Dragostea cu împrumut

By | Saturday, October 23, 2021

Navigare

  • Amanda Quick-Dragostea nu are reguli.pdf
  • Your tuppence
  • Imprumut rapid cu buletinul 2015
  • Dragoste Cu Imprumut
  • Amanda Quick-Dragostea nu are reguli.pdf

    La urma ur­ melor, de câte cămăşi are nevoie împrumut bărbat? O privi cu atenţie pe Împrumut. Julius porni pe aleea împrumut. Dar Harvey era aproape surd de o ureche şi avea tendinţa să creadă că dragostea ceilalţi se confruntau cu aceeaşi dragostea. De asemenea, era o femeie de afaceri pricepută, a cărei companie ce se ocupa de produse dragostea gătit de ultimă generaţie se dezvolta foarte rapid. Şi apoi încă una.

    Dragostea cu împrumut

    In anii împrumut, a sacrificat totul pentru dragostea. Cel puţin, dragostea cred, împrumut e mort. Iată cele mai bune trucuri pentru a menține împrumut în cuplu și dragostea a evita discuțiile și certurile de la bani. Dragostea nu are reguli 45 Părul ei avea culoarea unui whisky vechi. Voiai să devii bogat.

    Your tuppence

    Pentru acele companii ce ofera credite rapide de valoare mai mare cu garantie auto sau imobiliara este foarte probabil ca perioada de asteptare sa se prelungeasca pana la 7 zile.

    Trebuie sa stii totusi ca la orice IFN ai merge vei obtine intr-adevar un imprumut foarte rapid daca esti evident eligibil dar pretul pe care il vei plati pentru el va fi mereu mai mare decat la orice banca comerciala. Imprumuturi Nebancare Rapide. În mediul virtual compari cel mai repede ofertele și poți rula un simulator de credit. Atâta timp cât ai lângă tine oameni inteligenţi şi niciodată nu se dau în lături de la provocări succesul e garantat. Toată lumea în viață uneori devine într- situație în care avem nevoie să împrumute bani.

    Sumele sunt printre cele mai mari pentru un credit nebancar acoperind un spectru larg de probleme. De cele mai multe ori nevoile financiare apar fara sa te astepti si in momente dificile iar solutia unui imprumut rapid doar cu buletinul este foarte importanta.

    Uciderea lui Sprague le dăduse viaţa peste cap. După declaraţii, Millicent le sugerase să meargă să bea ceva. Fuseseră toa­ te de acord, iar acum stăteau într-un separeu din localul lor preferat în care obişnuiau să iasă după ce terminau programul de lucru, o cafenea drăguţă de lângă Pike Place Market.

    Ziua se termina în aceeaşi notă în care începuse, cu ploaie şi cu o atmosferă mohorâtă. Solstiţiul de iarnă fusese cu câteva săptămâni în urmă. Se vedea că zilele deveneau din ce în ce mai lungi - locuitorii din Seattle erau fini observatori ai diferenţelor de lumină de la o zi la alta -, dar amurgul făcea să pară că se aflau încă în luna decembrie.

    Millicent sorbi din martini şi îşi miji ochii. Ca manager financiar şi contabila lui Sprague, Mil­ licent avea tendinţa să pună punctul pe i, indiferent de subiectul discuţiei. Era o roşcată voluptuoasă şi pli­ nă de viaţă, căreia îi plăcea să bea martini şi să agaţe ţipi prin baruri.

    Lucra pentru Sprague de aproape un an deja înainte ca Grace să se alăture echipei de la Witherspoon Way. Aparent, părea să le aibă pe toate: un farmec demn de o vedetă de cinema şi o minte scli­ pitoare. Şi se folosise de ambele atribute pentru a-şi croi drumul în viaţă. Insă Millicent nu avea familie. Trecu­ tul ei tulbure era un subiect despre care nu-i plăcea să vorbească. Era o supravieţuitoare.

    Kristy clipi şi câteva lacrimi i se prelinseră pe obraz. Dar e fiica lui, pentru nu­ mele lui Dumnezeu! Ştim toate că a avut probleme cu el. Că nu aveau o relaţie foarte bună. Şi totuşi Kristy era ultima venită în echipa Witherspoon. Se născuse şi crescuse într-un orăşel din Idaho, apoi se mutase în Seattle în căutarea aventurii şi - după cum le explicase lui Grace şi lui Millicent - ca să aibă de unde să-şi aleagă un bărbat. Cu părul ei şaten, ochii blânzi şi trăsăturile frumoase, era o femeie dulce şi atrăgătoare pe care o simpatizau imediat toţi clienţii lui Witherspoon.

    Spre deosebire de Millicent, Kristy era apropia­ tă de familia ei. Deşi le povestise colegelor sale că nu voia să se mărite cu vreun fermier, era clar că iubea cu adevărat viaţa si lumea simplă, ca la ţară, pe care le lăsase în urmă. Grace şi Millicent bănuiseră în secret că lui Sprague îi fusese milă de Kristy, care se lupta să reuşească de una singură într-un oraş mare.

    Poate că, într-un fel, slujba pe care i-o oferise fusese un gest de mărinimie. Doar că, spre uimirea tuturor, Kristy dăduse repede do­ vadă de un talent extraordinar în felul în care organiza călătoriile şi atrăgea clienţii. Pe măsură ce seminariile Witherspoon Way începură să fie din ce în ce mai ce­ rute, crescuse şi volumul de muncă pe care îl presupu­ nea coordonarea programului încărcat al lui Sprague. Afacerea crescuse atât de mult în ultima vreme, în­ cât Sprague fusese pe punctul de-a angaja un asistent pentru Kristy.

    Dragostea nu are reguli 13 -N-ar fi prima oară când un moştenitor încearcă să grăbească lucrurile, sublinie Millicent. Se cer­ tau mereu. Iar relaţia lor s-a înrăutăţit de când a apărut Domnul Perfect.

    Sprague nu-1 plăcea, iar asta o irita şi mai mult pe Nyla. Cred că era gata să facă aproape orice ca să pună mâna pe moştenire. Mai înghiţi câteva guri de martini, puse paharul pe masă şi le fixă pe Grace şi pe Kristy cu o privire sumbră. Cred că mai e ceva ce nu trebuie să uităm. Kristy se încruntă. Millicent scoase scobitoarea de plastic din băutură şi muşcă din măslină. Am face bine să ne păzim spatele. Kristy făcu ochii mari. Grace îşi ridică paharul şi sorbi din băutură.

    O privi cu atenţie pe Millicent. Millicent ridică din umeri. JSIyla Witherspoon este o persoană labilă, credeţi-mă! Cu­ noscut şi drept Domnul Perfect. Burke Marrick a fost cel mai mare coşmar al lui Sprague.

    Bătrânul era mereu îngrijorat că un bărbat arătos şi bun de gură avea să apară şi s-o farmece pe Nyla. De ce credeţi că Sprague a insistat să-i plătească în continuare facturile şi i-a dat o suină fixă de bani? Încerca să o protejeze. Kristy pufni nemulţumită. Millicent îndreptă sco­ bitoarea cu măslină spre Kristy.

    Dacă mă pricep la ceva pe lumea asta, atunci mă pricep la bani, şi ştiu prea bine cum se comportă oamenii când vine vorba de bani. Credeţi-mă, nu există om căruia să-i prisosească! Nyla nu putea suporta gândul că partea cea mai mare a moştenirii sale era reţinută intr-un fond special, la care nu putea avea acces decât după moartea tatălui ei. Şi am o bănuială că Domnul Perfect o împingea serios de la spate să pună mâna pe bani.

    Atmosfera din jurul mesei deveni sumbră. Grace se gândea la faptul că fiecare din ele avusese de-a face cu firea capricioasă a fiicei lui Sprague. Nyla păruse din- totdeauna geloasă pe ele. Iar acum avea să-şi primească moştenirea şi să plece cu logodnicul ei cel fermecător.

    Dintr-un anumit punct de vedere, viaţa părea mai roz pentru Nyla. Şi pentru Domnul Perfect. Dacă ai dreptate, înseamnă că şi Burke Marrick este suspect. Kristy puse repede paharul pe masă. Dacă vine vorba să facem o listă cu suspecţi, avem nevoie de o ditamai foaia. Kristy şi Millicent îşi îndreptară privirile spre ea. Sprague era un om foarte amabil. Foarte generos. Dragostea nu are reguli 15 în ochii lui Millicent se văzu că înţelesese.

    După Nyla şi Marrick, următo­ rul nume de pe listă ar trebui să fie Larson Rayner. Vă amintiţi cum a dat buzna Larson în birou, luna trecută, şi l-a acuzat pe Sprague că-i fură clienţii? Ochii ei verzi străluceau. Motive puternice pentru a comite o crimă. Se uită la Grace. Mă întreb dacă Lar­ son e conştient de faptul că afacerea lui Sprague a luat avânt acum un an şi jumătate datorită ţie.

    Grace simţi că roşeşte. Am avut câteva idei şi Sprague m-a lăsat să le pun în aplicare, atâta tot. Până să apari tu, Sprague Witherspoon era doar un alt vorbitor motiva- ţional, într-un domeniu deja aglomerat. Tu eşti cea care a propulsat afacerea în prim-plan. Dacă sărma­ nul Sprague Witherspoon n-ar fi fost omorât ieri-noap- te, în următoarele luni ar fi devenit cel mai cunoscut guru în domeniul dezvoltării personale din ţară, mul­ ţumită ţie.

    Dar a început să câştige cu adevărat bine de-abia după ce a fost publicată cartea de bucate. Apoi blogul cu sfaturi zilnice a început să aibă un succes răsunător. In ultimele luni, Kristy nu mai prididea să se ocupe de confirmările pentru invitaţiile la seminarii şi conferinţe. Nu-i aşa, Kristy? Sprague era plecat în fiecare săptămână. Nu ştiu cum reuşea. Dar nu se plângea niciodată când avea seminariile programate unul după celălalt.

    Călătoriile şi oame­ nii în faţa cărora vorbea îl făceau să înflorească. Avea mult farmec şi o capacitate incredibilă de-a ajunge la inimile celor din public. Kristy dădu din cap cu înţelepciune. Iar tu eşti cea care a venit cu ideea acestor două proiecte.

    N-am făcut decât să vin cu nişte idei de marketing potrivite pentru modul în care aborda Sprague gândirea pozitivă. Nu m-ar surprinde să primeşti cât de curând un telefon de la Larson Rayner, cu o ofertă pe care să n-o poţi refuza. Kristy se lumină la faţă. Toate suntem, sau mai degrabă eram, echipa lui Sprague. Sunt sigură că Larson îşi dă seama că avem toate aptitu­ dinile de care are nevoie pentru a-1 propulsa în top.

    Dar s-ar putea să te răzgândeşti în privinţa acestei direcţii în carieră, dacă se dovedeşte că Larson Rayner e suspect de uciderea lui Sprague. S-ar putea dovedi dificil să aduni lume la seminariile lui. Kristy făcu o grimasă. Va trebui să-i adăugăm şi pe toţi ciu­ daţii şi nemulţumiţii care au participat la seminariile lui, oamenii care îi trimiteau mesaje lui Sprague, plân- gându-se că vieţile lor nu s-au schimbat radical în ciuda faptului că aplicaseră tehnicile Witherspoon Way.

    Ai dreptate, Grace. Ar deveni o listă foarte lungă. Kristy oftă. Nu-mi imaginez că sunt o mulţime de firme care caută angajaţi cu aptitu­ dinile necesare pentru gestionarea biroului unui expert motivaţional. Mă întreb dacă el ştie asta Grace ridică paharul de vin. Tu eşti specialista în sloganuri de pe-aici.

    Ai vreunul pentru noi? Millicent râse. Care ar fi cel mai bun slogan Witherspoon pentru acelea dintre noi care ne vom trezi, dintr-odată, fără job? Grace îşi trecu degetul peste marginea paharului de vin şi se gândi serios pentru câteva clipe. Ochii ei calzi deveniră mohorâţi şi serioşi.

    Nu ştiu despre voi, dar faptul că am lucrat la Witherspoon Way mi-a schimbat cu adevărat viaţa. Pentru Sprague Witherspoon! Millicent dădu pe gât şi ultima picătură de martini şi-i făcu semn chelnerului să mai aducă un rând de băuturi.

    Vântul şuierător care gonea prin azilul vechi şi abandonat prinse uşa de la capătul scărilor şi o trânti cu forţă. Dintr-odată, îi fu greu să mai respire. Ştia că nu trebuia să arate că e speriată.

    Trebuia să rămână puternică pen­ tru băiat. El era neobişnuit de liniştit, aşa cum sunt oa­ menii în vise. O ţinea strâns de mână şi îşi ridică brusc privirea spre ea. Ştia că aştepta să vadă cum îl salva. Asta trebuiau să facă adulţii - să-i salveze pe copii. Voia să-i spună că, de fapt, ea nu era un adult. Nu avea decât cincispre­ zece ani. I-a făcut rău acejei doamne şi acum o să ne facă şi nouă. Primul ei gând fu că lăsase cineva un sac de dormit nedesfăcut în pivniţă. Dar acela nu era un sac de dormit.

    Prin straturile groase de plas­ tic, ochii femeii moarte se holbau în sus, la ea. Paşi grei se auziră bocănind pe podeaua de lemn de deasupra lor. Stinse în grabă lanterna. Uşa de la capătul scărilor se deschise. Intrarea în pivniţă fu din nou luminată de o strălucire gri, fantoma­ tică. Curând avea să-şi facă apariţia şi monstrul. Acum e aici. Pe podea, lângă femeie, se afla o cutie mică de medi­ camente. Alături se afla o sticlă de băutură. Singura cale de ieşire era uşa de la capătul scărilor Telefonul bâzâi, anunţând că primise un e-mail, şi o trezi din coşmar cu un val de adrenalină care îi puse un nod în gât şi reuşi să-i îngheţe sângele în vene.

    Pentru câteva secunde, inima îi bătu în ritmul macabru pe care îl făcuseră paşii criminalului. Era una din cele trei deprinderi care-i deveniseră deja obişnuinţe. Şi toate erau legate de coşmarul din trecutul ei. Se ridică brusc pe marginea patului şi se concentră asupra respiraţiei.

    Nu putea sta locului, aşa că se ridică, se duse în sufragerie şi începu să se plimbe prin cameră. Uneori avea nevoie de câteva minute pentru a se linişti. Strălucirea blândă a felinarelor de pe stradă ilumina fiecare cameră din micuţul ei apartament. In plus, dra­ periile nu erau trase, tocmai pentru a lăsa lumina difuză să se reverse pe ferestrele de la etajul al cincisprezecelea. Nu aprinsese nici o lampă sau veioză, tocmai pentru că nu voia să-şi stimuleze şi mai mult simţurile care deja erau în alertă.

    I se făcuse pielea de găină. Pulsul îi bubuia în urechi. Dacă nu reuşea să se liniştească sau să se controleze, avea să ia o doză din medicamentele împotriva anxietăţii pe care i le recomandase medicul. Acest jurământ în combinaţie cu exerciţiile de respiraţie fuseseră de obicei suficiente pentru a trece prin cele mai grele episoade din ultimii ani.

    Medicamentele sunt în sertar. Nu-ţi face griji, poţi să iei unul dacă vei avea cu adevărat nevoie. Ştiai că astăzi e posibil să ai o noapte grea.

    Trebuia să iasă la aer. Descuie uşa glisantă. Aerul rece şi umed pătrunse în încăpere. Grace păşi afară, pe balcon. Ploaia se oprise. Clădirea Space Needle strălucea reconfortant, ca o torţă uriaşă împotriva întunericului. Se concentra asupra exerciţiilor. Bocănitul paşilor criminalului dispă­ rură înapoi în trecut, printre celelalte amintiri. Treptat, inima începu să-şi încetinească ritmul nebunesc, şi res­ piraţia îi reveni la normal. Când fu sigură că îşi recăpătase din nou controlul, se întoarse în sufragerie.

    Şi toată lumea se întreba de ce nu se măritase nicio­ dată, de ce nu lăsa nici un bărbat să-şi petreacă noaptea la ea. Atacurile de panică erau precum cutremurele. Pro­ blema nu era dacă avea să urmeze vreunul. Descoperi­ se pe propria piele că puteau trece săptămâni, luni sau chiar ani întregi între atacuri.

    Sau putea să le aibă unul după celălalt. Cum putea o femeie să-i explice asta unui posibil iubit? Poate că, dacă viaţa ei socială ar fi evoluat vreodată dincolo de stadiul de relaţii de scurtă durată pe bandă rulantă, ar fi găsit un bărbat căruia i-ar fi putut împărtăşi secretele ei.

    Dar, cumva, lucrul acesta nu se întâmplase până atunci. Scăpase de tremurat şi de nevoia de-a se mişca, dar ştia că nu mai putea adormi la loc, cel puţin nu pentru o vreme. Pe de altă parte, dimineaţă nu trebuia să mear­ gă la serviciu, îşi zise în sinea ei. Era liberă să doarmă până târziu.

    Iar ăsta era cu adevărat un gând deprimant, pentru că ea se trezise întotdeauna devreme, chiar şi după ce avea o noapte proastă. Era blestemată să fie o persoană matinală. Se opri în faţa ferestrei. Deşi existau câteva blocuri cu apartamente, locuinţe şi clădiri de birouri în preaj­ mă, tot reuşea să vadă o bucată mare din cartierul Queen Anne.

    Dealul era punctat de luminile reşedinţelor de lux care fuseseră construite acolo tocmai pentru ca locatarii să beneficieze de priveliştea uimitoare. Trupul neînsufleţit al lui Sprague Witherspoon se afla probabil într-un frigider de la mor­ gă, aşteptând autopsia. Şi începuseră căutările pentru aflarea persoanei care îl omorâse.

    Se gândi la sticla de votcă pe care o găsise la locul crimei. Sigur era doar o coincidenţă. Nu exista altă explicaţie. Brusc, îşi aminti de bâzâitul care o trezise din coşmar. Se duse înapoi în dormitor şi luă telefonul. Când văzu numele celui care trimisese mesajul, aproape avu un alt atac de panică. Pentru câteva clipe, se holbă pur şi sim­ plu la ecranul telefonului, paralizată de uimire. Nu era posibil. Primise un e-mail de pe Lumea Cealaltă, de la Sprague Witherspoon.

    Mesajul era unul din sloganurile de la Witherspoon Way, însă modificat în aşa fel încât să aibă o tentă macabră: Fiecare zi ne aduce încă o şansă de-a ne schim­ ba viitorul. In curând, viitorul tău se va schimba complet. Şi includ aici şi noaptea de la balul bobocilor, din liceu, în care am aflat că partenerul meu era extrem de deprimat pentru că îl refuzase fata pe care o dorea cu adevărat.

    Ce zici de o cină anuală de afaceri şi o licitaţie de binefacere la care urmează să particip, la sfârşitul săptămânii? Grace se gândi pentru câteva clipe. O cină de afaceri şi o licitaţie de binefacere sună plictisitor, nu ciudat. Va trebui să discut banalităţi cu o grămadă de oameni care sunt la fel de plictisitori ca şi mine. Dar partea cu adevărat neplăcută vine mai târziu, după cină, când va trebui să le ofer cel mai plictisitor discurs scris vreodată.

    Licitaţia de binefa- cere nu este o treabă atât de rea. Voi fi nevoit să cumpăr un obiect de artă pe care nu-1 vreau, dar asta nu e chiar atât de ciudat. E doar costisitor. Lui nu părea să-i pese de partea financiară a eveni­ mentului, observă ea. In acea seară îl întâlni­ se pentru prima dată. Nu ştia prea multe despre el, dar îşi dăduse deja seama că era cel mai puţin plictisitor băr­ bat pe care îl întâlnise vreodată. Totuşi, nu asta conta, îşi spunea în sinea ei.

    Discuţia lor era ciudată, nu plicti­ sitoare, şi se îndoia că o cină de afaceri putea fi la fel de enervantă ca întâlnirea aranjată dintre ea şi julian. Şi întâlnirea nu se încheiase încă - trebuia să se în­ toarcă la casa de lângă lac.

    Iar ca să ajungă acolo, trebuia să se urce pe locul din faţă din SUV-ul negru şi străluci­ tor al lui Julius. Şi ura SUV-urile. Nu erau maşini create pentru femeile scunde. Se întinse în sus, prinse mânerul din interior al portierei şi se pregăti să se ridice cu totul pe scaunul de lângă şofer. Dar nu avea nici o şansă să rezolve cu eleganţă situa­ ţia în care se afla. Chiar şi dacă ar fi purtat jeanşi şi pan­ tofi sport, tot ar fi avut o problemă. Dar aşa cum era, îmbrăcată într-o rochie neagră şi strâmtă şi cu tocuri, nu putea spera decât ca, în cel mai bun caz, să aterizeze pe scaun din prima încercare, cu foarte mult efort.

    O ridică uşor, de parcă ar fi fost o sacoşă de cumpărături, şi o aşeză pe locul din dreapta. Dragostea nu are reguli 23 Ea încercă să controleze mişcarea şi aterizarea, dar lu­ crurile nu se întâmplară deloc aşa cum îşi dorise.

    Haina i se desfăcu, lăsându-i la vedere partea interioară a coap­ sei. Până să reuşească să se acopere, Julius deja închidea uşa. La naiba! Noaptea stranie nu dădea vreun semn că avea să se îmbunătăţească.

    Probabil că exista vreo afir­ maţie motivaţională şi pentru întâlnirile aranjate care se terminau prost, dar ea nu voia să se trateze decât cu un pahar de vin. Pentru o clipă, chipul său cu trăsături aspre şi umerii laţi se profilară pe fundalul luminos oferit de porţile reşedinţei Nakamura. In ciuda tuturor precauţiilor şi a avertismentelor pe care şi le repetase la nesfârşit în acea seară, simţea un fior neobişnuit şi foarte periculos de entuziasm. Pe tot drumul de întoarcere spre casă, fie el şi scurt, avea să fie singură cu Julius.

    Iar asta probabil că nu era o idee bună. El deschise portiera şi se urcă la volan. Privi cu coada ochiului cum se aşeza pe scaun cu agilitatea unei feline ieşite la vânătoare, aflată în aşteptarea prăzii. Păi, desi­ gur că pentru el era uşor să arate aşa. Pe el nu îl aruncase nimeni pe scaun, la propriu. Un aer pregnant şi extrem de inci­ tam de intimitate umplu interiorul cufundat în întune­ ric al maşinii.

    Cel puţin, ei îi părea incitant. Julius părea să nu fie absolut deloc conştient de tensiunea dintre ei. Fără îndoială, era nerăbdător să-i facă vânt afară din maşină, odată ce aveau să ajungă la destinaţie. Ea îşi concentră atenţia asupra gazdelor pe care le avuseseră în acea seară. Irene şi Devlin Nakamura le fă­ ceau cu mâna, plini de bucurie, de pe peluza casei lor. Irene era o blondă înaltă şi atrăgătoare, care îşi cu­ noştea arborele genealogic până la norvegienii stabiliţi ne ţărmul de nord-vest al Pacificului, la sfârşitul secolu­ lui al nouăsprezecelea.

    Era genul de femeie care putea tace faţă greutăţilor pe care le implică viaţa unei soţii de poliţist. De asemenea, era o femeie de afaceri pricepută, a cărei companie ce se ocupa de produse de gătit de ultimă generaţie se dezvolta foarte rapid. Ceea ce era un lucru bun pentru un ofiţer de poliţie, îşi zise Grace în sinea ei Asta dacă nu se uita la tine. Avea un aer hotărât, o voinţă de fier şi ochi pă- trunzători.

    Dacă erai infractor, sigur nu ai fi dorit să-l ştii pe urmele tale. Grace se cutremură. Julius porni motorul uriaş al vehiculului. N-a fost atât de rău. Grace era sigură că Irene avusese cele mai bune inten­ ţii când aranjase întâlnirea. Ea şi Irene crescuseră împre­ ună. Erau cele mai bune prietene încă de la grădiniţă. Cu toate astea, motivele lui Devlin erau discutabile.

    Intrase de puţină vreme în viaţa lui Irene. Se cunoscu­ seră la puţin timp după ce Devlin se mutase în Cloud Lake, cu un an în urmă, pentru a deveni noul şef al po­ liţiei. Grace fusese domnişoară de onoare la nunta lui Irene, iar Devlin îi era simpatic şi îl vedea ca pe un soţ devotat. Dar, în noaptea asta, avusese senzaţia neplăcută că o urmărea cu aceeaşi privire glacială şi bănuitoare pe care o văzuse şi în ochii detectivului din Seattle care îi luase declaraţia după moartea lui Sprague, cu zece zile în urmă.

    Vom descrie întâlnirea asta ca fiind stranie. Cel puţin, deocamdată. Se uită în direcţia lui. Singura persoană pe care o cunoştea şi despre care ştia că pur- ta armă era Devlin.

    Insă, având în vedere meseria lui, presupunea că era nevoit să o poarte. Trebui să recunoască faptul că ea era probabil persoa­ na responsabilă pentru atmosfera sumbră care se pogo- râse peste petrecerea restrânsă din acea seară.

    Problema era că nu prea reuşea să gândească pozitiv în perioada asta. Faptul că se trezise în mijlocul scenei unei crime era normal să aibă nişte urmări destul de neplăcute. Cu toate astea, trecuseră zece zile de când descoperise ca­ davrul lui Witherspoon, şi întunericul care înconjurase acea întâmplare încă refuza să se ridice.

    Noaptea însă, îşi făcea simţită prezenţa precum o ma­ ree. Aceste două aspecte ale vieţii sale deveneau din ce în ce mai întune­ cate şi mai îngrijorătoare. Şi mai era şi corespondenţa electronică pe care încă o mai primea în fiecare seară din partea celui care murise.

    Julius conduse maşina pe alee şi apoi pe Lake Circle Street cu o atitudine echilibrată şi controlată care părea să-l caracterizeze întru totul. Bărbatul acesta putea fi un bun prieten sau cel mai rău duşman, îşi zise în sinea ei. Se îndoia că era genul de om atras de gândirea pozitivă - mai degrabă era un strateg cu gândire militară.

    Refuză să se gândească la ce fel de iubit ar fi fost. Fusese mult prea încordată - prea conşti­ entă - toată noaptea din cauza lui Julius, pentru a se putea gândi pe îndelete la motivul pentru care simţurile i-o luau razna în prezenţa lui. Nu-i veni în minte decât vorba aceea veche despre gheţari care spune că cea mai periculoasă parte a lor este ascunsă privirii. Intuiţia ei leminină îi spunea că Julius Arkwright nu-i dezvăluise prea multe despre el.

    Nu avea nici un motiv să rămână cu gândul la toate lucrurile pe care nu i le dezvăluise bărbatul. In perioada asta, avea propriile ei probleme.

    Tot ce ştia sigur despre el erau câteva informaţii şi cu- vinte care apăruseră în timpul discuţiei din seara aceea. Era un investitor - un investitor de foarte mare succes, după spusele lui Irene.

    Intr-atât, încât alţi investitori îi încredinţau în mod obişnuit milioane de dolari pentru a le reinvesti în locul lor. Ea nu avea nimic împotriva acestui mod de-a câştiga bani, îşi zise în sinea ei. Nimic nu făcea un om să aprecieze mai mult un loc de muncă stabil ca pierderea slujbei. Ea ştia. Uitase cât de multe slujbe avusese de când abandonase cursurile colegiului pentru a afla ce voia să facă în viaţă.

    Cea mai lungă perioadă de timp lucrase pentru Witherspoon Way: în total, optsprezece luni. Ştia că mama şi sora ei începuse­ ră să-şi facă speranţe că, în sfârşit, îşi găsise şi ea un loc de muncă stabil. Şi ea se gândise la fel. Julius conducea surprinzător de încet pe strada îngus­ tă, cu două benzi, care înconjura Cloud Lake pe margi­ nile sale neregulate. Suprafaţa apei adânci era precum o oglindă întunecată care reflecta lumina rece şi argintie a lunii. Tăcerea din maşină deveni insuportabilă.

    Grace cău­ tă o modalitate de a-i pune capăt. Se chinuise să adopte un ton politicos, dar ştia că de fapt sunase puţin cam îmbufnată. Oricum era în drum.

    Cel puţin, asta era adevărat. Casa de la marginea la­ cului pe care Julius o cumpărase de curând se afla la mai puţin de opt kilometri depărtare de casa în care crescuse Grace.

    Cu toate astea, ea nu se gândise că avea s-o conducă până acolo. Iar ea presupusese că avea să o şi ducă înapoi. Dar apoi Julius subliniase fap­ tul că, în drum spre locuinţa lui, avea să treacă pe lângă Elland House şi că nu era nici o problemă să o lase pe Grace acolo, aşa că nu mai avusese nici o portiţă de scăpare, nici o variantă de-a refuza politicos Cina nu ar fi fost atât de neplăcută, se gândi Grace în sinea ei, dacă n-ar fi fost atât de vizibil faptul că Irene încerca să le facă lipeala.

    In mod ciudat, acum că se afla singură cu Julius, aproape că vedea ironia situaţiei. Se cufundă şi mai adânc în scaun. Colţul gurii i se ridică. După cum ai spus şi tu, au avut intenţii bune. Ba chiar, în ultimii ani, mama şi sora mea şi-au făcut un hobby din ocupaţia asta. Acum se pare că şi Irene a început să joace în hora lor. Intre noi fie vorba, cred că au ajuns la disperare. Ai o problemă cu faptul că sunt divorţat? Vorbise pe un ton puţin prea neutru.

    Cam atât cu discuţiile despre banalităţi. Cu cât trecea timpul, situa­ ţia devenea din ce în ce mai ciudată. Insă am alte priorităţi în momentul de faţă. Julius nu părea interesat de problemele ei legate de locul de muncă. Ea începea să se simtă prinsă în capcană, ca o căpri­ oară în faţa farurilor unei maşini.

    Din câte spun Irene şi familia mea, vina îmi aparţine. Dacă reuşesc, îi trimit mai departe şi îmi văd şi eu de viaţa mea.

    Grace bătu darabana pe consola care separa cele două scaune. Ii trimit mai departe şi îmi văd şi eu de viaţa mea. Atunci izbucni în râs. Sunt desul de sigură că n-am frânt inima nici unui bărbat până acum. Bărbaţii au tendinţa să mă vadă ca pe o prietenă. Vorbim despre problemele lor.

    Le sugerez soluţii. După care pleacă şi se întâlnesc cu următoarea blondă frumoasă pe care o agaţă la bar sau cu vreo colegă atrăgătoare. Julius îi aruncă rapid o privire aspră. Şi, privind în urmă, a fost un lucru bun că mi-a frânt inima, deoarece relaţia aia a fost dezastruoasă pentru amândoi. Multe certuri şi situaţii dramatice, dar nimic profund. Julius rămase tăcut pentru o clipă. Asta era greu de crezut, îşi zise Grace în sinea ei, dar ultimul lucru pe care voia să-l facă era să înceapă să afle mai multe despre căsnicia lui ratată.

    N-avea de gând să-l repare pe Julius Arkwright. Dragostea nu are reguli 29 - Hm, îngână ea în schimb. Tu nu vrei s-auzi ni­ mic despre divorţul meu, iar eu nu vreau să vorbesc despre asta.

    Grace îşi şterse fruntea într-un gest teatral. E bine de ştiut! Julius râse. Nu este nicidecum în regulă să presupui că doar el are obligația să plătească.

    Împărțiți cheltuielile. Dacă urmează să locuiți împreună, va trebui să discutați deschis despre mai multe aspecte: cine gătește, cum faceți curățenie, cum plătiți facturile, dacă puneți banii la un loc sau îi țineți separat. Probabil că cel mai indicat este să împărțiți totul la jumătate și ce rămâne fiecăruia, să îi cheltuiți sau să-i economisiți așa cum credeți de cuviință. Sunt bărbați care doresc să plătească doar ei chiria, mai ales dacă câștigă mai mult. Dar, oricum ar fi, trebuie stabilit de la început pentru a evita certurile.

    Vorbiți despre datorii. Tot acum a sosit momentul să-i vorbești despre ce datorii și obligații ai. Multe persoane au împrumuturi, așa că nu e cazul să le ascunzi tocmai acum.

    Chiar și atunci când intenționezi să accesezi un împrumut online rapid 24h pentru nevoi urgente, cum ar fi pentru un curs sau probleme medicale, puteți să faceți o echipă și să-l achitați mai repede. Nu procedați la fel ca părinții voștri care obișnuiau să pună toți banii la cheltuielile comune, și apoi se trezeau că nu au cu ce să cumpere un cadou sau un produs în regim urgent.

    Ce fel de persoană ești? Îți place să cheltui sau să faci economii? Poate ți se va părea dificil să deschizi acest subiect, dar dacă chiar nu se ivește ocazia, va trebui să aduci tu acest subiect în discuție. Cumpărați sau nu o casă? O relație de viitor are câteva teste de trecut. Poate că tu vrei mai repede o locuință, iar el nu este atât de hotărât. Ideea este că timpul trece, și în loc să dați banii pe chirie, puteți găsi o alternativă mai convenabilă.

    Informați-vă, analizați ofertele și hotărîți-vă.

    Imprumut rapid cu buletinul 2015

    Dragostea cu împrumut

    Se afișează postările cu eticheta Dragoste cu împrumut. Afișați toate postările. Acest rezumat acoperă episoadele 51, 52 de la Acasă TV. Pentru alte episoade din acest serial. Publicat de Oana D. Etichete: divertisment , Dragoste cu împrumut , Fatih , Fehmi , orhan , selim , selin , serial , seriale turcesti , sevket , Zeynep. Acest rezumat acoperă episoadele 48, 49 , 50 de la Acasă TV.

    Acest rezumat acoperă episoadele 45 , 46 și 4 7 de la Acasă TV. Niciun comentariu: Linkuri de întoarcere către această postare. Acest rezumat acoperă episoadele 33, 34 de la Acasă TV.

    Acest rezumat acoperă episoadele 30, 31, 32 de la Acasă TV. Se părea că nu mai era nimeni în casa aceea mare. Poate că paşii pe care îi auzise fuseseră doar o iluzie auditivă, născută din amintirile îngrozitoare.

    Sau poate că nu. Oricum, lucrul cel mai inteligent pe care îl putea face era să iasă din casă şi să sune la Ieşi pe hol, încercând să facă foarte puţin zgomot. Casa era cufundată în întuneric.

    Peste tot se aflau plan- te în ghiveci - bambuşi, palmieri şi ferigi cu frunze de un verde crud. Sprague trăise cu convingerea fermă că plantele cu frunziş abundent nu doar îmbunătăţeau calitatea aerului, dar sporeau şi energia pozitivă din preajma lor.

    Draperiile care acopereau ferestrele fuseseră trase în seara din ajun. In dimineaţa asta, nu mai fusese nimeni în viaţă ca să le deschidă la loc.

    Oricum, nu ar fi contat prea mult. Era iarnă şi răsăritul venise cu un cer întu- necat peste Seattle, iar acum stropii de ploaie bâteau regulat în ferestre. In zile ca astea, cei mai mulţi oameni îşi aprindeau câteva lumini prin casă. Nu ieşi nimeni de după vreo uşă ca să o atace. Coborî uriaşa scară interioară, strângând foarte puternic gâtul sticlei de votcă.

    Când ajunse la parter, traversă în goană sufrageria imensă. Cunoştea bine parterul casei, pentru că Sprague Witherspoon organizase multe petreceri fas­ tuoase acolo. Şi întotdeauna îi invitase pe Grace şi pe ceilalţi angajaţi de la Witherspoon Way.

    Salonul imens fusese special mobilat şi decorat pentru a servi acestor evenimente. Scaunele, canapelele şi mesele erau aşezate şi grupate astfel încât să stimuleze conversaţiile. Pe pereţi se aflau multe tablouri scumpe. Sprague era omul care vorbea numai despre gândire pozitivă şi atitudine optimistă Dar acum fuse- se omorât de cineva.

    Ieşi în grabă pe uşa din faţă şi ajunse în grădinile bine îngrijite. Nu se opri să-şi tragă gluga pe cap.

    Până când ajunse la maşina parcată în aleea circulară, avea deja pă­ rul şi faţa ude de ploaie. Se aşeză la volan, închise toate uşile, puse sticla de votcă pe podeaua maşinii şi porni motorul. Conduse maşina afară prin porţile înalte de fier care păzeau vila din Queen Anne şi ieşi pe strada liniştită a cartierului rezidenţial. După ce trecu de hotarele proprietăţii, opri maşina şi se întinse să-şi ia telefonul din geantă. Mâinile îi tremurau atât de puternic, încât abia reuşi să tasteze numărul de urgenţă al poliţiei.

    Când, în cele din urmă, iu pusă în legătură cu un operator, trebui să închidă ochii pentru a se concentra să povestească în detaliu evenimentele. Se uită la porţi­ le mari în timp ce rosti în grabă adresa. Cel puţin, aşa cred, că e mort. Nu i-am găsit pulsul. Se pare că a fost împuşcat. Şi mai multe amintiri îi invadară mintea. Un bărbat al cărui chip se transformă intr-o mască însângerată. Sânge picurând peste ea. Sânge peste tot. Sunteţi în pericol? Eu sunt afară acum. Acum câteva minu­ te am venit să-l caut pe domnul Witherspoon, pentru că nu a apărut la birou de dimineaţă.

    Porţile erau larg deschise, iar uşa din faţă nu era încuiată. Alarma era dezactivată. Nu mi-am făcut nici o problemă din cau­ za asta pentru că am presupus că e pe-afară, prin gră­ dină. Când nu l-am găsit afară, am intrat în casă. L-am strigat. Când n-a răspuns, mi-am făcut griji că poate a căzut sau s-a îmbolnăvit. Ştiţi, el locuieşte singur şi Vorbeşti aiurea. Trebuie să te concentrezi. Poţi să faci atacul de panică mai târziu.

    Echipajele sunt pe drum. Grace închise telefonul şi ascultă sirenele care se au­ zeau deja în depărtare. De-abia când primul vehicul ce purta însemnele De­ partamentului de Poliţie din Seattle se opri în faţa maşi­ nii ei, îşi aminti un lucru bine ştiut de toată lumea care urmărea seriale poliţiste. Când venea vorba de suspecţi, poliţiştii cercetau foarte bine persoana care găsise cada­ vrul. Iar intuiţia îi şoptea că detectivii aveau să cerceteze şi mai amănunţit un suspect care descoperise şi în tre­ cut cadavre.

    Se uită în jos la sticla rămasă pe po­ deaua maşinii sale. Simţi că îi îngheaţă sângele în vene. Mulţi oameni beau votcă. Găsi un şerveţel în geantă şi îl folosi ca să ridice sticla. Deşi, acum nu mai conta atât de mult. Probabil era plină de amprentele ei. Se rezemă nepăsătoare de spătarul canapelei din separeu şi-şi privi cu tristeţe paharul de martini. Nu mi-a plăcut felul în care m-a privit detecti­ vul ăla drăguţ azi, când i-am dat declaraţia.

    Sorbi din paharul ei cu vin alb. De fapt, dacă n-aş fi atât de optimistă, aş spune chiar că era în că­ utarea unei scuze ca să mă aresteze pentru uciderea lui Sprague. Kristy Forsyth lăsă jos paharul. Avea ochii înlăcrimaţi. Mă gândesc mereu că trebuie să fie vorba de o confuzie îngrozitoare şi că mâine-dimineaţă o să intre cu pasul lui mare pe uşa biroului, aşa cum face întotdeauna, şi o să ne aducă brioşe calde şi gogoşi.

    Dragostea nu are reguli 11 -N u e nici o confuzie, zise Grace. L-am văzut cu ochii mei. Şi, în plus, Nyla Witherspoon a identificat cadavrul tatălui ei. Eram încă la vilă, vorbind cu poliţia, când a sosit acolo. Era cu adevărat îndurerată. Sincer, credeam că o să leşine. Era trecut de ora cinci după-amiaza. Grace ştia foarte bine că erau toate epuizate şi încă uluite de cele întâm- plate.

    Cei mai mulţi oameni erau tulburaţi atunci când o persoană cunoscută era omorâtă. Ea şi colegele ei de birou nu pierduseră doar un şef minunat, ci şi locurile de muncă. Toate erau de părere că, din punct de vede- re profesional, munca la Witherspoon Way fusese cel mai bun lucru care li se întâmplase vreodată. Uciderea lui Sprague le dăduse viaţa peste cap. După declaraţii, Millicent le sugerase să meargă să bea ceva. Fuseseră toa­ te de acord, iar acum stăteau într-un separeu din localul lor preferat în care obişnuiau să iasă după ce terminau programul de lucru, o cafenea drăguţă de lângă Pike Place Market.

    Ziua se termina în aceeaşi notă în care începuse, cu ploaie şi cu o atmosferă mohorâtă. Solstiţiul de iarnă fusese cu câteva săptămâni în urmă. Se vedea că zilele deveneau din ce în ce mai lungi - locuitorii din Seattle erau fini observatori ai diferenţelor de lumină de la o zi la alta -, dar amurgul făcea să pară că se aflau încă în luna decembrie. Millicent sorbi din martini şi îşi miji ochii.

    Ca manager financiar şi contabila lui Sprague, Mil­ licent avea tendinţa să pună punctul pe i, indiferent de subiectul discuţiei. Era o roşcată voluptuoasă şi pli­ nă de viaţă, căreia îi plăcea să bea martini şi să agaţe ţipi prin baruri. Lucra pentru Sprague de aproape un an deja înainte ca Grace să se alăture echipei de la Witherspoon Way. Aparent, părea să le aibă pe toate: un farmec demn de o vedetă de cinema şi o minte scli­ pitoare.

    Şi se folosise de ambele atribute pentru a-şi croi drumul în viaţă. Insă Millicent nu avea familie. Trecu­ tul ei tulbure era un subiect despre care nu-i plăcea să vorbească. Era o supravieţuitoare.

    Kristy clipi şi câteva lacrimi i se prelinseră pe obraz. Dar e fiica lui, pentru nu­ mele lui Dumnezeu! Ştim toate că a avut probleme cu el. Că nu aveau o relaţie foarte bună. Şi totuşi Kristy era ultima venită în echipa Witherspoon.

    Se născuse şi crescuse într-un orăşel din Idaho, apoi se mutase în Seattle în căutarea aventurii şi - după cum le explicase lui Grace şi lui Millicent - ca să aibă de unde să-şi aleagă un bărbat. Cu părul ei şaten, ochii blânzi şi trăsăturile frumoase, era o femeie dulce şi atrăgătoare pe care o simpatizau imediat toţi clienţii lui Witherspoon.

    Spre deosebire de Millicent, Kristy era apropia­ tă de familia ei. Deşi le povestise colegelor sale că nu voia să se mărite cu vreun fermier, era clar că iubea cu adevărat viaţa si lumea simplă, ca la ţară, pe care le lăsase în urmă. Grace şi Millicent bănuiseră în secret că lui Sprague îi fusese milă de Kristy, care se lupta să reuşească de una singură într-un oraş mare. Poate că, într-un fel, slujba pe care i-o oferise fusese un gest de mărinimie.

    Doar că, spre uimirea tuturor, Kristy dăduse repede do­ vadă de un talent extraordinar în felul în care organiza călătoriile şi atrăgea clienţii. Pe măsură ce seminariile Witherspoon Way începură să fie din ce în ce mai ce­ rute, crescuse şi volumul de muncă pe care îl presupu­ nea coordonarea programului încărcat al lui Sprague. Afacerea crescuse atât de mult în ultima vreme, în­ cât Sprague fusese pe punctul de-a angaja un asistent pentru Kristy. Dragostea nu are reguli 13 -N-ar fi prima oară când un moştenitor încearcă să grăbească lucrurile, sublinie Millicent.

    Se cer­ tau mereu. Iar relaţia lor s-a înrăutăţit de când a apărut Domnul Perfect. Sprague nu-1 plăcea, iar asta o irita şi mai mult pe Nyla. Cred că era gata să facă aproape orice ca să pună mâna pe moştenire.

    Mai înghiţi câteva guri de martini, puse paharul pe masă şi le fixă pe Grace şi pe Kristy cu o privire sumbră. Cred că mai e ceva ce nu trebuie să uităm. Kristy se încruntă. Millicent scoase scobitoarea de plastic din băutură şi muşcă din măslină. Am face bine să ne păzim spatele. Kristy făcu ochii mari. Grace îşi ridică paharul şi sorbi din băutură. O privi cu atenţie pe Millicent. Millicent ridică din umeri. JSIyla Witherspoon este o persoană labilă, credeţi-mă! Cu­ noscut şi drept Domnul Perfect.

    Burke Marrick a fost cel mai mare coşmar al lui Sprague. Bătrânul era mereu îngrijorat că un bărbat arătos şi bun de gură avea să apară şi s-o farmece pe Nyla. De ce credeţi că Sprague a insistat să-i plătească în continuare facturile şi i-a dat o suină fixă de bani? Încerca să o protejeze. Kristy pufni nemulţumită. Millicent îndreptă sco­ bitoarea cu măslină spre Kristy.

    Dacă mă pricep la ceva pe lumea asta, atunci mă pricep la bani, şi ştiu prea bine cum se comportă oamenii când vine vorba de bani. Credeţi-mă, nu există om căruia să-i prisosească! Nyla nu putea suporta gândul că partea cea mai mare a moştenirii sale era reţinută intr-un fond special, la care nu putea avea acces decât după moartea tatălui ei.

    Şi am o bănuială că Domnul Perfect o împingea serios de la spate să pună mâna pe bani. Atmosfera din jurul mesei deveni sumbră.

    Grace se gândea la faptul că fiecare din ele avusese de-a face cu firea capricioasă a fiicei lui Sprague. Nyla păruse din- totdeauna geloasă pe ele. Iar acum avea să-şi primească moştenirea şi să plece cu logodnicul ei cel fermecător. Dintr-un anumit punct de vedere, viaţa părea mai roz pentru Nyla. Şi pentru Domnul Perfect. Dacă ai dreptate, înseamnă că şi Burke Marrick este suspect. Kristy puse repede paharul pe masă. Dacă vine vorba să facem o listă cu suspecţi, avem nevoie de o ditamai foaia.

    Kristy şi Millicent îşi îndreptară privirile spre ea. Sprague era un om foarte amabil. Foarte generos. Dragostea nu are reguli 15 în ochii lui Millicent se văzu că înţelesese. După Nyla şi Marrick, următo­ rul nume de pe listă ar trebui să fie Larson Rayner. Vă amintiţi cum a dat buzna Larson în birou, luna trecută, şi l-a acuzat pe Sprague că-i fură clienţii?

    Ochii ei verzi străluceau. Motive puternice pentru a comite o crimă. Se uită la Grace. Mă întreb dacă Lar­ son e conştient de faptul că afacerea lui Sprague a luat avânt acum un an şi jumătate datorită ţie. Grace simţi că roşeşte. Am avut câteva idei şi Sprague m-a lăsat să le pun în aplicare, atâta tot. Până să apari tu, Sprague Witherspoon era doar un alt vorbitor motiva- ţional, într-un domeniu deja aglomerat. Tu eşti cea care a propulsat afacerea în prim-plan.

    Dacă sărma­ nul Sprague Witherspoon n-ar fi fost omorât ieri-noap- te, în următoarele luni ar fi devenit cel mai cunoscut guru în domeniul dezvoltării personale din ţară, mul­ ţumită ţie.

    Dar a început să câştige cu adevărat bine de-abia după ce a fost publicată cartea de bucate. Apoi blogul cu sfaturi zilnice a început să aibă un succes răsunător. In ultimele luni, Kristy nu mai prididea să se ocupe de confirmările pentru invitaţiile la seminarii şi conferinţe. Nu-i aşa, Kristy? Sprague era plecat în fiecare săptămână. Nu ştiu cum reuşea. Dar nu se plângea niciodată când avea seminariile programate unul după celălalt. Călătoriile şi oame­ nii în faţa cărora vorbea îl făceau să înflorească.

    Avea mult farmec şi o capacitate incredibilă de-a ajunge la inimile celor din public. Kristy dădu din cap cu înţelepciune. Iar tu eşti cea care a venit cu ideea acestor două proiecte. N-am făcut decât să vin cu nişte idei de marketing potrivite pentru modul în care aborda Sprague gândirea pozitivă. Nu m-ar surprinde să primeşti cât de curând un telefon de la Larson Rayner, cu o ofertă pe care să n-o poţi refuza.

    Kristy se lumină la faţă. Toate suntem, sau mai degrabă eram, echipa lui Sprague. Sunt sigură că Larson îşi dă seama că avem toate aptitu­ dinile de care are nevoie pentru a-1 propulsa în top. Dar s-ar putea să te răzgândeşti în privinţa acestei direcţii în carieră, dacă se dovedeşte că Larson Rayner e suspect de uciderea lui Sprague. S-ar putea dovedi dificil să aduni lume la seminariile lui. Kristy făcu o grimasă. Va trebui să-i adăugăm şi pe toţi ciu­ daţii şi nemulţumiţii care au participat la seminariile lui, oamenii care îi trimiteau mesaje lui Sprague, plân- gându-se că vieţile lor nu s-au schimbat radical în ciuda faptului că aplicaseră tehnicile Witherspoon Way.

    Ai dreptate, Grace. Ar deveni o listă foarte lungă. Kristy oftă. Nu-mi imaginez că sunt o mulţime de firme care caută angajaţi cu aptitu­ dinile necesare pentru gestionarea biroului unui expert motivaţional.

    Mă întreb dacă el ştie asta Grace ridică paharul de vin. Tu eşti specialista în sloganuri de pe-aici. Ai vreunul pentru noi? Millicent râse. Care ar fi cel mai bun slogan Witherspoon pentru acelea dintre noi care ne vom trezi, dintr-odată, fără job?

    Grace îşi trecu degetul peste marginea paharului de vin şi se gândi serios pentru câteva clipe. Ochii ei calzi deveniră mohorâţi şi serioşi. Nu ştiu despre voi, dar faptul că am lucrat la Witherspoon Way mi-a schimbat cu adevărat viaţa. Pentru Sprague Witherspoon! Millicent dădu pe gât şi ultima picătură de martini şi-i făcu semn chelnerului să mai aducă un rând de băuturi. Vântul şuierător care gonea prin azilul vechi şi abandonat prinse uşa de la capătul scărilor şi o trânti cu forţă.

    Dintr-odată, îi fu greu să mai respire. Ştia că nu trebuia să arate că e speriată. Trebuia să rămână puternică pen­ tru băiat. El era neobişnuit de liniştit, aşa cum sunt oa­ menii în vise. O ţinea strâns de mână şi îşi ridică brusc privirea spre ea. Ştia că aştepta să vadă cum îl salva. Asta trebuiau să facă adulţii - să-i salveze pe copii.

    Voia să-i spună că, de fapt, ea nu era un adult. Nu avea decât cincispre­ zece ani. I-a făcut rău acejei doamne şi acum o să ne facă şi nouă. Primul ei gând fu că lăsase cineva un sac de dormit nedesfăcut în pivniţă. Dar acela nu era un sac de dormit. Prin straturile groase de plas­ tic, ochii femeii moarte se holbau în sus, la ea. Paşi grei se auziră bocănind pe podeaua de lemn de deasupra lor.

    Stinse în grabă lanterna. Uşa de la capătul scărilor se deschise. Intrarea în pivniţă fu din nou luminată de o strălucire gri, fantoma­ tică. Curând avea să-şi facă apariţia şi monstrul.

    Acum e aici. Pe podea, lângă femeie, se afla o cutie mică de medi­ camente. Alături se afla o sticlă de băutură. Singura cale de ieşire era uşa de la capătul scărilor Telefonul bâzâi, anunţând că primise un e-mail, şi o trezi din coşmar cu un val de adrenalină care îi puse un nod în gât şi reuşi să-i îngheţe sângele în vene. Pentru câteva secunde, inima îi bătu în ritmul macabru pe care îl făcuseră paşii criminalului. Era una din cele trei deprinderi care-i deveniseră deja obişnuinţe.

    Şi toate erau legate de coşmarul din trecutul ei. Se ridică brusc pe marginea patului şi se concentră asupra respiraţiei. Nu putea sta locului, aşa că se ridică, se duse în sufragerie şi începu să se plimbe prin cameră. Uneori avea nevoie de câteva minute pentru a se linişti. Strălucirea blândă a felinarelor de pe stradă ilumina fiecare cameră din micuţul ei apartament.

    In plus, dra­ periile nu erau trase, tocmai pentru a lăsa lumina difuză să se reverse pe ferestrele de la etajul al cincisprezecelea.

    Nu aprinsese nici o lampă sau veioză, tocmai pentru că nu voia să-şi stimuleze şi mai mult simţurile care deja erau în alertă. I se făcuse pielea de găină. Pulsul îi bubuia în urechi. Dacă nu reuşea să se liniştească sau să se controleze, avea să ia o doză din medicamentele împotriva anxietăţii pe care i le recomandase medicul. Acest jurământ în combinaţie cu exerciţiile de respiraţie fuseseră de obicei suficiente pentru a trece prin cele mai grele episoade din ultimii ani.

    Medicamentele sunt în sertar. Nu-ţi face griji, poţi să iei unul dacă vei avea cu adevărat nevoie. Ştiai că astăzi e posibil să ai o noapte grea.

    Trebuia să iasă la aer. Descuie uşa glisantă. Aerul rece şi umed pătrunse în încăpere. Grace păşi afară, pe balcon. Ploaia se oprise. Clădirea Space Needle strălucea reconfortant, ca o torţă uriaşă împotriva întunericului. Se concentra asupra exerciţiilor. Bocănitul paşilor criminalului dispă­ rură înapoi în trecut, printre celelalte amintiri.

    Treptat, inima începu să-şi încetinească ritmul nebunesc, şi res­ piraţia îi reveni la normal. Când fu sigură că îşi recăpătase din nou controlul, se întoarse în sufragerie. Şi toată lumea se întreba de ce nu se măritase nicio­ dată, de ce nu lăsa nici un bărbat să-şi petreacă noaptea la ea. Atacurile de panică erau precum cutremurele.

    Pro­ blema nu era dacă avea să urmeze vreunul. Descoperi­ se pe propria piele că puteau trece săptămâni, luni sau chiar ani întregi între atacuri. Sau putea să le aibă unul după celălalt. Cum putea o femeie să-i explice asta unui posibil iubit?

    Poate că, dacă viaţa ei socială ar fi evoluat vreodată dincolo de stadiul de relaţii de scurtă durată pe bandă rulantă, ar fi găsit un bărbat căruia i-ar fi putut împărtăşi secretele ei. Dar, cumva, lucrul acesta nu se întâmplase până atunci.

    Scăpase de tremurat şi de nevoia de-a se mişca, dar ştia că nu mai putea adormi la loc, cel puţin nu pentru o vreme. Pe de altă parte, dimineaţă nu trebuia să mear­ gă la serviciu, îşi zise în sinea ei. Era liberă să doarmă până târziu. Iar ăsta era cu adevărat un gând deprimant, pentru că ea se trezise întotdeauna devreme, chiar şi după ce avea o noapte proastă. Era blestemată să fie o persoană matinală. Se opri în faţa ferestrei. Deşi existau câteva blocuri cu apartamente, locuinţe şi clădiri de birouri în preaj­ mă, tot reuşea să vadă o bucată mare din cartierul Queen Anne.

    Dealul era punctat de luminile reşedinţelor de lux care fuseseră construite acolo tocmai pentru ca locatarii să beneficieze de priveliştea uimitoare. Trupul neînsufleţit al lui Sprague Witherspoon se afla probabil într-un frigider de la mor­ gă, aşteptând autopsia. Şi începuseră căutările pentru aflarea persoanei care îl omorâse. Se gândi la sticla de votcă pe care o găsise la locul crimei. Sigur era doar o coincidenţă. Nu exista altă explicaţie. Brusc, îşi aminti de bâzâitul care o trezise din coşmar.

    Se duse înapoi în dormitor şi luă telefonul. Când văzu numele celui care trimisese mesajul, aproape avu un alt atac de panică.

    Pentru câteva clipe, se holbă pur şi sim­ plu la ecranul telefonului, paralizată de uimire. Nu era posibil. Primise un e-mail de pe Lumea Cealaltă, de la Sprague Witherspoon. Mesajul era unul din sloganurile de la Witherspoon Way, însă modificat în aşa fel încât să aibă o tentă macabră: Fiecare zi ne aduce încă o şansă de-a ne schim­ ba viitorul.

    In curând, viitorul tău se va schimba complet. Şi includ aici şi noaptea de la balul bobocilor, din liceu, în care am aflat că partenerul meu era extrem de deprimat pentru că îl refuzase fata pe care o dorea cu adevărat. Ce zici de o cină anuală de afaceri şi o licitaţie de binefacere la care urmează să particip, la sfârşitul săptămânii? Grace se gândi pentru câteva clipe. O cină de afaceri şi o licitaţie de binefacere sună plictisitor, nu ciudat.

    Va trebui să discut banalităţi cu o grămadă de oameni care sunt la fel de plictisitori ca şi mine. Dar partea cu adevărat neplăcută vine mai târziu, după cină, când va trebui să le ofer cel mai plictisitor discurs scris vreodată.

    Licitaţia de binefa- cere nu este o treabă atât de rea. Voi fi nevoit să cumpăr un obiect de artă pe care nu-1 vreau, dar asta nu e chiar atât de ciudat. E doar costisitor. Lui nu părea să-i pese de partea financiară a eveni­ mentului, observă ea.

    In acea seară îl întâlni­ se pentru prima dată. Nu ştia prea multe despre el, dar îşi dăduse deja seama că era cel mai puţin plictisitor băr­ bat pe care îl întâlnise vreodată.

    Totuşi, nu asta conta, îşi spunea în sinea ei. Discuţia lor era ciudată, nu plicti­ sitoare, şi se îndoia că o cină de afaceri putea fi la fel de enervantă ca întâlnirea aranjată dintre ea şi julian.

    Şi întâlnirea nu se încheiase încă - trebuia să se în­ toarcă la casa de lângă lac. Iar ca să ajungă acolo, trebuia să se urce pe locul din faţă din SUV-ul negru şi străluci­ tor al lui Julius.

    Şi ura SUV-urile. Nu erau maşini create pentru femeile scunde. Se întinse în sus, prinse mânerul din interior al portierei şi se pregăti să se ridice cu totul pe scaunul de lângă şofer. Dar nu avea nici o şansă să rezolve cu eleganţă situa­ ţia în care se afla. Chiar şi dacă ar fi purtat jeanşi şi pan­ tofi sport, tot ar fi avut o problemă. Dar aşa cum era, îmbrăcată într-o rochie neagră şi strâmtă şi cu tocuri, nu putea spera decât ca, în cel mai bun caz, să aterizeze pe scaun din prima încercare, cu foarte mult efort.

    O ridică uşor, de parcă ar fi fost o sacoşă de cumpărături, şi o aşeză pe locul din dreapta. Dragostea nu are reguli 23 Ea încercă să controleze mişcarea şi aterizarea, dar lu­ crurile nu se întâmplară deloc aşa cum îşi dorise. Haina i se desfăcu, lăsându-i la vedere partea interioară a coap­ sei. Până să reuşească să se acopere, Julius deja închidea uşa.

    La naiba! Noaptea stranie nu dădea vreun semn că avea să se îmbunătăţească. Probabil că exista vreo afir­ maţie motivaţională şi pentru întâlnirile aranjate care se terminau prost, dar ea nu voia să se trateze decât cu un pahar de vin.

    Pentru o clipă, chipul său cu trăsături aspre şi umerii laţi se profilară pe fundalul luminos oferit de porţile reşedinţei Nakamura. In ciuda tuturor precauţiilor şi a avertismentelor pe care şi le repetase la nesfârşit în acea seară, simţea un fior neobişnuit şi foarte periculos de entuziasm.

    Pe tot drumul de întoarcere spre casă, fie el şi scurt, avea să fie singură cu Julius. Iar asta probabil că nu era o idee bună. El deschise portiera şi se urcă la volan.

    Privi cu coada ochiului cum se aşeza pe scaun cu agilitatea unei feline ieşite la vânătoare, aflată în aşteptarea prăzii. Păi, desi­ gur că pentru el era uşor să arate aşa. Pe el nu îl aruncase nimeni pe scaun, la propriu. Un aer pregnant şi extrem de inci­ tam de intimitate umplu interiorul cufundat în întune­ ric al maşinii. Cel puţin, ei îi părea incitant. Julius părea să nu fie absolut deloc conştient de tensiunea dintre ei.

    Fără îndoială, era nerăbdător să-i facă vânt afară din maşină, odată ce aveau să ajungă la destinaţie. Ea îşi concentră atenţia asupra gazdelor pe care le avuseseră în acea seară. Irene şi Devlin Nakamura le fă­ ceau cu mâna, plini de bucurie, de pe peluza casei lor. Irene era o blondă înaltă şi atrăgătoare, care îşi cu­ noştea arborele genealogic până la norvegienii stabiliţi ne ţărmul de nord-vest al Pacificului, la sfârşitul secolu­ lui al nouăsprezecelea.

    Era genul de femeie care putea tace faţă greutăţilor pe care le implică viaţa unei soţii de poliţist. De asemenea, era o femeie de afaceri pricepută, a cărei companie ce se ocupa de produse de gătit de ultimă generaţie se dezvolta foarte rapid. Ceea ce era un lucru bun pentru un ofiţer de poliţie, îşi zise Grace în sinea ei Asta dacă nu se uita la tine. Avea un aer hotărât, o voinţă de fier şi ochi pă- trunzători. Dacă erai infractor, sigur nu ai fi dorit să-l ştii pe urmele tale. Grace se cutremură.

    Julius porni motorul uriaş al vehiculului. N-a fost atât de rău. Grace era sigură că Irene avusese cele mai bune inten­ ţii când aranjase întâlnirea. Ea şi Irene crescuseră împre­ ună. Erau cele mai bune prietene încă de la grădiniţă. Cu toate astea, motivele lui Devlin erau discutabile. Intrase de puţină vreme în viaţa lui Irene.

    Se cunoscu­ seră la puţin timp după ce Devlin se mutase în Cloud Lake, cu un an în urmă, pentru a deveni noul şef al po­ liţiei. Grace fusese domnişoară de onoare la nunta lui Irene, iar Devlin îi era simpatic şi îl vedea ca pe un soţ devotat. Dar, în noaptea asta, avusese senzaţia neplăcută că o urmărea cu aceeaşi privire glacială şi bănuitoare pe care o văzuse şi în ochii detectivului din Seattle care îi luase declaraţia după moartea lui Sprague, cu zece zile în urmă.

    Vom descrie întâlnirea asta ca fiind stranie. Cel puţin, deocamdată. Se uită în direcţia lui. Singura persoană pe care o cunoştea şi despre care ştia că pur- ta armă era Devlin. Insă, având în vedere meseria lui, presupunea că era nevoit să o poarte. Trebui să recunoască faptul că ea era probabil persoa­ na responsabilă pentru atmosfera sumbră care se pogo- râse peste petrecerea restrânsă din acea seară.

    Problema era că nu prea reuşea să gândească pozitiv în perioada asta. Faptul că se trezise în mijlocul scenei unei crime era normal să aibă nişte urmări destul de neplăcute. Cu toate astea, trecuseră zece zile de când descoperise ca­ davrul lui Witherspoon, şi întunericul care înconjurase acea întâmplare încă refuza să se ridice. Noaptea însă, îşi făcea simţită prezenţa precum o ma­ ree. Aceste două aspecte ale vieţii sale deveneau din ce în ce mai întune­ cate şi mai îngrijorătoare.

    Şi mai era şi corespondenţa electronică pe care încă o mai primea în fiecare seară din partea celui care murise. Julius conduse maşina pe alee şi apoi pe Lake Circle Street cu o atitudine echilibrată şi controlată care părea să-l caracterizeze întru totul.

    Bărbatul acesta putea fi un bun prieten sau cel mai rău duşman, îşi zise în sinea ei. Se îndoia că era genul de om atras de gândirea pozitivă - mai degrabă era un strateg cu gândire militară. Refuză să se gândească la ce fel de iubit ar fi fost. Fusese mult prea încordată - prea conşti­ entă - toată noaptea din cauza lui Julius, pentru a se putea gândi pe îndelete la motivul pentru care simţurile i-o luau razna în prezenţa lui.

    Nu-i veni în minte decât vorba aceea veche despre gheţari care spune că cea mai periculoasă parte a lor este ascunsă privirii. Intuiţia ei leminină îi spunea că Julius Arkwright nu-i dezvăluise prea multe despre el.

    Nu avea nici un motiv să rămână cu gândul la toate lucrurile pe care nu i le dezvăluise bărbatul. In perioada asta, avea propriile ei probleme. Tot ce ştia sigur despre el erau câteva informaţii şi cu- vinte care apăruseră în timpul discuţiei din seara aceea. Era un investitor - un investitor de foarte mare succes, după spusele lui Irene.

    Intr-atât, încât alţi investitori îi încredinţau în mod obişnuit milioane de dolari pentru a le reinvesti în locul lor. Ea nu avea nimic împotriva acestui mod de-a câştiga bani, îşi zise în sinea ei. Nimic nu făcea un om să aprecieze mai mult un loc de muncă stabil ca pierderea slujbei.

    Ea ştia. Uitase cât de multe slujbe avusese de când abandonase cursurile colegiului pentru a afla ce voia să facă în viaţă. Cea mai lungă perioadă de timp lucrase pentru Witherspoon Way: în total, optsprezece luni. Ştia că mama şi sora ei începuse­ ră să-şi facă speranţe că, în sfârşit, îşi găsise şi ea un loc de muncă stabil. Şi ea se gândise la fel. Julius conducea surprinzător de încet pe strada îngus­ tă, cu două benzi, care înconjura Cloud Lake pe margi­ nile sale neregulate.

    Suprafaţa apei adânci era precum o oglindă întunecată care reflecta lumina rece şi argintie a lunii. Tăcerea din maşină deveni insuportabilă. Grace cău­ tă o modalitate de a-i pune capăt. Se chinuise să adopte un ton politicos, dar ştia că de fapt sunase puţin cam îmbufnată. Oricum era în drum. Cel puţin, asta era adevărat. Casa de la marginea la­ cului pe care Julius o cumpărase de curând se afla la mai puţin de opt kilometri depărtare de casa în care crescuse Grace.

    Cu toate astea, ea nu se gândise că avea s-o conducă până acolo. Iar ea presupusese că avea să o şi ducă înapoi. Dar apoi Julius subliniase fap­ tul că, în drum spre locuinţa lui, avea să treacă pe lângă Elland House şi că nu era nici o problemă să o lase pe Grace acolo, aşa că nu mai avusese nici o portiţă de scăpare, nici o variantă de-a refuza politicos Cina nu ar fi fost atât de neplăcută, se gândi Grace în sinea ei, dacă n-ar fi fost atât de vizibil faptul că Irene încerca să le facă lipeala.

    In mod ciudat, acum că se afla singură cu Julius, aproape că vedea ironia situaţiei. Se cufundă şi mai adânc în scaun. Colţul gurii i se ridică. După cum ai spus şi tu, au avut intenţii bune.

    Ba chiar, în ultimii ani, mama şi sora mea şi-au făcut un hobby din ocupaţia asta. Acum se pare că şi Irene a început să joace în hora lor. Intre noi fie vorba, cred că au ajuns la disperare. Ai o problemă cu faptul că sunt divorţat? Vorbise pe un ton puţin prea neutru. Cam atât cu discuţiile despre banalităţi. Cu cât trecea timpul, situa­ ţia devenea din ce în ce mai ciudată. Insă am alte priorităţi în momentul de faţă. Julius nu părea interesat de problemele ei legate de locul de muncă. Ea începea să se simtă prinsă în capcană, ca o căpri­ oară în faţa farurilor unei maşini.

    Din câte spun Irene şi familia mea, vina îmi aparţine. Dacă reuşesc, îi trimit mai departe şi îmi văd şi eu de viaţa mea. Grace bătu darabana pe consola care separa cele două scaune. Ii trimit mai departe şi îmi văd şi eu de viaţa mea. Atunci izbucni în râs. Sunt desul de sigură că n-am frânt inima nici unui bărbat până acum. Bărbaţii au tendinţa să mă vadă ca pe o prietenă.

    Vorbim despre problemele lor. Le sugerez soluţii. După care pleacă şi se întâlnesc cu următoarea blondă frumoasă pe care o agaţă la bar sau cu vreo colegă atrăgătoare. Julius îi aruncă rapid o privire aspră. Şi, privind în urmă, a fost un lucru bun că mi-a frânt inima, deoarece relaţia aia a fost dezastruoasă pentru amândoi.

    Multe certuri şi situaţii dramatice, dar nimic profund. Julius rămase tăcut pentru o clipă. Asta era greu de crezut, îşi zise Grace în sinea ei, dar ultimul lucru pe care voia să-l facă era să înceapă să afle mai multe despre căsnicia lui ratată. N-avea de gând să-l repare pe Julius Arkwright. Dragostea nu are reguli 29 - Hm, îngână ea în schimb.

    Tu nu vrei s-auzi ni­ mic despre divorţul meu, iar eu nu vreau să vorbesc despre asta. Grace îşi şterse fruntea într-un gest teatral. E bine de ştiut! Julius râse. Atmosfera păru să se mai elibereze de o parte din încordarea care-o împovăra. Ea se mai relaxă un pic şi căută un subiect uşor de discuţie. Am un apartament în Seattle, dar lucrez în mare parte din timp pe internet. Cu câteva excepţii, pot lucra de-aici la fel de bine ca şi de la birou. Cloud Lake e la numai o oră distanţă de oraş.

    Voi merge acolo de câteva ori pe săptămână, ca să mă asigur că lucrurile rămân pe făgaşul lor normal. Proba­ bil că achiziţiona case pe malul lacurilor şi apartamente în oraş la fel de des cum îşi cumpăra ea pantofi şi rochii.

    Deşi nu ţi-ai fi dat seama de asta, dacă l-ai fi privit, îşi zise ea. In ultimii ani, zona de nord-vest a Pacificului se dovedise foarte profitabilă pentru lansarea unor afaceri şi pentru investitori pricepuţi precum Julius, care pu­ seseră bazele unor întreprinderi de succes. Zona se dezvolta pentru oa­ menii care îşi făceau cumpărăturile atunci când erau reduceri la Costco sau îşi cumpărau biciclete şi echipa­ mente sportive de la REI.

    Grace era destul de sigură că Julius nu câştigase bani după vechea metodă. Avea aerul unui om realizat prin propriile puteri, genul de om care era obişnuit să lupte pentru ceea ce dorea. Am fost uimită să aflu că a vândut-o. A deţinut casa aia, ca şi pe cea în care locu­ ieşte acum, de aproape un deceniu. Dar tu? Ai de gând să rămâi la Cloud Lake? Acum, că nu mai am un loc de muncă, trebuie să-mi drămuiesc banii. Mama a păstrat casa de lângă lac după ce ea şi Kirk s-au pensionat, dar o folosesc doar pe timpul verii.

    Mi-au sugerat să econo­ misesc banii de chirie şi să locuiesc acolo până îmi dau seama în ce direcţie s-o apuc. Mama şi-a vândut magazinul de suvenire pe care îl avea aici, în Cloud Lake, iar Kirk a predat firma de asigurări fiilor săi. In momentul de faţă, mama şi Kirk sunt plecaţi în- tr-o croazieră în jurul lumii. E avocat în Portland. Ea clipi. Julius îi aruncă o privire amuzată.

    Nu-i datora nici o explicaţie, îşi aminti în sinea ei. Nu am, răspunse ea pe un ton glacial prin care voia să-l avertizeze să renunţe la interogatoriu. Viaţa mea a fost cam complicată în ultima vreme. Presupun c-a fost o adevărată lovitură să gă­ seşti cadavrul şefului tău, în modul acela. Ea ezită. Nu era sigură că voia să discute despre asta. Grace îşi încrucişă braţele şi îşi fixă privirea pe dru­ mul care se întindea dincolo de parbriz.

    Dragostea nu are reguli 31 - Crede-mă, toţi care am lucrat pentru Sprague Witherspoon suntem conştienţi de asta, zise ea. Mi se pare că problema e destul de simplă. Şi când anume a fost ultima dată când ai rămas tu fără un loc de muncă?

    Spre uimirea ei, el căzu pe gânduri pentru câteva clipe. Grace îi zâmbi glacial. Iar eu de obicei nu am norocul ăsta când vine vorba de locuri de muncă. Cu un an şi jumătate în urmă, cău­ tam o nouă direcţie în viaţă. Aşa că m-am hotărât să par­ ticip la o conferinţă organizată de Witherspoon Way, în speranţa că voi găsi câteva idei. După ce Sprague Witherspoon a vorbit în faţa audienţei, l-am aşteptat în culise ca să-i spun ceva.

    Îşi desfăcu braţele şi întinse palmele. Spre surprinderea mea, a rămas să mă asculte. Şi apoi mi-a oferit un loc de muncă. Odată ce am ajuns să fac parte din echipa lui, mi-a dat mână liberă. Să lucrez pentru Witherspoon Way a fost cel mai bun lucru din viaţa mea. Ca să fiu sinceră, e destul de jenant.

    Şi din cauza asta nu prea am nimic consistent de tre­ cut în CV. Şi că nu eşti de încredere. Că nu se poate baza cineva pe tine. Ea făcu o grimasă. Până în ultimul an de liceu, sora mea a ştiut cu siguranţă că vrea să devină avocat. Şi iată-mă pe mine, încă aflată în căutarea unei cariere sau a unei slujbe care să dureze mai mult de optspre­ zece luni. Ai nevoie de un plan de afaceri. Ea se uită lung la el. Grace de-abia se stăpâni să nu izbucnească în râs. Pentru că nu cred că mama o să mă lase să stau aici fără să plătesc chirie timp de cinci ani.

    Mai degrabă la o strategie prin care să supravieţuieşti trei luni fără un job. Dacă tratezi proble­ ma cu seriozitate, va trebui să-ţi impui nişte ţeluri şi să le îndeplineşti. N-aş fi bănuit niciodată. Ea îi zâmbi cu răceală. Nu poţi aprecia la adevărata valoare un model nou dacă nu îl cunoşti pe cel vechi şi nu înţelegi de ce nu a funcţionat.

    Grace era la capătul răbdării. Dragostea nu are reguli 33 - Dumnezeule, poate ar trebui să intri şi tu în afa­ cerea asta motivaţională. Ce-ai spus adineauri seamănă mult cu una dintre afirmaţiile Witherspoon Way. O afirmaţie bună ajută mintea să se îndrepte pe un fă­ gaş productiv, optimist. Să zi­ cem că te-ai trezit invitată la cină, iar prietenii încearcă să te cupleze cu un tip plictisitor.

    Ce fel de afirmaţie ai lolosi pentru a te convinge să vezi intr-o lumină pozitivă situaţia asta? Grace încremeni. Tratez numai cu fapte concrete.

    Vrei o afirmaţie pentru întâlnirea asta? Iţi place? Sunt destul de sigur că circulă deja de ceva vreme. Am câteva reguli pe care nu le încalc niciodată, dar nici una nu se potriveşte cu situaţia de faţă. Dar el deja încetinea şi cotea pe strada cu trei benzi t are ducea la casa mică şi cochetă aflată la marginea la­ cului. Opri maşina în faţa porţii şi opri motorul. In casa de alături, în care locuia Agnes Gilroy, lu­ minile erau încă aprinse. Draperiile erau trase, dar Grace era sigură că Agnes trăgea cu ochiul de după perdele.

    Agnes manifesta o curiozitate avidă de-a afla lot ce făceau vecinii ei. Mai mult ca sigur auzise zgo­ motul maşinii care parcase alături, lucru care nu se întâmpla niciodată. Mi-a făcut plăcere să te cunosc. Sunt sigură că o să ne mai întâlnim prin oraş, din în­ tâmplare. Nu te deranja să cobori din maşină. Mă des­ curc singură. Rămăsese acolo fără să se mişte, cu palmele puternice şi abile rezemate încă pe volan, uitându-se lung la casă, de parcă n-ar mai fi văzut vreuna în viaţa lui.

    Deschise portiera, îşi prinse mar- ginile impermeabilului şi se pregăti să sară jos din maşi­ nă. Mi-am dat seama că eşti una din acele persoane.

    Dragoste Cu Imprumut

    Dragostea adevărată nu poate fi cumpărată dar al doilea automobil în familie — da! La ora In aceasta categorie de neeligibili pentru creditele nebancare sunt: restantierii bancilor rai platnicii cei cu un scoring negativ in Biroul de Credit cei inscrisi in CRB sunt clasa speciala de imprumuturi accesata indeosebi de cei ce nu au alta posibilitate de a accesa un credit bancar sau nebancar.

    Instrumentele şi resursele pe care Monily le furnizează le permit clienţilor să realizeze cele mai inteligente şi responsabile alegeri atunci când au nevoie de imprumuturi nebancare.

    Avand spatii comerciale pe strada cu vad comercial urias ma gandeam ca valoarea imobiliara e de cel putin 3 ori mai mare decat valoarea unei locuinte in aceeasi zona asa zice si piata imobiliara dar surpriza: BCR vrea in garantie suplimentara doar locuinte pt. In curand am putea obtine un credit si cu profilul de Facebook — companie romaneasca a creat aplicatie pentru asa ceva peste Ocean.

    Intrucat creditele se acorda rapid si simplu compania isi asuma anumite riscuri pe care le intampina cu aceste dobanzi. Pentru acele companii ce ofera credite rapide de valoare mai mare cu garantie auto sau imobiliara este foarte probabil ca perioada de asteptare sa se prelungeasca pana la 7 zile. Trebuie sa stii totusi ca la orice IFN ai merge vei obtine intr-adevar un imprumut foarte rapid daca esti evident eligibil dar pretul pe care il vei plati pentru el va fi mereu mai mare decat la orice banca comerciala.

    Imprumuturi Nebancare Rapide. În mediul virtual compari cel mai repede ofertele și poți rula un simulator de credit. Atâta timp cât ai lângă tine oameni inteligenţi şi niciodată nu se dau în lături de la provocări succesul e garantat. Ești Bugetar? Aaa, bravo! Cu vouchere ai fost, nu? Eu nu știu ce-s alea. Eu sunt angajat la privat. La privat se pare că școala mea nu are valoarea școlii tale ca bugetar, poate pentru că pe diploma mea s-a așternut prea mult praf. Și atunci cum să mai fiu și inovativ și să aduc propuneri de optimizare?

    Ce sporuri?! Fugi de-aici! Nu-i invidie. E mâhnire. Că nu m-am născut și eu sub o stea norocoasă. Dar încă mai sper să găsesc una, să o iau cu împrumut. Și tu poți scrie pe Catchy! Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office catchy. Citiţi şi Românii trebuie să știe, dar nu chiar tot. Un nou început. Vă rog să-mi anulați programarea de săptămâna viitoare!

    Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol. Save my name, email, and website in this browser for the next time I comment. Romantismul e interzis. Nu e deloc modern.

    Două invitații duble la super eveniment Harry Potter! Fii Rowenturoasă! Concurs Kérastase Paris Ma France! Twitter Facebook RSS. It is March 20th, , PM Have a nice evening! Beauty Fashion Shopping Spree.

    Last but not least. Help me! Caut stea norocoasă de împrumut Catchy 27 August Nu rata urmatoarele articole Catchy! Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.

    Tag-uri: bugetar , concediu , discriminare , falsitate , gălăgie , indiscreție , invidie , mâhnire , marcaje rutiere , masti , minciună , privat , stea norocoasă. You want to keep reading, right? Other great pieces by Catchy. On the same topic:. Președintele vorbitor. Hot Topics Nitty-Gritty. Amintiri din viitor. Ce va fi mai departe? Epilog: după o peroadă, o să se bage materale noi, pas cu pas, colonelul Gheorghiță o să fie uns gheneral, Cîțu o să treacă drept marele nostru reformator, iar Iohannis, modernizatorul statului românesc, salvatorul educației și în general Dumnezeu.

    Men Talk. Psihologia dragostei la bărbați by Constantin Ciucă 4 March 1 comentariu.

    Spune-mi doar de bine. De frumos și de împliniri. Să mă bucur și eu pentru alții. Asta dacă vrei să-mi spui ceva. Dacă nu… Au revoir! E a nu știu câta noapte cu bubuieli și zgomote de flex, excavator și altele de genul. Se lucrează intens. Pentru noi, poporul. Nu va dura o veșnicie. Oare de ce trebuie trasate marcajele pe drum ziua?

    Pe drum național. Cuiva, cred că îi plac coloanele de mașini ce se întind pe kilometri buni. Cât timp pierdut aiurea de fiecare dintre noi, cei care ne aflăm în trafic, pentru că un șef nu a luat decizia și nu a făcut demersurile necesare pentru ca acei câțiva muncitori să facă treaba asta noaptea.

    Citiţi şi Prea real să fie vis. Prea frumos să fie adevărat. Tocmai ai venit din concediu?! Ești Bugetar? Aaa, bravo! Cu vouchere ai fost, nu? Eu nu știu ce-s alea. Eu sunt angajat la privat. La privat se pare că școala mea nu are valoarea școlii tale ca bugetar, poate pentru că pe diploma mea s-a așternut prea mult praf. Și atunci cum să mai fiu și inovativ și să aduc propuneri de optimizare? Ce sporuri?! Fugi de-aici! Nu-i invidie.

    E mâhnire. Că nu m-am născut și eu sub o stea norocoasă. Dar încă mai sper să găsesc una, să o iau cu împrumut. Și tu poți scrie pe Catchy! Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office catchy. Citiţi şi Românii trebuie să știe, dar nu chiar tot. Un nou început. Vă rog să-mi anulați programarea de săptămâna viitoare! Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

    Save my name, email, and website in this browser for the next time I comment. Romantismul e interzis. Nu e deloc modern. Două invitații duble la super eveniment Harry Potter! Fii Rowenturoasă! Concurs Kérastase Paris Ma France! Twitter Facebook RSS. It is March 20th, , PM Have a nice evening! Beauty Fashion Shopping Spree. Last but not least. O relație de viitor are câteva teste de trecut. Poate că tu vrei mai repede o locuință, iar el nu este atât de hotărât.

    Ideea este că timpul trece, și în loc să dați banii pe chirie, puteți găsi o alternativă mai convenabilă. Informați-vă, analizați ofertele și hotărîți-vă. Puneți bazele unui fond de urgențe. Se impune obligatoriu să faceți eforturi încă de la început, după ce vă mutați împreună, și să construiți un fond pentru urgențe, ca de exemplu: rămâneți fără job, vă îmbolnăviți, trebuie să faceți un curs, se strică mașina, și alte situații asemănătoare.

    Stabiliți o sumă minimă și una maximă pe care să o puneți pe lună în acest fond, și nu renunțați la acest plan în niciun caz. Nu tăinuți banii sau cumpărarea unor produse. Poate că pare tentant să nu-i spuneți soțului că ați găsit încălțăminte la reducere și v-ați decis să cumpărați 3 perechi deodată. Dar, chiar dacă are o memorie slabă, poate se întâmplă și observă pantofii cei noi. Se va supăra că nu i-ați arătat și bineînțeles își va pierde încrederea.

    Nu cereți sfatul părinților în privința banilor și a problemelor din cuplu. Fiecare om este diferit și are pasiuni și nevoi variate. Nu poți compara nevoile părinților, care au trăit într-o altă epocă, cu ale voastre din prezent.

    Nu au cum să te ajute pentru că nu au cum să înțeleagă viața așa cum o percep tinerii din ziua de azi. Nu te baza nici pe prieteni deoarece poți fi tentat să pui în aplicare sfaturi de-ale lor, iar dacă acestea eșuează, vei fi dezamăgit. Stabiliți împreună ce faceți cu banii economisiți. Fie că doriți să plecați în vacanță, fie că vreți să cumpărați un autoturism nou, nu puteți să luați singuri aceste decizii.

    Dacă unul vrea la munte, iar celălalt la mare, împărțiți bugetul și timpul și mergeți în ambele locuri. Dacă unul vrea vacanță, iar celălalt mașină, luați-le pe rând! Mai degrabă, oamenii sunt fericiți datorită relației de iubire pe care o au cu partenerul, sentimentelor de prietenie și înțelegere, devotament și afecțiune, și nu datorită zerourilor din conturile partenerului.

    Totodată, este adevărat că sunt importanți și banii, și din păcate, uneori sunt generatori de conflicte. Atunci când apar probleme materiale, urmează încercările de rezolvare și reproșurile.

    Partenerii devin nemulțumiți, puși pe ceartă, tensionați și frustrați. În spatele acestor probleme, putem spune că au existat dintotdeauna probleme vizavi de insensibilitate și nepăsare, și cel mai important, lipsă de comunicare. Acasă Imprumut rapid Credit fără dobândă Imprumuturi rapide fara garantii Credit nebancar prin telefon IFN credite pentru rau platnici Credit de nevoi personale Credit doar cu buletinul Credit rapid fara acte Credit fara adeverinta de venit Credite rapide pentru restantieri Credit auto Alte împrumuturi Credite pentru pensionari Card de credit Refinanțare credit Credit imobiliar Creditul ipotecar Credit prima casă Împrumut recenzii Blogul.

    Să ne întreținem frumusețea cu bani puțini. Sfaturi pentru șoferii începători. Împrumut recenzii.

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *