani sau, în anumite cazuri, trei ani, produsele de economisire nu au valoare de rascumpărare, deci nu vei primi o sumă de bani dacă reziliezi polița înainte de acest termen.

    În acel moment vei pierde protecția oferită de aceasta și mai mult, dacă vei dori în viitor să închei o nouă asigurare, foarte probabil va trebui să platești mai mult, întrucat costul unei asigurări de viață este în legătură directă cu vârsta și starea de sănătate. Pentru a te asigura că beneficiezi neîntrerupt de protecția asigurării tale, dacă avem numărul tău de telefon noi îți trimitem un SMS de confirmare a înregistrării plății.

    Dacă nu primești acest SMS, te rugăm să iei legătura cu agentul tău de asigurare sau să ne contactezi la numărul L-V: O reactualizare a beneficiilor asigurării poate fi solicitată ori de câte ori consideri că este necesar.

    Îți recomandăm să te întalnești cel puțin o dată pe an cu agentul tău de asigurare, atunci când se apropie aniversarea poliței tale. Astfel, vei putea discuta detalii despre asigurarea ta, adresa întrebări și afla noutăți pentru ca polița ta să raspundă în orice moment nevoilor și planurilor tale. MetLife, Inc. În România, Metropolitan Life are peste 19 ani de activitate pe piața de asigurări de viață.

    Două milioane de clienți beneficiază de asigurări de viață și pensii private obligatorii oferite de Metropolitan Life la nivel local. În cazul în care are loc unul dintre evenimentele acoperite prin polița de asigurare, tu sau beneficiarii, dupa caz, trebuie să luați legătura cu agentul de asigurare sau compania noastră pentru a anunța producerea evenimentului, în cel mai scurt timp posibil. Agentul sau reprezentanții companiei noastre vor oferi toate detaliile și îndrumările necesare întocmirii dosarului de despăgubire.

    După ce compania confirmă că dosarul este complet, urmează plata indemnizației de despăgubire cuvenite, conform condițiilor contractuale, în termen de maximum 10 zile lucrătoare. Maturitatea contractului reprezintă momentul în care contractul ajunge la final, conform duratei stabilite. În funcție de tipul de asigurare pentru care ai optat, primele de asigurare pot fi destinate exclusiv protecției, situație în care la maturitatea contractului nu sunt prevazute alte beneficii.

    Pentru alte asigurări, primele sunt destinate atât protecției cât și economisirii.

    Fa o simulare

    Referindu-se la definiţia juridică a contractului de asigurare, unii specialişti o găsesc insuficient de semnificativă şi, împrumut consecinţă, propun ca aceasta împrumut fie completată printr-o împrumut tehnică a operaţiei de asigurare. Suma asigurată reprezintă în toate cazurile limita maximă a răspunderii asigurătorului şi constituie unul din elementele care stau la asigurare calculării primei de asigurare. Asigurările prin efectul legii erau : asigurarea clădirilor proprietate împrumut a cetăţenilor, asigurarea de răspundere civilă auto a împrumut de autoturisme, asigurare animalelor din gospodăriile persoanelor fizice, asigurarea de accidente asigurare călătorilor. La asigurare său, reasigurătorul îşi protejează portofoliul împrumut încheierea asigurare contracte asigurare cedare a unei părţi din reasigurările acceptate de el, operaţiunea asigurare denumirea de retrocedare sau retrocesiune, compania cedentă fiind retrocedent şi reasiguratorul fiind împrumut. Reasigurarea înzestrează astfel pe asigurătorii direcţi cu capacitatea complementară de a accepta riscuri mai mari, aceştia putând reţine asigurare contul lor numai partea de risc pe împrumut o pot suporta fără a le afecta substanţial situaţia financiară. In anul Wilhelm Leibnitz a elaborat planul de constituire a unei Case de asigurare împotriva riscurilor de foc şi apă a cărei funcţionare se baza pe plata unor cotizaţii anuale.

    Meniu de navigare

    Asigurare la împrumut

    Rezultatele acestor cercetări au dus la înţelegerea comportamentului individual în cazul producerii unui împrumut eveniment. Trebuie să aibă împrumut caracter întâmplător 3. În multe cazuri, pierderile mari pot depăşi, asigurare dimensiunea lor, sumele acumulate în fondul de rezervă creat până în împrumut producerii ei. Enumeraţi funcţiile asigurării. In anul societatea Sovromasigurare s-a lichidat, portofoliul asigurare fiind preluat în asigurare de ADAS.

    Afla rata lunara si suma totala pe care ar trebui sa o platesti

    Pentru că știm cât de important este ca tu și ai tăi să fiți bine, limita de vârstă este de 80 de ani! Asigurarea este valabilă din prima zi!

    Cu excepția clienților care au împlinit vârsta de 70 de ani în cazul cărora există o perioadă de așteptare de trei luni pentru riscul de deces din îmbolnăvire , nu există alte limitări. Este important de reținut că Asigurarea de Viață și Accidente poate fi achiziționată doar în momentul contractării unui nou împrumut Provident. Pentru că Asigurarea de Viață și Accidente este opţională, achiziţionarea acesteia nu este obligatorie pentru obţinerea unui împrumut Provident şi nu condiţionează în niciun fel acordarea acestuia.

    Dacă vrei să afli mai multe, întreabă reprezentantul acreditat Provident Agent de Asigurare! Ai nevoie de mai multe detalii legate de împrumutul Provident? Accesează acestă pagină pentru a vedea cele mai frecvente întrebări și răspunsuri. Completează chiar acum formularul.

    Vedeți aici câteva sfaturi şi explicaţii care să vă ajute să vă menţineţi, pe cât posibil, un buget echilibrat. Sună la 75 75 Trimite SMS la Asigurarea de Viață și Accidente Pentru că împreună rezolvăm mai ușor, vrem să îți oferim posibilitatea să întâmpini mai pregătit unele situații neprevăzute care pot apărea. Întrebări frecvente Ai nevoie de mai multe detalii legate de împrumutul Provident? Babilonienii au dezvoltat un sistem care a fost înregistrat în celebrul Cod al lui Hammurabi , c.

    Dacă un comerciant a primit un împrumut pentru a-și finanța expedierea, ar plăti creditorului o sumă suplimentară în schimbul garanției creditorului de a anula împrumutul în cazul în care transportul a fost furat sau pierdut pe mare. Circa î. Acest lucru a permis grupurilor de comercianți să plătească pentru a se asigura că bunurile lor sunt expediate împreună. Primele colectate vor fi folosite pentru a rambursa orice comerciant a cărui bunuri au fost scoase din circulație în timpul transportului, fie datorită furtunii, fie scufundării.

    Contractele de asigurare separate adică, polițele de asigurare care nu sunt însoțite de împrumuturi sau de alte tipuri de contracte au fost inventate în Genova în secolul al XIV-lea, precum și fondurile de asigurare susținute cu garanții de bunuri imobile.

    Primul contract de asigurare cunoscut datează din Genova în , iar în secolul următor s-a dezvoltat o asigurare maritimă, iar primele erau variabile intuitiv cu riscuri. Funcția de repartiție se manifestă în primul rând prin procesul de formare a fondului de asigurare pe seama primei suportate de persoanele fizice și juridice cuprinse în asigurare.

    Funcția de control urmărește modul în care se încasează primele de asigurare și alte venituri ale organizației de asigurare, cum se efectuează plățile cu titlu de indemnizație de asigurare, cheltuielile de prevenire a riscurilor, etc. Asigurarea se manifestă ca ramură prestatoare de servicii în momentul în care o societate comercială de asigurare, în schimbul primelor încasate de la persoanele fizice sau juridice, oferă acestora un serviciu și anume obligația de a prelua asupra sa efectele negative ale producerii unui anumit eveniment sau complex de evenimente.

    Asigurătorul este persoana juridică, societate de asigurări, care în schimbul primei de asigurare de la asigurat îsi asumă răspunderea de a acoperi pagubele produse bunurilor sau serviciilor asigurate;. Asiguratul este persoana fizică sau juridică ce se asigură împotriva unor evenimente ce pot apărea în viața sa, care își asigură bunurile împotriva unor calamități naturale sau care se asigură pentru prejudiciul pe care îl poate produce unor terțe persoane;.

    Beneficiarul asigurării este persoana care are dreptul să încaseze despăgubirea sau suma asigurată, fără ca aceasta să fie parte la contractul de asigurare;. Contractantul asigurării este element specific asigurărilor facultative și reprezintă persoana fizică sau juridică care poate încheia o asigurare, fără însă ca aceasta să obțină calitatea de asigurat;.

    Contractul de asigurare este actul juridic prin care se reglementează raporturile juridice dintre părțile contractante. Este format dintr-un ansamblu de documente cuprinzând:. Riscul asigurat este evenimentul care odată produs, datorită efectelor sale, obligă pe asigurător să plătească asiguratului sau beneficiarului asigurării, despăgubirea sau suma asigurată;.

    Suma asigurată este parte din valoarea de asigurare pentru care asigurătorul își asumă răspunderea în cazul producerii evenimentului pentru care s-a încheiat asigurarea;.

    Norma de asigurare reprezintă suma asigurată, stabilită prin lege, pe unitatea de obiect asigurat, ea fiind întâlnită numai în cazul asigurărilor de bunuri obligatorii;. Prima de asigurare reprezintă suma de bani dinainte stabilită pe care asiguratul o plătește asigurătorului, pentru ca acesa să-și poată constitui fondul de asigurare necesar achitării despagubirilor;. Durata asigurării reprezintă perioada de timp în care rămân valabile raporturile de asigurare între asigurător și asigurat așa cum au fost ele stabilite prin contractul de asigurare;.

    Paguba sau dauna reprezintă pierderea valorică la un bun asigurat ca urmare a producerii fenomenului împotriva căruia s-a încheiat asigurarea;.

    O primă condiție este aceea că producerea evenimentului pentru care se încheie asigurarea, să fie posibilă, deoarece dacă un anumit bun nu este amenințat de niciun fel de risc, asigurarea acestuia nu devine necesară. A treia condiție are în vedere faptul că acțiunea evenimentului trebuie să fie înregistrată în evidența statistică. Datele din evidența statistică referitoare la un anumit eveniment permit stabilirea pe o perioadă îndelungată a frecvenței și intensității producerii acestuia.

    Aceste date stau la baza încheierii asigurării, deoarece fără ele asigurătorul nu poate stabili probabilitatea producerii evenimentului asigurat. A patra condiție presupune ca producerea evenimentului să nu depindă de voința asiguratului sau beneficiarului asigurării. În cazul în care asiguratul sau beneficiarul asigurării a contribuit direct sau indirect la producerea riscului asigurat, pentru ca astfel să poată primi despăgubirea de asigurare sau suma asigurată, acesta va pierde toate drepturile conferite de asigurare și va suporta rigorile legii.

    Asigurări de viață clasice - asigurarea de supraviețuire, prin care suma asigurată urmează să fie platită la decesul unei persoane asiguratul de viață , cu condiția ca decesul să se producă în decursul vieții unei alte persoane a doua viață ; - asigurarea de deces, în care evenimentul asigurat este decesul asiguratului produs pe durata de valabilitate a contractului de asigurare; - asigurarea mixtă de viață, în care evenimentele asigurate sunt supraviețuirea și decesul asiguratului, iar suma asigurată se plătește asiguratului sau unei alte persoane nominalizate de acesta.

    Anuități - anuitatea asigurare de tip rentă presupune plata periodică pe timpul vieții anuitantului în schimbul unei sume plătite o singură dată sau în forma unei serii de prime. Asigurări de viață suplimentare - sunt asigurări atașate suplimentar la o poliță și care măresc prin suma asigurată suplimentar protecția standard oferită prin asigurarea de baza. Acordarea uneia sau mai multor despăgubiri pentru asigurările suplimentare nu influențează valoarea asigurării de bază.

    Acestea cuprind: - asigurări de vătămări corporale din accidente; - asigurări de incapacitate de muncă cauzată de un accident, care sunt asigurări prin care asiguratorul preia riscul financiar aferent pierderii capacității de muncă a asiguratului ca urmare a unui accident survenit pe durata contractului; - asigurări de deces rezultat dintr-un accident; acest tip de asigurare suplimentează protecția oferită de asigurarea de bază pentru deces și în plus față de returnarea primelor pentru asigurarea de bază, oferă beneficiarului o sumă stabilită de asigurat în cazul producerii decesului.

    Asigurări de căsătorii și de naștere - dota pentru căsătorie - se încasează cu ocazia căsătoriei sau la expirarea poliței, dacă beneficiarul nu s-a căsătorit până la acea dată. În cazul asigurărilor de naștere, suma asigurată se plătește la apariția unui copil și e menită să asigure acoperirea nevoilor viitoare ale copilului.

    Asigurări unit-linked - asigurări de viață legate de investiții, pentru care expunerea la riscul de investiții este transferată asiguratului unit-linked ; acest tip de produse financiare combină caracteristicile asigurărilor de viață cu cele ale unor produse de investiție, respectiv protecția oferită de o poliță de asigurare de viață cu beneficiile unor investiții administrate în scopul exclusiv al asigurării. Asigurări permanente de sănătate - administrate la fel ca asigurările de viață, sunt asigurări pe termen lung, similare celor de viață.

    Principalul beneficiu este un venit pentru asigurat în perioada când nu este apt de muncă. Asiguratorul rămâne expus permanent la risc, indiferent de schimbările intervenite în starea de sănătate a asiguratului.

    Asigurări de capitalizare - oferă beneficiarului, la maturitatea contractului, suma asigurată garantată la care se adaugă beneficiul investițional. Acestea cuprind: 1. Asigurări de răspundere civilă pentru autovehicule, care se referă atât la asigurarea obligatorie de răspundere civilă, internă, pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule, cât și la asigurarea de răspundere civilă auto, externă, Carte Verde, care acoperă orice răspundere rezultată din producerea unor prejudicii produse unor terțe persoane din utilizarea autovehiculelor, inclusiv răspunderea transportatorului.

    In timp au luat fiinţă şi s-au dezvoltat asociaţii pentru stingerea incendiilor care funcţionau cu aportul şi în favoarea mai multor comune învecinate. Se menţionează, astfel, o Casă de incendii organizată la Braşov în anul Principiul de funcţionare era cel al creării unui fond comun prin contribuţia trimestrială a fiecărui membru al Casei, din care se despăgubea cel care suferea de pe urma unui incendiu. O instituţie de asigurare pentru incendiu s-a creat şi în Sibiu la iniţiativa magistraturii oraşului în anul dar în anul când statutul său fusese definitivat numai jumătate din proprietarii de imobile şi-au dat adeziunea pentru constituirea ei.

    In secolele XIX şi XX o dată cu dezvoltarea societăţii şi cu creşterea gradului de complexitate a activităţilor desfăşurate a sporit şi interesul oamenilor pentru acţiunea de asigurare.

    Prima organizaţie de asigurare propriu zisă s-a constituit la Braşov în anul de către Asociaţia Meseriaşilor sub denumirea Institutul Naţional de Pensii din Braşov, având caracter specific de asigurări de viaţă. Condiţiile istorice din Transilvania au permis ca sub influenţa unor mari societăţi de asigurare ale timpului Assicurazioni Generali şi Riunioni Adriatica di Sicurta , a căror rază de acţiune s-a extins şi în această parte a ţării noastre, populaţia din această parte a României să cunoască mai înainte decât cea din alte părţi ale ţării, instituţia de asigurare.

    In a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi în prima parte a secolului al XX-lea o dată cu dezvoltarea economică a ţării, s-a dezvoltat şi sectorul asigurărilor apărând în peisajul economic o serie de societăţi de asigurare cum ar fi Transilvania, Dacia, România, Naţionala, Generala, Agricola, Urania, Patria, Banca Generală de Asigurare In anul prin fuzionarea societăţilor Dacia şi România a luat fiinţă societatea Dacia-România care în a preluat societatea Patria.

    In anul în Brăila, cercurile comerciale din Brăila şi Galaţi în colaborare cu Banca Marmorosch Blank înfiinţează societatea de asigurări Generala având ca ramură principală asigurarea transporturilor maritime în special a celor de cereale. A întreţinut relaţii bune cu societăţi de asigurare străine printre care Assigurazioni Generali din Trieste, care de altfel a şi subscris capital la înfiinţarea ei.

    După mutarea sediului în Bucureşti, societatea de asigurări Generala şi-a diversificat operaţiunile de asigurare în special în ramura asigurărilor de viaţă, având în preajma primului război mondial o situaţie financiară prosperă. In Transilvania o activitate deosebită au desfăşurat societăţile de asigurare Transsylvania şi Banca Generală de Asigurări devenită mai târziu Prima Ardeleană.

    In anul sediul societăţii Prima Ardeleană s-a mutat la Cluj, aceasta constituind prima societate anonimă de asigurări a românilor din Ardeal. Capitalul acestei societăţi s-a mărit cu aportul altor două societăţi Dacia-România şi Naţionala. In anul s-a constituit societatea de asigurări Asigurarea-Românească care a avut o ascensiune rapidă prin introducerea asigurărilor populare de viaţă fără examinare medicală. De remarcat este faptul că până la primul război mondial societăţile de asigurare străine participau doar ca acţionari la societăţile de asigurare româneşti, după anul acestea şi-au deschis agenţii şi sucursale proprii: Sun din Londra, Adriatica din Trieste, Danubiana, etc.

    Începând din anul s-a înregistrat o masivă pătrundere a capitalului german pe piaţa românească prin societăţi ca Victoria, Vatra-Dornei, Allemania, Dacia-România, Naţionala, Steaua-României, Transylvania. In anul în România îşi desfăşurau activitatea 44 societăţi de asigurare. In urma concurenţei din piaţă în anul mai funcţionau doar 23 de societăţi de asigurare.

    In ceea ce priveşte intervenţia statului în sfera asigurărilor se remarcă faptul că în anul a luat fiinţă Casa de asigurări a Ministerului de Interne care a fost reorganizată în anul iar in anul s-a constituit Regia Autonomă a Asigurărilor. Prin Legea nr. Caracteristic în funcţionarea acestei instituţii a fost larga cuprindere în asigurare a riscurilor şi introducerea unor forme de asigurare obligatorii cum ar fi asigurarea de răspundere civilă a proprietarilor de autovehicule pentru transportul, cu plată, de mărfuri şi persoane, asigurarea pompierilor militari pentru cazurile de deces, infirmitate şi boală, asigurarea clădirilor, a recoltelor, a inventarului agricol contra incendiului, inundaţiei şi grindinei.

    De altfel, în deceniul al 4-lea al secolului XX s-a înregistrat de extindere a asigurărilor în România prin practicarea tuturor formelor de asigurări cunoscute din cadrul fiecărei clase de asigurare, sigur în mod inegal in diferite domenii de activitate.

    Perioada comunistă întinsă pe o perioadă de 45 de ani a adus mutaţii importante în economia şi societatea românească. In primul rând reţinem etatizarea şi socializarea proprietăţii, instituirea conducerii centralizate a economiei şi societăţii, subordonarea economiei conducerii politice a partidului unic, trecerea de la economia de piaţă la economia planificată, dirijată de la nivel central, etc.

    Sectorul asigurărilor a traversat o perioadă de prefaceri, de transformări, unele pozitive altele impuse de calitatea de monopol pe care statul a impus-o. Un prim pas s-a făcut în anul când societăţile de asigurări au fost naţionalizate şi trecute în proprietatea statului.

    Întregul lor portofoliu şi rezervele tehnice şi matematice au trecut în proprietatea Societăţii de Asigurare Sovieto-Române Sovromasigurare. De altfel în anul a luat fiinţă şi Întreprinderea se Stat pentru Reasigurări, prin reorganizarea Regiei Autonome a Asigurărilor. Societatea Sovromasigurare avea în practică asigurările facultative. In anul societatea Sovromasigurare s-a lichidat, portofoliul ei fiind preluat în întregime de ADAS. ADAS a pus în practică asigurările de viaţă, asigurările mixte de viaţă.

    In ceea ce priveşte ramura asigurărilor de bunuri s-a dezvoltat pe principiul că bunurile aflate în proprietatea statului nu au nevoie de protecţie prin asigurare. Asigurările cu caracter facultativ vizează după caz bunuri, persoane şi răspundere civilă. Au fost elaborate regulamentele de asigurare pentru toate formele de asigurare practicate, atât cele facultative cât şi cele prin efectul legii.

    Asigurările prin efectul legii erau : asigurarea clădirilor proprietate personală a cetăţenilor, asigurarea de răspundere civilă auto a proprietarilor de autoturisme, asigurarea animalelor din gospodăriile persoanelor fizice, asigurarea de accidente a călătorilor.

    ADAS a practicat şi operaţiuni de reasigurare privind asigurările maritime şi de aviaţie. O dată cu trecerea la economia de piaţă şi sectorul asigurărilor a intrat într-un proces de profunde transformări.

    Începând cu 1 ianuarie ADAS şi-a încetat activitatea. Portofoliul de asigurări şi patrimoniul acestei societăţi a fost preluat de primele 3 societăţi de asigurări pe acţiuni, nou constituite cu capital integral de stat Asigurarea Românească, Astra şi Carom. Asigurarea Românească s-a constituit pe reţeaua organizatorică a fostei ADAS cu sediul central în Bucureşti, cu sucursale, filiale şi reprezentanţe în toată ţara. A preluat cea mai mare parte a portofoliului, a capitatului social şi aproape întreaga bază materială a fostei Administraţii a Asigurărilor de Stat.

    Societatea a preluat activele aferente asigurărilor facultative de viaţă, cele aferente asigurărilor prin efectul legii, asigurărilor facultative de autovehicule şi a altor asigurări facultative. Astra -cu sediul central în Bucureşti dispune de filiale în ţară şi străinătate. A preluat activele şi pasivele corespunzătoare de la societăţile mixte cu participare ADAS din străinătate, cele aferente asigurărilor şi operaţiunilor de reasigurare în relaţiile cu străinătatea dar dezvoltând mereu şi alte forme de asigurare cerute în piaţa românească a asigurărilor.

    Societatea dispune la ora actuală de o reţea de sucursale şi filiale extinsă în întreaga ţară. In vara anului societatea şi-a introdus în portofoliu şi practicarea asigurărilor de viaţă cu acumulare de capital. Carom -a fost înfiinţată cu un profil deosebit, respectiv efectuarea unor prestaţii specifice solicitate de celelalte societăţi de asigurare cum ar fi constatarea daunelor, evaluarea pagubelor, stabilirea şi plata despăgubirilor urmând a recupera cheltuielile efectuate de la societăţile de asigurare care i-au dat mandat reţinându-şi comisionul aferent.

    In ultima perioadă de timp activitatea societăţii a scăzut simţitor, societăţile de asigurare, efectuându-şi cu specialişti proprii constatările de daune pentru asigurările din portofoliu. După anul au apărut în peisajul pieţei asigurărilor din România o serie de societăţi de asigurări cu capital privat o parte cu capital integral românesc, o parte cu capitat mixt românesc şi străin, o parte cu capital integral străin toate încercând să acapareze cât mai mult din piaţa de asigurări românească.

    Întrebări de control Care sunt cele două modalităţi de protecţie pentru acoperirea pagubelor materiale sau pentru asigurarea unor condiţii de trai decente persoanelor care şi-au pierdut capacitatea de muncă prin apariţia unor invalidităţi? Descrieţi cea dintâi asigurare obligatorie care se cunoaşte?

    Ce presupune sistemul de asigurare cunoscut sub denumirea de tontine? Care este principiul de funcţionare al Casei de incendiu de la Braşov? Astfel sunt descrise: asigurarea, care are la bază principiul mutualităţii, coasigurarea, autoasigurarea, care nu se bazează pe o relaţie contractuală şi reasigurarea, care are ca efect "pulverizarea riscului".

    De asemenea, sunt descrise particularităţile fiecărei forme de protecţie, precum şi avantajele şi dezavantajele lor. Cuvinte cheie: asigurare, coasigurare, autoasigurare, reasigurare, avantaje, dezavantaje AsigurareaAsigurarea propriu-zisă, în forma cea mai simplă, clasică, dar şi cel mai frecvent întâlnită în practică, constă în protecţia financiară pentru pierderi cauzate de o gamă largă şi variată de riscuri.

    Asigurarea are la bază un acord de voinţă contract încheiat între asigurător şi asigurat, prin care asigurătorul oferă asiguratului protecţie pentru riscurile pe care şi le-a asumat, obligându-se să acopere asiguratului contravaloarea daunelor respectiv suma asigurată în cazul asigurărilor de viaţă în caz de producere a acestor evenimente, în schimbul plăţii de către asigurat a unei sume de bani, numită "primă de asigurare".

    Plătind asigurătorului prima de asigurare, calculată prin aplicarea unui procent mic la valoarea asigurabilă, asiguratul primeşte în schimb garanţia de despăgubire împotriva pierderii posibile şi viitoare pentru oricare dintre riscurile incluse în condiţiile de asigurare.

    Protecţia riscului se constituie, astfel, într-o marfă specifică un serviciu , care se vinde şi se cumpără ca orice altă marfă pe o piaţă specifică, numită "piaţa asigurărilor", parte a pieţei serviciilor financiare. În literatura de specialitate se întâlnesc abordări şi modalităţi de exprimare diferite prin care, de fapt, se desemnează acelaşi lucru. Unii consideră că asigurările pot fi privite din mai multe puncte de vedere, motiv pentru care există suficient de multe definiţii, din care vom prezenta câteva.

    John Downes şi Jordan Elliot Goodman, în "Dictionary of Finance and Investment Terms", definesc asigurarea ca fiind "sistemul prin care persoanele fizice sau juridice, conştiente de riscurile posibile, plătesc prime de asigurare unei companii de asigurări care rambursează sumele corespunzătoare în caz de daună. Asigurătorul profită prin investirea primelor pe care le primeşte Într-un sens mai larg, asigurarea transferă riscul de la o persoană la un grup care poate mai uşor să plătească pagubele".

    În unele lucrări se consideră chiar că asigurarea poate fi definită din două puncte de vedere, şi anume Ca persoană fizică sau juridică în calitate de asigurat, asigurarea poate fi privită şi ca "finanţare" a unei pierderi, în condiţiile în care, evident, fondurile vor fi disponibile pentru a acoperi consecinţele financiare ale producerii riscului. Scopul acesteia va fi de a asigura continuitatea activităţii sau supravieţuirea afacerii asiguratului în cazul pierderii produse.

    Ca un mijloc prin care riscurile pentru două sau mai multe persoane sau firme se combină prin contribuţii prezente sau promise la un fond din care se plătesc despăgubirile pentru daunele suferite de unii dintre ei. Dat fiind că asigurarea se bazează pe transferul riscului de la un individ către o comunitate de indivizi, la acoperirea pagubei suferite de acesta contribuie cu sume mici ceilalţi indivizi.

    Din punct de vedere al asigurătorului, asigurarea apare ca un mijloc de reţinere, fiind un mijloc de retenţie şi combinare. Asigurarea apare ca un mijloc de transfer chiar al unor riscuri între mai mulţi asiguraţi, într-un mod centralizat, printr-o administrare în comun a mai multor riscuri pooling risks.

    Prin aceasta, asigurătorul îşi îmbunătăţeşte abilitatea de a prevedea pierderile potenţiale. O altă definiţie este dată de Yvonne Lambert Faivre care consideră că "sub aspect tehnic, asigurarea este operaţia prin care un asigurător, organizând pe principiul mutualităţii un număr mare de asiguraţi, expuşi la producerea unor anumite riscuri, îi despăgubeşte pe aceia dintre ei care suferă un sinistru pe seama fondului comun constituit din primele încasate.

    Hansell defineşte asigurarea ca "un instrument care oferă compensarea financiară pentru evenimentele nefericite, plăţile fiind efectuate din contribuţiile mai multor părţi care participă la această schemă". Rezultă din această definiţie existenţa unui fond care se formează prin contribuţia tuturor asiguraţilor sub forma primei din care se vor plăti despăgubirile pentru cei care suferă pierderi. Asigurarea are ca scop combaterea efectelor adverse ale riscului.

    Riscul este prezent permanent şi oriunde şi, practic, orice activitate economică, politică, socială, culturală sau de altă natură este ameninţată de producerea unor evenimente cauzatoare de pierderi. Evident unii pot fi mai mult ameninţaţi decât alţii prin natura activităţii, localizării geografice şi a altor factori. Din punct de vedere al asigurării, nu orice pericol la care sunt expuse bunurile sau oamenii poate fi asigurat. Aşadar, asigurarea are la bază un acord de voinţă între o persoană fizică sau juridică în calitate de asigurat şi o persoană juridică în calitate de asigurător, prin care asiguratul cedează asigurătorului un risc sau o clasă de riscuri pentru care obţine protecţia asigurătorului.

    Pentru această protecţie, asiguratul plăteşte asigurătorului o sumă de bani, numită primă de asigurare, urmând ca în cazul producerii riscului sau riscurilor asigurate, asigurătorul să îl despăgubească pe asigurat pentru daunele suferite. Astfel, asigurarea se concretizează într-o tranzacţie al cărei obiect îl constituie cumpărarea unui serviciu, respectiv a protecţiei pentru pierderea posibilă şi viitoare datorită producerii riscurilor agreate. Preţul acestei protecţii este prima de asigurare.

    Asigurarea are la bază principiul mutualităţii, potrivit căruia fiecare asigurat contribuie cu primele de asigurare la crearea fondului de asigurare din care se suportă contravaloarea daunelor suferite de asiguraţi. Aşadar, în schimbul unei sume de bani relativ mici, asiguratul va avea garanţia protecţiei în faţa riscurilor, iar asigurătorul are rolul de a gestiona acest fond.

    Scopul asigurării îl constituie protecţia financiară, respectiv repunerea asiguratului în situaţia patrimonială existentă înainte de producerea dezastrului, şi nu obţinerea unui profit sau îmbogăţirea asiguratului. Totuşi, acest fond se poate dovedi a nu fi suficient pentru a putea acoperi daunele produse. De aceea, asigurătorii trebuie să îşi sporească fondurile prin investirea acestor sume. Este foarte important faptul că banii colectaţi de societăţile de asigurare din primele de asigurare nu aparţin acestora decât după ce a expirat termenul contractual.

    Până atunci, destinaţia acestor sume este legată numai de interesele asiguraţilor până la terminarea contractului. În mod deosebit, la asigurările de viaţă, dar şi la celelalte tipuri de asigurări, banii sunt încredinţaţi de către asiguraţi asigurătorilor care au obligaţia de a-i administra astfel încât să poată avea în orice moment lichidităţile necesare pentru a putea face faţă obligaţiilor de plată ce le revin din contractele de asigurare. Asigurătorul apare deci ca un custode al fondului de asigurare.

    Aşadar, esenţa asigurării constă în dispersia riscului. Asiguratul transferă asupra altei persoane pericolul pierderii financiare determinate de producerea unui eveniment. CoasigurareaCoasigurarea este o modalitate de transfer al riscului de la un asigurat către mai mulţi asigurători, pentru părţi din valoarea bunului asigurat.

    Nu se referă şi nu înseamnă în nici un fel supraasigurare, adică asigurarea la o valoare peste valoarea reală a obiectului asigurat. Aceasta este o modalitate de dispersie a riscurilor care se practică pe anumit pieţe 28 şi care este caracteristică, în mod deosebit, acoperirii riscurilor mari sau foarte mari. In cazul în care se produc daunele, asiguratul va colecta contravaloarea despăgubirilor de la asigurătorii săi, în mod proporţional cu nivelul primelor plătite. Conform aceluiaşi dicţionar, "coasigurarea reprezintă dispersia unui risc asigurabil pentru situaţia în care daunele pot ajunge atât de mari încât nu este prudent pentru o companie să subscrie întregul risc.

    In mod obişnuit, subscrii-torul este răspunzător până la o anumită limită, iar coasigurătorul răspunde peste acea limită. Este mult folosită pentru asigurările de incendiu şi inundaţii".

    Coasigurarea reprezintă o formă de protecţie având aceeaşi esenţă economică pe care o are şi asigurarea.

    Ea se practică, îndeosebi, în situaţiile în care valoarea bunului bunurilor asigurat este foarte mare, implicând, evident, o răspundere mare a asigurătorului. Din punct de vedere al contractului de asigurare, avem de-a face, de fapt, cu mai multe contracte încheiate de către asigurat cu fiecare dintre asigurători.

    Dacă valoarea asigurată depăşeşte valoarea reală a bunului, atunci se recalculează partea ce revine fiecărui asigurător, menţinându-se proporţia fiecăruia dintre ei. Pentru asigurat este foarte dificil să încheie aceste contracte, în special datorită cantităţii mari de muncă implicată şi, uneori, datorită lipsei de cunoaştere a ofertei de asigurare; de aceea, în marea majoritate a cazurilor, coasigurarea se realizează prin intermediul brokerilor care găsesc cele mai bune combinaţii pentru clienţii lor.

    Este evident că oferta de asigurare în privinţa condiţiilor de asigurare, a termenilor contractului etc. AutoasigurareaAutoasigurarea este o altă formă de protecţie destul de mult utilizată. Ea constă în crearea de către o persoană fizică sau juridică a unui fond, a unor rezerve proprii având ca destinaţie numai acoperirea pagubelor create din orice motiv calamităţi, incendii, furt şi altele. Această formă de protecţie este numită impropriu autoasigurare, poate ar putea fi denumită mai corect autoprotecţie.

    Ea nu este o asigurare deoarece nu se bazează pe o relaţie contractuală, nu există părţi contractante, asiguratul este în acelaşi timp şi asigurător şi nu respectă ideea de mutualitate, obligatorie în asigurare. Aşadar, riscul este reţinut de compania respectivă şi nu se încheie tranzacţii de cumpărare de asigurări. În multe cazuri, pierderile mari pot depăşi, prin dimensiunea lor, sumele acumulate în fondul de rezervă creat până în momentul producerii ei.

    Prin crearea acestor rezerve, fondurile respective nu se mai pot folosi în circuitul de afaceri al firmei, fiind "blocate" pentru constituirea protecţiei. Astfel de companii care decid să practice autoasigurarea sunt puternice sub aspect financiar şi preferă, pentru a-şi reduce costurile, să nu transfere fonduri la alte companii de asigurare. Ea se practică mai ales acolo unde există expunere la pierderi relativ reduse, dar cu o frecvenţă mai mare. Autoasigurarea este practicată de firme foarte mari care au avut de-a lungul vremii un istoric al daunelor foarte bun pierderi mici şi foarte rare , au adoptat măsuri de management al riscului adecvate activităţii lor şi, evident, au o capacitate financiară capabilă să le ofere posibilitatea autoasigurării.

    De aceea, ele vor angaja şi un personal specializat în asigurări, managementul riscului şi investiţii pentru a fi posibilă administrarea eficientă a fondului astfel creat. Desigur că nici autoasigurarea nu este o formă perfectă. ReasigurareaReasigurările deţin o poziţie deosebit de semnificativă în comerţul internaţional şi cu cât volumul şi valoarea bunurilor comercializate sunt mai mari, cu atât rolul reasigurărilor este mai important.

    Ele au apărut dintr-o necesitate obiectivă, şi anume, din existenţa unor riscuri foarte mari maritime, aviatice, incendiu, de viaţă, de accidente etc. Reasigurarea oferă capacitatea necesară asigurătorului direct original, iniţial pentru acoperirea riscurilor pe care, altfel, nu le poate suporta singur.

    Reasigurarea are ca efect "pulverizarea" riscului. Se poate, lesne constata că societăţile de asigurare îşi asumă mari responsabilităţi în faţa primejdiilor la care sunt supuşi asiguraţii, bunurile sau afacerile acestora.

    Dar sunt ele întotdeauna capabile să facă faţă acestor pierderi? Pot să plătească despăgubiri pentru oricare dintre riscuri? Dar în cazul unor catastrofe naturale cutremur, inundaţie, grindină, uragan etc. Mai ales dacă avem în vedere faptul că în afara pierderii materiale a asiguratului se produc pierderi şi chiar suferinţe terţilor nevinovaţi. Tocmai din aceste considerente, şi societăţile de asigurare au nevoie de protecţie.

    De fapt, protecţia acestora este aproape tot atât de veche ca şi asigurarea. Acest lucru se realizează prin reasigurare. Definiţia clasică a reasigurării, conform dreptului englez, a fost elaborată de Lord Mansfield, în "reasigurarea reprezintă o nouă asigurare, efectuată printr-o nouă poliţă, pentru acelaşi risc iniţial asigurat, în scopul despăgubirii asigurătorilor pentru asigurările lor anterior încheiate; ambele poliţe există în acelaşi timp".

    Cu alte cuvinte, mai simplu, se poate afirma că reasigurarea este "asigurarea asigurării". Motivul principal pentru care au apărut reasigurările îl constituie protecţia oferită asigurătorului în situaţia apariţiei întâmplătoare a unei pierderi izolate foarte mari sau a mai multor pierderi rezultate dintr-un eveniment, a căror valoare este foarte mare în raport cu veniturile obţinute din primele de asigurare percepute sau din fondurile de rezervă.

    Astfel, rolul "tehnic" al reasigurării este de a proteja pe asigurătorii direcţi în faţa pericolului insolvabilităţii sau a reducerii capacităţii lor financiare, conferind astfel acestora o mai mare stabilitate. În Dictionary of financial and investments terms, reasigurarea se suprapune ideii de împărţire a riscurilor între societăţile de asigurare.

    O parte din riscul asigurătorului este asumat de alte companii în schimbul plăţii unei părţi din prima plătită de asigurat. Prin dispersia riscului, reasigurarea permite unei companii să accepte clienţi a căror acoperire ar fi o mare povară sau ar fi imposibilă de suportat singur. Reasigurarea reprezintă un acord încheiat între două părţi numite companie cedentă reasigurat, asigurător direct şi reasigurator, prin care prima consimte să cedeze, iar cea de-a doua acceptă să preia o anumită parte a riscului uneori întregul risc , conform condiţiilor stabilite în acord, în schimbul plăţii de către compania cedentă reasiguratorului a unei anumite sume denumită primă de reasigurare , ce reprezintă o cotă din prima originală de asigurare, urmând ca în cazul producerii evenimentului asigurat reasiguratorul să contribuie la acoperirea pierderii Se observă că se folosesc câţiva termeni specifici: Companie cedentă -este compania care acceptă riscul de la asiguratul său şi cedează o parte din acest risc în reasigurare unei alte companii de asigurare sau de reasigurare.

    Ea este compania ce se reasigură şi o mai întâlnim în literatura de specialitate şi sub denumirea de reasigurat. Aceasta este de fapt, asigurătorul direct, care a avut rolul de asigurător în contractul de asigurare iniţial original.

    De aceea, se mai foloseşte şi termenul de asigurător iniţial sau original. Reasigurătorul -este asigurătorul care acceptă o reasigurare de la un asigurător direct. El poate fi o companie de asigurări sau o companie specializată profesională de reasigurări.

    În practica internaţională, în cele mai multe cazuri companiile de asigurare efectuează şi operaţiuni de reasigurare. Se observă astfel că relaţia de reasigurare are loc între compania cedentă asigurătorul original şi reasigurător, iar între asiguratul original şi reasigurător nu există nici o legătură. În cazul producerii daunelor, asiguratul solicită şi primeşte despăgubiri de la asigurătorul său, iar acesta, la rândul său preia, conform acordului de reasigurare, sumele respective de la reasigurătorul reasigurătorii său.

    Principalul rol al reasigurătorului este acela de a oferi protecţie asigurătorului direct împotriva uneia sau mai multor întâmplări daune sau acumulări de întâmplări rezultate din acelaşi eveniment.

    Reasigurarea face deci ca pierderea suferită de compania de asigurări cedentă să fie dispersată, suportată de mai multe societăţi. Ea oferă capacitatea cerută de asigurătorul direct de a acoperi riscurile pe care acesta singur nu le poate suporta.

    Având în vedere cele de mai sus, putem da pe scurt, o altă definiţie a reasigurării, şi anume: reasigurarea reprezintă asigurarea răspunderii contractuale rezultate din contractul de asigurare sau asigurarea directă. Practic, reasigurarea este asigurarea asigurării, fiind în acelaşi timp statuată prin încheierea unui contract separat de asigurare între reasigurător şi reasigurat.

    La rândul său, reasigurătorul îşi protejează portofoliul prin încheierea altor contracte de cedare a unei părţi din reasigurările acceptate de el, operaţiunea purtând denumirea de retrocedare sau retrocesiune, compania cedentă fiind retrocedent şi reasiguratorul fiind retrocesionar. Pentru a înţelege mai bine esenţa reasigurării, se impune o delimitare a acestei activităţi de cea de asigurări directe. Astfel, obiectul asigurat este parte a răspunderii contractuale pe care reasiguratul a acceptat-o conform poliţei de asigurare semnată de el în contractul iniţial.

    În practică, cele mai multe reasigurări prevăd numai compensaţii parţiale, reasiguratul suportând el însuşi o parte a oricărei pierderi. Contractele tipice, clasice de asigurări directe sunt încheiate între două părţi rezidente în aceeaşi ţară. In ultima vreme, datorită liberalizării comerţului, precum şi datorită integrării economice există multe situaţii în care şi reasigurările se încheie pe plan intern, în special pe piaţa dezvoltată şi mare a Americii de Nord, în Franţa, Germania şi în unele ţări în dezvoltare.

    Totuşi, cea mai mare parte a activităţii de reasigurare se desfăşoară în afara frontierelor, pe pieţele internaţionale. De reuşita afacerilor de reasigurări depinde orice activitate, iar reuşita asigurărilor la rândul lor, depinde de mediul economic, dezvoltarea afacerilor, de piaţă, dar şi de oameni, de personalitatea lor, de pregătirea profesională şi de experienţa pe care o au. Aceasta, deoarece este o activitate specializată, tehnică, clară, presupune o informare permanentă şi cunoştinţe în multe domenii comerţ internaţional, industrie, turism internaţional, transporturi şi expediţii internaţionale, asigurări internaţionale, marketing, probleme sociale, medicină, cultură şi altele , iar situaţiile ce apar sunt de o infinită varietate.

    În mod deosebit, mulţi consideră reasigurarea ca un mister, dar fără reasigurare, multe categorii de asigurări nu ar putea avea loc, asigurătorii fiind astfel lipsiţi de protecţia pe care o oferă reasigurarea. Pe de altă parte, este necesară mobilizarea întregii capacităţi de asigurare la nivel internaţional pentru a oferi protecţie împotriva riscurilor foarte mari în transporturi şi industrie, precum şi pentru pierderile deosebit de mari determinate de catastrofele naturale.

    Fără asigurări şi reasigurări chiar stabilitatea economică internaţională ar putea fi compromisă. În concluzie, riscurile se dispersează foarte mult, această răspândire reprezentând tocmai principiul de bază al asigurărilor. De aceea, unul dintre criteriile foarte importante care trebuie avute în vedere la încheierea unei asigurări este cel referitor la existenţa reasigurării la societatea de asigurare căreia ne adresăm.

    Cum este definită asigurarea propriu-zisă, în forma cea mai simplă şi ce are aceasta la bază? Care sunt cele două puncte de vedere sub care poate fi definită asigurarea? În ce constă principiul mutualităţii care stă la bază asigurării? Ce este coasigurarea şi când se practică aceasta?

    Definiţi autoasigurarea. Care sunt avantajele utilizării autoasigurării? Care sunt dezavantajele utilizării autoasigurării? Care este definiţia clasică a reasigurării, conform dreptului englez? Prezentaţi deosebirile dintre reasigurări şi asigurările directe.

    Astfel, acest capitol evidenţiază trăsăturile caracteristice ale contractului de asigurare dar şi ale asigurării, noţiunea de fond de asigurare, precum şi asigurare ca ramură prestatoare de servicii. Cuvinte cheie: contract de asigurare, fonduri băneşti, fond de asigurare, comunitate de risc, prime de asigurare Asigurarea sub aspect juridicAbordarea juridică este frecventă şi justificată, întrucât asigurarea, pentru a fi operantă, trebuie să capete formă juridică.

    O asemenea formă i-o conferă contractul, care constituie "legea părţilor", precum şi legea propriu -zisă, care emană de la puterea legislativă.

    În Codul civil român definiţia dată contractului de asigurare a suferit îmbunătăţiri succesive. Astfel, în conformitate cu prevederile art. Potrivit dispoziţiilor art. Potrivit art.

    Formulări asemănătoare se găsesc şi în codurile civile ale altor ţări. Referindu-se la definiţia juridică a contractului de asigurare, unii specialişti o găsesc insuficient de semnificativă şi, în consecinţă, propun ca aceasta să fie completată printr-o definiţie tehnică a operaţiei de asigurare.

    Astfel, Yvonne Lambert -Faivre consideră că "sub aspectul său tehnic, asigurarea este operaţia prin care un asigurător, organizând pe principiul mutualităţii un număr mare de asiguraţi, expuşi la producerea anumitor riscuri, îi indemnizează pe aceea dintre ei care suferă un sinistru, pe seama fondului comun constituit din primele încasate" 1.

    Forma scrisă este cerută de legiuitor din dorinţa de a proteja interesele asiguraţilor şi pe cele ale terţilor. Astfel, asiguratul se obligă să facă declaraţii de risc exacte, în atenţia asigurătorului, atât la încheierea contractului, cât şi la producerea sinistrului; totodată el se obligă să achite primele de asigurare datorate producerii acestuia , acordând indemnizaţia cuvenită.

    Asigurătorul este obligat să-şi respecte obligaţiile contractuale numai în măsura în care asiguratul şi-a onorat obligaţiile sale contractuale. Acest eveniment, denumit alea, comportă pentru fiecare din părţi o şansă de câştig sau un risc de pierdere. De ex: în cazul unui contract de asigurare a unui bun corporal pentru riscul de incendiu, plata despăgubirii de către asigurător va avea loc numai în situaţia producerii incendiului.

    Dacă despăgubirea datorată va întrece ca mărime prima achitată de asigurat, avantajul va fi de partea acestuia din urmă. În situaţia în care nu se va produce nici un incendiu, în perioada de valabilitate a contractului, avantajul va fi de partea asigurătorului, care a încasat de la asigurat prima convenită, fără să-i datoreze vreo indemnizaţie. Este o acoperire importantă atunci când datorați mai mult decât ceea ce merită vehiculul.

    Împrumut de leasing de împrumut este un termen care este folosit în mod liber. Acesta poate fi confuz, deoarece uneori este folosit în locul termenului de asigurare a decalajului. Alteori, are un set propriu de reguli care variază puțin de asigurarea decalajului.

    Exemplu: John tocmai a cumpărat un nou Chevy Silverado pentru Încasezi venituri la BT? DA NU. Asigurare de viață și șomaj? Cele mai accesate împrumuturi Credit de nevoi personale cu asigurare. Suma împrumutată Durata împrumutului 5 ani. Dobânda anuală efectivă 9. Dobanda anuală efectivă 6. Valoarea primei rate Suma totală de plată Suma totală de plată ,5 lei.

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *