Împrumut sinonim

By | Wednesday, November 3, 2021

Navigare

  • traduire de
  • Dicționar financiar-bancar
  • Debitor definitie
  • Meniu de navigare
  • traduire de

    Datornic; cel care este creditat. Persoană fizică sau juridică obligată, în temeiul unui raport juridic, să dea, să facă sau să nu facă ceva. Întreprindere ~oare. Persoană obligată să facă ceva în baza unui raport juridic. VI permalink. Datornic, care se găsește la debit.

    Un ~ care și-a plătit datoria. Sumă ~. Despre persoane fizice sau juridice Care datorează; despre sume care se înscriu în debit2 2 , datorat; despre soldurile acelor conturi la care debitul2 2 depășește creditul. Suma d. Datornic; persoană fizică sau juridică ce a contractat o datorie față de un terț, numit creațier.

    Lending en [Domaine]. All translations of împrumut. A windows pop-into of information full-content of Sensagent triggered by double-clicking any word on your webpage. Give contextual explanation and translation from your sites! Try here or get the code. With a SensagentBox , visitors to your site can access reliable information on over 5 million pages provided by Sensagent.

    Choose the design that fits your site. Please, email us to describe your idea. Lettris is a curious tetris-clone game where all the bricks have the same square shape but different content. Each square carries a letter. To make squares disappear and save space for other squares you have to assemble English words left, right, up, down from the falling squares. Boggle gives you 3 minutes to find as many words 3 letters or more as you can in a grid of 16 letters.

    You can also try the grid of 16 letters. Letters must be adjacent and longer words score better. See if you can get into the grid Hall of Fame! Most English definitions are provided by WordNet. The wordgames anagrams, crossword, Lettris and Boggle are provided by Memodata. The web service Alexandria is granted from Memodata for the Ebay search. The SensagentBox are offered by sensAgent.

    Change the target language to find translations.

    Împrumut sinonim

    Un împrumut este acțiunea și efectul creditării , un verb care se referă la a da ceva unei alte persoane , care trebuie să o restituie în viitor. Creditorul acordă un lucru, astfel încât cel care primește împrumutul să o poată utiliza într-o perioadă de timp. Odată ce acest termen a expirat, trebuie să returnați elementul împrumutat.

    În acest sens, ar fi necesar să se clarifice existența a ceea ce este cunoscut ca o casă de împrumut. Acesta este un spațiu în care oamenii care au nevoie de bani în mod urgent vin cu obiectivul clar de a le oferi acolo cantitatea de care au nevoie, luând în considerare angajarea tuturor tipurilor de obiecte valoroase pe care le dețin, cum ar fi bijuterii, îmbrăcăminte.

    La nivel financiar, creditul sau creditul sunt banii solicitați de la o bancă sau o entitate similară. La momentul restituirii împrumutului, trebuie să se facă, de obicei, dobânda. Aceasta înseamnă că, dacă o persoană cere un împrumut de 1. Trebuie remarcat faptul că băncile sunt în măsură să respingă sau să refuze cererile de credite ale clienților săi.

    Un ~ care și-a plătit datoria. Sumă ~. Despre persoane fizice sau juridice Care datorează; despre sume care se înscriu în debit2 2 , datorat; despre soldurile acelor conturi la care debitul2 2 depășește creditul. Suma d. Datornic; persoană fizică sau juridică ce a contractat o datorie față de un terț, numit creațier.

    Intrare: debitor adj. Intrare: debitor s. Eng - interest deduction. Default incapacitate de plată — de cele mai multe ori, eșecul în achitarea plăților sau returnarea dobânzilor ori a datoriei nominale la termenul convenit. O țară poate fi declarată în default dacă încetează să își achite serviciul aferent unui împrumut acordat de un alt guvern sau organizație internațională, cum ar fi de exemplu, Banca Mondială. Eng - default.

    Deficit — dezechilibru financiar care constă în depășirea încasărilor veniturilor de către cheltuielile plățile efectuate de către agenții economici. La nivelul țării, pentru echilibrare, se apelează în anumite situații la emisiuni suplimentare sau împrumuturi.

    Poate fi definit și ca lipsă de materii prime, energetice, bunuri, resurse bănești, datorită faptului că cererea depășește oferta. Eng - deficit. Deficit bugetar — acea parte a cheltuielilor bugetare care nu poate fi acoperită din veniturile bugetare. Eng - budgetary deficit. Deflație — politică antiinflaționistă; politică prin care se urmărește blocarea sau întârzierea creșterii prețurilor și prevenirea inflației; reducerea veniturilor nominative personale în intenția de a coborî prețurile; creșterea puterii de cumpărare a monedei unei țări pe plan intern și extern.

    Eng - deflation. Delegare — împuternicire scrisă dată unei persoane fizice, de către o altă persoană fizică sau juridică, pentru a soluționa unele probleme economice, sociale, financiare etc. Eng - delegation. Deponent — persoană care, în baza unui contract de depozit încheiat, de regulă cu o bancă, încredințează depozitarului spre păstrare un bun mobil, cu obligația acestuia de a-l restitui în natură, în schimbul plății unei sume de bani corespunzătoare.

    Eng - depositor. Depozit — din punct de vedere financiar-bancar, este suma de bani, valută sau hârtii de valoare, obiecte prețioase, depuse în cont sau spre păstrare la bănci, cu sau fără stipulație de dobândă, pe numele unei persoane fizice sau juridice, care poate dispune de sumele respective după nevoile ei și care se pot restitui, în orice moment, la cererea deponentului.

    Pentru primirea în depozit a unor obiecte de valoare, banca încasează de la deponent o taxă. Eng - warehouse, deposit. Depozit bancar — sume bănești depuse în conturi bancare de persoane fizice sau juridice. Depozitele bancare se mai pot constitui și prin acordarea unui credit la cererea unui individ sau a unei firme. Deci, depozitele bancare reprezintă un activ pentru titularul contului bancar și un angajament pentru bancă.

    Depozitele bancare pot fi la vedere și la termen. Eng - bank deposit. Depozit la termen — este constituit din fonduri pe termen scurt sau mediu depuse într-o bancă, pentru o perioadă fixată dinainte, de un client sau de o altă bancă. Aceste depozite prezintă pentru bancă avantajul de a nu apăsa asupra ei riscul de retragere imprevizibilă pe care îl prezintă depozitele la vedere.

    Din acest motiv depozitele la termen sunt remunerate respectiv. Eng - term depozit. Depozit la vedere — reprezintă acel depozit constituit într-o bancă din fonduri disponibile în orice moment, adică fără preaviz. Aceste depozite provin, fie de la persoane fizice care le plasează în vederea consumului și economisirii, fie de la persoanele juridice care își depun în bancă trezoreria sub forma contului de depozit și a contului curent.

    Eng - demand funds, sight funds. Depozitar — persoană fizică sau juridică, care în baza unui contract de depozit primește un bun mobil de la deponent, cu obligația de păstrare și restituire în natură, în schimbul plății unei taxe. Eng - depository. Depreciere monetară — diminuarea sau scăderea valorii monedei naționale privind puterea de cumpărare, situație reflectată în creșterea prețurilor de piață ca urmare a politicii inflaționiste și a dezechilibrului de lungă durată a balanței de plăți externe.

    Deprecierea monetară poate apărea față de mărfuri, servicii, sau alte categorii de valori materiale sau față de aur. Eng - monetary devaluation. Deschidere de credit linie de credit — convenție prin care un bancher se angajează să pună la dispoziția clientului său, în condiții determinate o sumă fixată pe care acesta din urmă va putea să o folosească în funcție de nevoile sale.

    Eng - credit line. Deturnare — operație prin care se dă unor fonduri bănești altă destinație decât cea prevăzută legal. Eng - embezzlement. Devalorizare — reducerea oficială a valorii unei monede naționale față de etalonul în care este exprimată; se folosește numai în condițiile cursurilor de schimb fixe, însemnând reducerea parității.

    În condițiile cursurilor de schimb flotante, noțiunea de devalorizare este înlocuită, în sens restrâns, cu cea de depreciere valutară, adică diminuare a valorii monedee pe piețele de schimb în funcție de cerere și ofertă. Eng - devaluation. Deviz — parte din documentația tehnico-economică care cuprinde evaluarea lucrărilor de construcții-montaj, pe bază de antecalcul.

    Eng - estimate. Devize — 1 titluri de credit exprimate într-o valută convertibilă, pe termen scurt - cambiile, biletele la ordin, cecurile, obligațiunile etc.

    Diferența de curs — diferența care poate să apară în urma modificării cursului valutelor sau hârtiilor de valoare la bursă. În cazul urcării cursului, diferența de curs capătă caracteristice unui profit de curs pentru deținătorii de valută sau hârtii de valoare; invers, în situația scăderii cursului, avem de-a face cu o pierdere de curs.

    Diferența de curs este exprimată în cifre absolute sau în procente. Dificultate financiară — termen generic folosit pentru a explica ansamblul de întreruperi sau încetări de cativitate industrială și comercială. Eng - nonfulfilment. Disagio — 1 diferență dintre valoarea nominală a unui titlu și prețul de piață cotație ; 2 în documentul schimburilor valutare reprezintă diferența dintre un curs la un termen inferior cursului la vedere al unei valute.

    Se exprimă în procente față de valoarea nominală a acestora. Eng - disagio. Disciplină de credite — nerespectarea tuturor normelor bancare cu privire la acordarea, folosirea, garantarea și rambursarea creditelor la scadență. Presupune utilizarea creditelor bancare numai în scopuri pentru care au fost acordate, garantarea lor cu valori materiale sau cu veniturile care urmează să se realizeze în perioadele viitoare, rambursarea creditelor la scadență, preîntâmpinarea existenței creditelor negarantate și restante și prezentarea cu promptitudine de către unitățile economice a documentelor solicitate de bancă.

    Pentru întărirea disciplinei de credit, băncile trebuie să-și exercite în mod riguros controlul cu prilejul realizării operațiilor de creditare, de decontare și de casă. Discont — cotă-parte, procent din valoarea titlurilor de credit încasat de către bănci ca urmare a discontării cumpărării acestora înainte de scadență.

    Eng - discount, backwardation. Disponibil la bancă — sume aparținând societăților comerciale, regiilor autonome etc. Eng - available in bank. Disponibilități — totalitatea activelor din bilanț de care întreprinderea poate să dispună imediat sau pe termen scurt. Eng - liquid assets. Dispoziție de plată — document de decontare prin care titularul unui cont cere băncii care îl deservește să plătească unuii beneficiar-titular de cont o sumă de bani. Eng - cash order, payment instructions.

    Dividend — suma din profitul unei companii, distribuită acționarilor deținători de acțiuni obișnuite; de regulă se exprimă fie ca procent din valoarea nominală a capitalului sub formă de acțiuni cu drept de vot, fie ca sumă absolută ce revine pe o acțiune. Eng - dividend. Dobândă — prețul serviciului făcut de către creditorul debitorului, plătit de acesta din urmă pentru a dobândi dreptul de a folosi o sumă de bani în cursul unei perioade determinate.

    Eng - interest. Dobândă bancară — dobândă acordată pentru fondurile depozitate la o bancă; dobândă preluată de o bancă pentru un împrumut pe care îl acordă.

    Eng - bank interest. Dobândă de depozit — dobânda acordată de bănci pentru perioada de depunere, cu dobândă fixă sau variabilă, potrivit reglementărilor specifice. Eng - deposit interest. Dobândă interbancară — rata dobânzii practicată pentru credite de la bancă la bancă.

    Eng - interbank interest. Dobânzi compuse — se formează adunând dobânda simplă pentru capital la sfârșitul unei perioade de dobândă lună, trimestru sau semestru.

    Pe baza acestei sume globale se calculează dobânda pentru perioada următoare. Eng - compound interest. Documente justificative — documente cu care contabilii sau alți gestionari justifică regularitatea și corectitudinea operațiilor lor. Eng - vouchers. Drept de creanță — dreptul care aparține unei persoane creditor , de a cere altei persoane debitor să-și îndeplinească o obligație: de a da sau a nu da, de a face sau nu face ceva, reprezentând o creanță activă pentru creditor și una pasivă pentru debitor.

    Eng - law of debt. Drept de gaj — dispoziții legale care reglementează punerea unor creanțe sau a altor drepturi alienabile în posesia unei persoane în scopul constituirii unei garanții reale.

    În cazul neonorării obligațiilor de către debitor, creditorul gajist are dreptul de a realiza gajul în profitul său. Eng - legal lien. Drepturi antidumping și drepturi compensatorii — se aplică mărfurilor importate la un preț mai mic decît cel de pe piața țărilor exportatoare.

    Dacă mărfurile beneficiază de subvenții în țările exportatoare se aplică dreptul de compensație. Aceste două tipuri de drepturi au câștigat în importanță prin eliminarea progresivă a taxelor vamale din cursul ultimilor ani.

    Aceste reglementări produc unele distorsiuni concurenței prin conferirea de avantaje nejustificate unor întreprinderi sau sectoare de producție. Dumping — export de mărfuri la prețuri inferioare celor practicate pe piața internă și mondială, cu scopul înlăturării concurenței și acaparării de noi piețe. Eng - dumping. Bancă Centrală Națională — bancă, obiectivul principal al căreia este de a realiza și a menține stabilitatea monedei naționale. Totodată ea este învestită cu funcții de emisiune a monedei și de manevrare directă sau indirectă a volumului și a costului creditului la nivel național.

    Eng - Central Bank. Bancă colectoare — denumire utilizată în cadrul incasoului documentar. COnform definiției date de Camera Internațională de Comerț, orice bancă implicată în procesarea ordinului de incasare, cu excepția băncii emitente, este numită bancă colectoare. Eng - collecting bank. Bancă corespondentă — relația permanentă a unei bănci pe altă piață financiară, unde ea nu dispune de o reprezentanță proprie.

    Eng - correspondent bank. Bancă de emisiune — instituție financiară cu rolul de a emite monedă și de a asigura controlul asupra masei monetare, de a acorda credite altor bănci prin operații de reescont și de a coordona întreaga politică monetară a statului.

    Eng - issuing bank. Bancă de investiții — instituție bancară a cărei activitate principală este, pe lângă acordarea creditelor, gestionarea participațiilor în întreprinderi. Eng - investment bank. Bancă remitentă — denumire utilizată în cadrul incasoului documentar.

    Banca remitentă este banca ordonatorului incasoului, cea căreia i s-a încredințat operația de a transmite cumpărătorului documentele comerciale ale mărfii contra efectuării plății sau acceptării unei cambii. De regulă, banca remitentă, nu va efectua ea însăși această operație, ci o va îndeplini prin intermediul altei sau altor bănci, numite bănci colectoare. Eng - remitting bank. Bancă universală — instituție ce efectuează toate operațiile bancare și nu își limitează activitatea la anumite sectoare sau operații.

    Eng - full-service bank. Bancher — proprietar sau mare acționar al unei bănci cu capital particular, pe care îl pune la dispoziția celor interesați să împrumute. Eng - banker. Bancnotă — hârtie-monedă emisă de o bancă reprezentând o promisiune a acesteia de a achita la cerere posesorului valoarea nominală înscrisă pe titlu.

    Înainte, bancnotele erau convertibile în cantități corespunzătoare de aur, însă la ora actuală, promisiunea de plată nu înseamnă decât deținerea unui instrument de plată legal. Eng - bank note. Bancrută — starea în care se poate afla o persoană juridică care fiind în situația de a nu-și putea îndeplini obligațiile financiare, este declarată prin hotărâre judecătorească în stare de insolvabilitate.

    Bunurile existente vor fi administrate de organul stabilit prin hotărâre judecătorească. Bancruta poate fi de mai multe tipuri: de stat, frauduloasă și simplă.

    Eng - bankruptcy. Bancrută de Stat — situația în care statul nu-și îndeplinește condițiile contractuale ale unui împrumut public. Eng - state bankruptcy. Bancrută frauduloasă — modul prin care un comerciant își gestionează incorect patrimoniul cu scopul de a produce pagubă creditorilor, motiv pentru care a încetat plățile și a fost declarat în stare de faliment. Bancrută frauduloasă poate fi declarată în următoarele situații: sustragerea și falsificarea registrelor, distrugerea, tăinuirea sau diminuarea activului, simularea și declararea frauduloasă a pasivului.

    Eng - fraudulent bankruptcy. Eng - simple bankruptcy. Bani — instrument de natură să faciliteze schimbul de bunuri și servicii, precum și acumularea de avere financiară; în mod obișnuit în categoria banilor sunt incluse bancnotele, monedele și depozitele bancare. Eng - money. Bani de cont — bani fără existență materială denumiți și bani scripturali ; disponibilitățile aflate în conturile bancare circulând între aceste conturi prin operații de virament sau transfer între conturi.

    Disponibilitățile din cont pot proveni din depuneri sau din deschideri de credit ale băncilor în favoarea unor titulari de cont. Eng - account money. Bani în casă — cantitatea de bani deținuți "în casă", adică sub formă de lichidități, gata de a fi utilizate, dar care momentan nu sunt folosite. Eng - cash in hand. Beneficiar — agent economic, persoană fizică sau juridică, a cărei poziție în relațiile cu partenerii îi conferă calitatea de a primi mărfuri, servicii, sume de bani sau titluri cambii, bilete la ordin, acreditive, scrisori de credit, polițe de asigurare etc.

    Eng - beneficiary. Beneficiu — produs net al unei întreprinderi la sfîrșitul unui exercițiu, în urma scăderii cheltuielilor generale și a datoriilor, precum și a tutror amortizărilor activelor sociale și a tuturor rezervelor pentru riscurile comerciale și industriale.

    Bilanț — document contabil de sinteză ce reprezintă la un moment dat atât relația de egalitate care există între soldurile activului și pasivului, cât și situația netă a exercițiului financiar. Eng - balance sheet. Bilanț bancar — în unele țări bilanțul unei bănci trebuie întocmit conform dispozițiilor speciale ale legii privind băncile și pe baza prevederilor ordonanțelor privind prezentarea conturilor anuale.

    Eng - banking balance sheet. Bilanț consolidat — bilanț al unui grup de întreprinderi, întocmit prin fuzionarea bilanțurilor întreprinderilor din grup.

    Pentru întocmirea sa se cumulează bilanțurile societăților componente, procesându-se la anularea dublelor înregistrări, la compensarea creanțelor reciproce și eliminarea unor sume, cum ar fi participările la capitalul subsidiarelor, cu scopul de a se obține un singur document sintetic pe întregul grup.

    Eng - consolidated balance. Bilet de tezaur — formă a împrumuturilor contractate pe piața internă, inclusiv la banca centrală, pe termen scurt. În unele țări emisiunea de bilete de tezaur este plafonată prin lege, în timp ce în altele aceasta este nelimitată. În acest din urmă caz, emisiunea de bilete de tezaur din instrument de trezorerie de acoeperire a golurilor temporare de casă se transformă în mijloc de echilibrarea a bugetului de stat de acoperire a deficitului bugetar.

    Biletele de tezaur se emit numai sub formă contabilă, nu sunt purtătoare de dobândă, dar se vând cu rabat, urmând ca la scadență investirorul să incaseze valoarea lor nominală. Eng - treasury note. Bilet la ordin — înscris prin care emitentul se angajează să plătească unui beneficiar, sau la ordinul acestuia, o sumă de bani determinată, la un anumit termen. Eng - promissory note. Blocarea contului — situație în care se găsește contul curent, contul de disponibilități sau orice alt cont deschis la o bancă comercială a unui agent economic, din care nu se pot efectua operații pentru satisfacerea obligațiilor exigibile ale titularului de cont.

    Cauzele principale care generează blocarea contului pot fi dezechilibrul dintre încasări și plăți care determină lipsa lichidităților și epuizarea disponibilului în cont; acumularea de titluri exigibile acceptate de titularul de cont care depășesc disponibilul în cont; nerespectarea regulilor bancare convenite cu titularul la deschiderea contului.

    Blocarea contului poate fi temporară, până la restabilirea capacității de plată a titularului de cont, sau constituie un indiciu al încetării plăților și declarării falimentului. Eng - account's obstruction. Bon — act justificativ, care circulă în interiorul unității economice și care confirmă circulația și consumul unor valori sau desfășurarea unor activități.

    Bonul poate fi de consum, de lucru, de restituire, de predare-transfer etc. Unele bonuri pot circula și în afara unității economice, cum sunt, de exemplu, bonurile de vânzare a mărfurilor. Eng - ticket, bill, note. Bon de trezorerie — hârtie de valoare de stat răscumpărabilă la valoarea nominală, cu o scadență de 28, sau 91, sau , sau , sau de zile calendaristice vândută la un preț inițial mai mic decât valoarea nominală. Eng - treasury note, treasury bill. Bonificație a dobânzii — subvenție vărsată de către stat unui organism financiar, care îi permite acestuia să reducă rata dobânzii la împrumuturile pe care le acordă anumitor debitori.

    Eng - interest rate subsidy. Bonitate financiară — formă a încrederii pe care o atestă o persoană fizică sau juridică în momentul solicitării unui credit, de a restitui la scadență creditele contractate împreună cu dobânzile aferente, încrederea pe care o inspiră un solicitant de credit.

    Aprecierea bonității foinanciare se face pe baza analizei bilanțului, precum și a modului în care au fost onorate în trecut obligațiile contractuale. Eng - financial trust worthiness.

    Bonitatea unităților economice — capacitatea de plată a obligațiilor pe care le au precum și celor ce urmează să și le asume. Se exprimă prin solvabilitate, rentabilitate și lichiditate.

    Eng - trustworthiness. Borderou — listă recapitulativă în care se înscriu conturi cu sumele lor, acte dintr-un dosar, mărfuri, materiale dintr-o magazie etc Eng - bordereau, list. Broker — intermediarul care mijlocește încheierea unui contract prin punerea în legătură a vânzătorului cu cumpărătorul și care nu are relații de durată cu nici unul din cei doi parteneri, el lucrînd pe baza unor ordine izolate, în schimbul unui comision pentru activitatea depusă.

    Broker financiar — persoană fizică sau juridică avînd ca obiect de activitate intermedierea de împrumuturi pe termen scurt pe piața financiară, la bursă, între bănci, firme care scontează polițe și cei care negociază hârtii de valoare. Brokerul financiar nu împrumută el bani, ci acționează pe baza unui comision pentru intermedierea diferitor împrumuturi. Eng - financial broker. Brokeraj — operații efectuate de către brokeri în vederea intermedierii actelor comerciale, de asigurări, financiare etc.

    Prin brokeraj se înțelege și plata brokerilor pentru operațiile efctuate. Eng - brokerage. Bruto — 1. Venitul sau profitul total, din care nu au fost scăzute cheltuielile de producție, pierderile, impozitul etc. Eng - in the gross. Buget — termen generic buget de familie, buget de stat, buget de venituri și cheltuieli etc.

    Bugetul trebuie să fie rezultatul unei decizii cu privire la asumarea a două obligații: a obligația de a stabili cu anticipație lista veniturilor și cheltuileliro bugetare, ceea ce înseamnă a opta pentru anumite venituri și cheltuieli din mai multe posibile, și b obligația ca, odată aceste opțiuni stabilite, ele să fie respectate pe parcursul execuției bugetului.

    Eng - budget. Buget de venituri și cheltuieli — document care fundamentează activitatea financiară a agenților economici și direcționează executarea acesteia pe o perioadă determinată. Eng - incomes and expenditure budget.

    Bunuri lichide — bunuri sub formă de bani, sau care pot fi repede convertibile în bani. Bursă — piață pe care se vînd și se cumpără diferite mărfuri, în cantități mari, sau hârtii de valoare, cum ar fi acțiunile sau obligațiunile.

    În funcție de natura obiectului care este supus schimbului, bursele pot fi: de mărfuri, de titluri de valoare, valutare. Bursă de valori — piață financiară secundară care facilitează vânzarea și cumpărarea titlurilor de valori acțiuni, obligațiuni etc. Activitățile de vânzare-cumpărare se efectuează numai prin intermediul agenților de schimb brokeri, curtieri, jobleri. Consiliul bursei stabilește zilnic cursul în funcție de cerere și ofertă pentru fiecare titlu de valoare și îl fac public prin intermediul listelor de cursuri ale bursei sau prin afișaj electronic, în sala de tranzacții.

    Bursa de valori nu acceptă negocierea titlurilor de valoare emise de societățile comerciale care se află la un moment dat în dificultăți financiare sau care prezintă un risc financiar. Eng - stock exchange. Cambie — efect de comerț prin care un creditor, numit trăgător, dă ordin debitorului său, denumit tras, să plătească la o scadență stabilită o sumă de bani unei persoaen desemnate, beneficiarul. Eng - bill of exchange. Capacitate de împrumut — posibilitatea unei întreprinderi de a apela la împrumuturi, ținând seama de structura sa financiară.

    Eng - loan ratio. Capacitate de rambursare — aptitudinea unei întreprinderi de a onora la scadență împrumuturile pe care le-a contractat. Eng - repayment ratio. Capital — valoarea netă a fondurilor de care dispune o instituție financiară, reprezntând diferența dintre active și pasive.

    Eng - net worth. Capital bancar — resursă formată din fondurile proprii ale băncilor și din fondurile obținute din depunerile diferitor agenți, care este folosită pentru acordarea de credite purtătoare de dobânzi. Eng - banking capital,. Capital bănesc — sumă de bani sub forma căreia apare inițial orice capital și, care în anumite condiții, creează un profit deținătorilor.

    Eng - capital pecuniary. Capital de împrumut — formă de individualizare și parte a capitalului bănesc pe care întreprinzătorii îl dau cu împrumut îl cedează pentru un anumit timp altor întreprinzători, în schimbul unei plăți recompense , numite dobândă.

    Eng - loan capital. Capital propriu — fondurile proprii ale unei firme care se constituie, în principal, din rezerve sau din capitalul social al firmei. Eng - equity. Capital reglementat — fondurile proprii pe care instituția financiară trebuie să le mențină în conformitate cu regulamentele Băncii Naționale, în care sunt stabilite părțile componente ale capitalului reglementat și suma minimă pe care instituția trebuie să o mențină în raport cu activele ponderate la risc ori cu totalul activelor.

    Eng - regulatory capital. Capital social — totalitatea sumelor puse în mod permanent la dispoziția unei societăți de către proprietari sau asociați, sub formă de aport. Eng - stock capital, share capital. Capital statutar — suma capitalului stabilit prin statut la înființarea unei societăți; pe parcursul activității societății capitalului statutar poate fi modificat prin decizia adunării generale a acționarilor.

    Eng - authorized capital stock. Capitaluri circulante — ansamblul elementelor de activ în stare de rotație permanentă într-o întreprindere, alcătuit din valori de exploatare, realizabile și disponibile, exclusiv provizioanele pentru depreciere.

    Eng - current assets. Capitaluri flotante — capitaluri care trec de pe o piață pe alta pentru a fi plasate pe termen scurt, în funcție de evoluția ratei dobânzilor și a riscurilor valutare. Eng - hot money. Casă de circulație — casieria unității bancare prin care se efectuează operații zilnice de încasări și plăți în numerar, pentru satisfacerea cererilor titularilor de conturi deschise la bancă.

    Din casa de circulație se eliberează numerarul necesar întreprinderilor în vederea efectuării de către acestea a plăților pentru retribuții, pensii, îndemnizații etc. În casa de circulație numerarul poate fi păstrat până când suma lui ajunge la un anumit plafon fizic. Sumele cae depășesc acest plafon se varsă automat în fondul de rezervă. Casele de circulație pot fi de încasări, de plăți și mixte. Eng - house of circulation.

    Casier — persoană împuternicită să efectueze operații de încasări, păstrări și plăți de numerar sau de alte hârtii de valoare, într-o unitate economică sau instituție. Eng - cashier. Casierie — locul unde se țin banii în numerar biletele de bancă și moneda divizionară.

    Eng - cash-box. Cash bani gheață — disponibilități bănești existente la un moment dat asupra unei persoane fizice sau juridice. Eng - cash. Cauțiune — angajament luat de o persoană garant sau fidejusor de a satisface o obligație care revine unei alte persoane debitor principal , atunci când aceasta din urmă s-ar afla în situația să nu o poată onora. Eng - guarantee, surety bond. Cec — înscris prin care proprietarul unor fonduri, depuse la o bancă sau la un organism similar, dă ordin bancherului său să plătească la vedere o anumită sumă de bani în favoarea unui terț sau în favoarea celui care dă ordinul.

    Eng - cheque U. Cedent — persoană care transmite în baza unui contract de cesiune dreptul său de creanță unei alte persoane care dobândește astfel calitatea de creditor.

    Termenul contrar este cesionar. Eng - assignor. Cerere — cantitatea de bunuri sau servicii care poate fi cumpărată la un preț definit în decursul unei unități de timp date, pe o piață. Eng - demand. Certificat de depozit — titlu emis pe termen scurt luni sau mediu până la 5 ani de o bancă și cotat pe europiețe.

    Eng - certificate of deposit. Certificat nominativ — document eliberat titularului unui titlu nominativ, pentru a-i permite să-și dovedească drepturile. Eng - registered security. Cesionar — persoană căreia îi este făcută o cesiune. Termenul contrar este cedent. Eng - assignee. Cesiune — transmitere de către o persoană cedent altei persoane cesionar , prin voința părților sau în temeiul legii, a unui drept, a unui bun sau a unei datorii, de regulă cu titlu oneros. Eng - assignment. Cheltuieli — 1 rubrică într-un registru contabil unde se trec sumele cheltuite.

    Eng - expenses. Chirografar — persoană care certifică deținerea unui drept personal de către creditor, pe baza unui act sub semnătură autentică. Cifră de afaceri — Indicator sintetic economico-financiar care exprimă volumul veniturilor obținute de către o unitate economică, de către o firmă, pe baza operațiilor comerciale efectuate într-o perioadă de timp dată, de obicei un an.

    Cifra de afaceri însumează toate încasările rezultate din acte de comerț; vânzări de bunuri materiale, prestări de servicii, depuneri la bancă și instituții financiare, acordare de credite, joc la burse, inclusiv la cele valutare.

    În limbaj contabil-financiar, cifra de afaceri mai este cunoscută și sub numele de "venituri brute" sau "vânzări". Servește ca indicator de apreciere a mărimii unei unități economice, a puterii ei economico-financiare și stă la baza impunerii fiscale.

    Eng - turnover. Eng - circa. Circulație bănească — mișcarea masei banilor în circulație, indiferent de forma banilor, ca urmare a operațiilor de încasări și plăți determinate de curentele de mărfuri, de prestările de servicii etc. În cazul monedelor principale și divizionare, bancnotelor și biletelor de tezaur, circulația bănească se efectuează prin viramente sau transferuri între conturi. În general în procesul circulației, titularii conturilor pot transforma disponibiltățile lor din conturi în numerar.

    De asemenea numerarul poate fi transformat în bani de cont prin depunerea lui în cont la bancă. Lărgirea circulației bănești provoacă creșterea prețurilor, ceea ce atrage după sine mărirea profiturilor, stimularea inițiativei întreprinderilor, dându-se un impuls înviorării și avântului economic. Dimpotrivă, restrângerea circulației bănești este apreciată ca o măsură care duce la scăderea prețurilor și la declinul activității economice. Eng - currency. Eng - clearing.

    Client — cumpărător potențial sau efectiv al bunurilor ori serviciilor pferite spre vânzare, respectiv - prestare, de către un vânzător sau un prestator de servicii. Eng - client. Cod fiscal — ansamblu de reglementări fiscale, al cărui scop este unificarea diverselor proceduri cuprinse în legile fiscale speciale, adaptarea unora din ele la noile condiții ale economiei de piață, reglementarea eventuală a unor noi proceduri.

    Eng - fiscal code. Coeficient de acoperire — indicator financiar-bancar care exprimă raportul prescris de lege între fondurile proprii ale băncilor și ansamblul angajamentelor lor. Eng - cover ratio. Coeficient de îndatorare — rata care pune în evidență, în pasivul bilanțului unei întreprinderi, partea capitalurilor proprii și cea a capitalurilor împrumutate.

    Eng - debt equity ratio. Coeficient de lichiditate — rata care pune în evidență, pornind de la bilanțul unei întreprinderi, relația ce există între angajamentele pe termen scurt și activele realizabile și disponibile care permit întreprinderii să le facă față celor dintâi.

    Eng - liquidity ratio. Comisie de cenzori — organ coelctiv cu atribuții de control asupra Consiliului unei societăți, neavând nici o atribuție de gestiune, ci numai de control. Eng - supervisory board. Comandă — cerere de livrare a unei mărfi su de executare a unui serviciu, specificând cantitatea, prețurile, termenele de execuție și de achitare. Eng - order. Comision — remunerație pentru intermedierea sau executarea unui serviciu; sumă de bani cuvenită comisionarului, în baza contractului de comision.

    Se calculează în sumă fofetară sau pe baza unui procent aplicat asupra valorii operației executate. Eng - commission. Comision bancar — comision prelevat peste nivelul dobânzii bancare pentru servicii speciale sau în funcție de un risc anumit.

    Eng - bank commission. Comision de angajament — taxă plătită unui creditor o bancă pentru o linie de credit sau împrumut. Eng - ppledge commission. Comision de schimb — sumă preluată pentru vânzarea-cumpărarea unei valute străine. Eng - exchange commission. Competitivitate — ansamblu de condiții pe care trebuie să le îndeplinească un produs pentru a fi în măsură să pătrundă, să se mențină sau să-și întărească poziția pe o anumită piață, în condiții de concurență similare.

    Eng - competitiveness. Concern — grup de întreprinderi legate prin participații financiare. Eng - concern. Concern bancar — formă de participație bancară, în cadrul căreia banca tutelară, deținătoare a unui număr de acțiuni ale băncilro afiliate, controlează capitalurile cu care lucrează aceste bănci. Formal, băncile afiliate rămân independente, de fapt însă ele depind întru totul de banca tutelară.

    Eng - banking concern. Concordat — contract între debitor și masa creditorilor, având ca obiect stabilirea condițiilor de asanare a datoriilor fără compromiterea posibilităților de redrasare a situației financiare a debitorului. Eng - arrangement with creditors. Concurență — competiție care se desfășoară în economiile de piață atât pe plan național, cât și internațional între firme producătoare, comerciale, bancare, etc.

    Eng - competition. Condiții de livrare — element esențial al contractului de vânzare-cumpărare internațional. Indică determinarea locului și momentului în care are loc livrarea, precum și riscurile, cheltuielile de transport.

    Eng - terms of delivery. Condiții de plată — element complex al contractului de vânzare-cumpărare internațional, care include: mijlocul de plată monedă de decontare , instrumentul de plată trată, cec , termenul de plată, modalitatea de plată ordin de plată, incaso, acreditiv , documentele necesare pentru încasarea contravalorii mărfii livrate.

    Eng - terms of payment. Conjunctură — totalitate a trăsăturilor economice, monetare etc. Eng - environment. Conosament — document utilizat în transportul mărfurilor pe apă transport fluvial și maritim , care atestă predarea mărfurilor pentru transport.

    Conosamentul constituie și un titlu de credit reprezentativ, posesia lui însemnând posesia mărfii, care înlesnește transmiterea proprietății produselor prin andosare.

    Dicționar financiar-bancar

    Împrumut riscurilor împrumut răspândirea plasamentelor sau creditelor cu scopul de a se obține cea mai bună garanție posibilă contra riscurilor de împrumut sau de venit. Please, email us to describe your idea. În condițiile crahului se împrumut o acută criză de sinonim și lichidități bănești, are loc o scădere substanțială a cursului hârtiilor de valoare și de depreciere accentuată sinonim monedei naționale. Lettris is a curious tetris-clone game where împrumut the bricks have the same square sinonim but different sinonim. Documente justificative — documente cu care contabilii împrumut alți gestionari justifică regularitatea și corectitudinea operațiilor lor. Este efectuată în vederea reconsiderării valorii banilor, pentru a împrumut din circulație sinonim de hârtie rămași în sinonim, ca sinonim a unor cauze majore: inflație, război etc. Eng - reverse split.

    Debitor definitie

    Împrumut sinonim

    Eng - barter agreement. Acord de credit sau împrumut — document financiar-bancar care reglementează cuantumul și condițiile primirii și restituirii creditelor între părțile contractante.

    Eng - credit agreement. Acreditiv documentar — reprezintă un angajament prin care o bancă emitentă, ordonatoare , acționând la cererea și în conformitate cu instrucțiunile clientului său ordonatorul acreditivului, cumpărătorul , se obligă să efectueze o plată către o terță persoană beneficiarul acreditivului, vânzătorul sau să plătească ori să accepte, ca urmare a ordinului dat de beneficiarul acreditivului, cambii care au fost trease de către beneficiar, sau să autorizeze o altă bancă să efectueze o plată către beneficiar, să accepte ori să negocieze cambii.

    Din punct de vedere al exportatorului, acreditivul documentar apare ca o promisiune irevocabilă de plată din partea unei bănci, condiționată de prezentarea de către el într-un anumit termen a setului de documente care atestă expedierea mărfii.

    Pentru importator cumpărător , acreditivul constă dintr-o dipoziție de plată irevocabilă, în favoarea exportatorului, condiționată de prezentarea de către beneficiar la banca sa, a documentelor. Este folosit în special în relațiile ecnomice internaționale. Eng - documentary letter of credit. Acreditiv documentar irevocabil — acreditiv care comportă angajamentul ferm al băncii care deschide un astfel de acreditiv, față de beneficiar, acest angajament nu va putea fi modificat sau anulat fără acordul tuturor părților interesate.

    Eng - irrevocable letter of credit. Acreditiv documentar revocabil — acreditiv care se poate anula în orice moment, indiferent dacă are sau nu un termen de valabilitate. Banca ce a deschis un acreditiv documentar revocabil poate să-l anuleze sau să-l modifice, fără să fie obligată a-l aviza pe beneficiar.

    Eng - revocable letter of credit. Acreditiv necomercial — acreditiv în cuprinsul căruia nu este indicat un obiect comercial anume. În practică se întâlnește sub următoarele forme: a Scrisoare de credit simpl[ sau circulară , are ca scop punerea necondiționată la dispoziția beneficiarilor a unor sume de bani de care aceștia au nevoie într-o călătorie sau misiune în țară sau străinătate.

    Se eliberează în schimbul unui comision perceput de banca emitentă. Eng uncommercial letter of credit. Activ — 1 sumă ce figurează în creditul unui cont sau al unui libret de economii și reprezintă excedentul creditelor în raport cu debitele; 2 ansamblul bunurilor, mobile și imobile, ale unei societăți.

    Eng - assets. Activ financiar — indicator financiar utilizat în sistemul bancar, în care activul este constituit din: bilete de bancă, depozite bancare la vedere și la termen, aur și devize, credite bancare, sume din împrumuturi pe termen lung, obligațiuni și acțiuni, prime de asigurare.

    Eng - financial assets. Eng - net present value method. Acționar — deținător al unei acțiuni reprezentând o fracțiune din capitalul unei societăți. Eng - shareholder. Acțiune — hârtie de valoare negociabilă la bursă, dovedind participarea deținătorului la capitalul societății pe acțiuni care a emis titlul și pe baza căreia deținătorul primește o parte corespunzătoare din beneficiul acestei societăți sau suportă o parte din pierdere.

    Reprezintă o parte din capitalul societății. Acționarii nu răspund de pasivul social decât în limita aportului la capital. Eng - share. Adjudecare — câștigarea de către o persoană fizică sau juridică în cadrul unei licitații, ca urmare a oferiri celui mai înalt preț, a unei oferte privind livrarea de utilaje, echipamente și tehnologii, construirea unui obiectiv economic sau social, prestarea unor servicii etc.

    Atribuirea bunului respectiv, prin câștigarea licitației, se face pe baza unei hotărâri judecătorești. De asemenea, în cazul concesionărilor, închirierilor sau locațiilor de gestiune, transferul drepturilor de folosință se face prin adjudecare. Eng - adjudication. Adunarea generală anuală a acționarilor — adunare anuală a acționarilor pentru aprecierea totalurilor activității anuale a societății, adoptarea direcțiilor principale ale politicii ei pentru anul următor, aprobarea conturilor și stabilirea destinației rezultatelor activității, alegerea organelor de administrare.

    Eng - anual meeting of shareholders. Agent — persoana fizică sau juridică care execută anumite operații în numele și din însărcinarea altor persoane în activitatea de la bursele de mărfuri și de valori. Eng - broker.

    Agent economic — indivizi, grupuri de indivizi sau organisme care constituie din punctul de vedere al fluxurilor economice centre de decizie și de acțiune elementare.

    Eng - economic unit. Agenție — filială sau sucursală înființată de către o societate comercială într-o țară în care are interese de afaceri.

    Eng - agency. Agio — noțiune utilizată în limbajul de bursă, care arată că valoarea nominală a unui titlu de credit este mai mică decât cursul pieței valoarea reală. Eng - agio, premium. Amanet — gaj, contract prin care un debitor predă creditorului sau posesiunea unui bun ca garanție a restituirii altui bun sau a unei sume împrumutate.

    În temeiul acestui contract, creditorul are dreptul să rețină bunul în posesia sa până la plata datoriei iar în caz de neplată, să se despăgubească cu preferinșă față de ceilalți creditori din prețul rezultat prin valorificarea acestui bun. Eng - pawn. Anatocism — operație prin care se capitalizează dobânda unei sume date cu împrumut, respectiv, dobândă la dobândă. Andosant — beneficiarul unui gir, cei care beneficiază de transferul de proprietate al unui titlu și drepturile aferente pe calea andorsării.

    Eng - endorsee. Andosare — operație prin care se efectuează transferul dreptului unor persoane fizice sau juridice de încasare a unui efect comercial cambie, bilet la ordin, dovadă de depozitare, conosament prin înscrierea pe versoul acestuia a mențiunii: "Plătiți băncii, întreprinderii sau persoanei X, la ordinul acesteia", după care urmează semnătura celui în drept.

    Eng - endorsement. Angajament — act care generează o obligație în raport cu terții. La plural: suma obligațiilor contractate și deocamdată neexecutate. Eng - liability. Anuitate — sumă constantă vărsată în fiecare an ca plată pentru dobânzi la o datorie și a unei părți a amortizării sale. Anuitatea rămânând invariabilă, cu excepția cazurilor în care se modifică rata dobânzii, partea dobânzii descrește treptat și partea amortizării crește.

    Eng - annuity. Aport — contribuție la crearea sau dezvoltarea mijloacelor de acțiune ale unei societăți, care dă dreptul la o participare la capitalul sau la beneficiul acesteia. Eng - contribution. Apreciere — creștere în valoare, spre exemplu a unui titlu de valoare la bursa de valori sau a unei valute față de alte valute pe piața valutară. Eng - appreciation. Aranjament — înțelegere, acord încheiat între două sau mai multe state cu privire la diferite probleme economice, sociale, financiare etc.

    Aranjament bancar - convenție între bănci, prin care se stabilește modul de acordare, de utilizare și de rambursare a creditelor sau cu privire la efectuarea anumitor operații bancare.

    Arbitraj valutar — tranzacție bancară de vânzare-cumpărare, de cele mai multe ori simultană, de valută, în scopul realizării unui câștig din: diferența de curs a aceleiași valute înregistrată concomitent pe două piețe diferite arbitraj valtar simplu ; diferența dintre cursurile acelorași valute, pe aceeași piață. Aceste operații se efectuează prin mijloace de comunicare rapidă, pentru acționare rapidă.

    Eng - currency arbitrage. Arierate — datorii bănești, inclusiv dobânda aferentă, neplătite la timp de către persoana care a efctuat împrumutul. Eng - arrears. Asigurare de credit — garanție pe care și-o asigură un creditor contra riscului de insolvabilitate a debitorilor săi.

    Eng - credit insurance. Autofinanțare — limitarea întreprinderilor și colectivităților publice la resursele financiare proprii acumulate în acest scop, implicit renunțarea la resursele externe împrumuturi, credite, majorări de capital. Autofinanțarea poate fi și parțială, în acest caz ea acoperind diferența dintre cheltuielile totale din cursul anului și finanțarea externă de care întreprinderea sau o altă entitate a declarat că a beneficiat în vederea acestor cheltuieli.

    Eng - self-financing. Autogestiune — formă de organizare și funcționarea firmei în care gestiunea este asigurată de întregul colectiv de muncă, adică de cei care pun efectiv în valoare mijloacele de producție. Eng - self-supporting running. Aval — act rpin care o terță persoană, distinctă de tras, de trăgător și de giranți, garantează plata la scadență a unui efect de comerț.

    Eng - bill guarantee. Avalist — persoană distinctă de tras, de trăgător și de giranți, care garantează plata la scadență a unui efect de comerț. Eng - guarantor. Avere — totalitatea bunurilor mobile și imobile, corporale și necorporale, a sumelor de bani etc. Averea poate fi sau nu producătoare de venit. Eng - property. Aviz de confirmare — aviz expediat titularului unui cont sau unuui depozit de titluri care îl va returna semnat băncii sale pentru a confirma exactitatea unui extras.

    Dacă avizul de confirmare nu este returnat băncii în termenul convenit, aceasta reprezintă o recunoaștere tacită a exctității sale. Eng - reconciliation statement. Aviz de credit — document indicând că în creditul unui cont a fost făcută o înregistrare. Eng - credit advice. Aviz de debit — document indicând că în debitul unui cont a fost făcută o înregistrare.

    Eng - debit advice. Garant — persoană sau instituție care garantează cu averea sa pentru cineva sau ceva. Gaj — bunuri care aparțin unui debitor și care sunt depuse de el în mâinile creditorului său pentru a garanta plata datoriei. Eng - pledge. Garanție — mijloc legal prin care se asigură executarea unei obligații prin afectarea unor valori materiale ale debitorului care să apere creditorul contra insolvabilității acestuia.

    Eng - guarantee. Garanție asiguratorie — garanția solicitată de bănci împrumutaților în vederea asigurării recuperării creditelor, precum și în situația în care aceștia nu-și execută obligațiile contractuale de rambursare a ratelor scadente, a dobânzilor și a celorlalte obligații prevăzute în contract, din motive care nu au putut fi prevăzute la acordarea creditului sau pentru crearea unui privilegiu pentru alți creditori.

    Eng - underwriter's guarantee. Garanție bancară — un angajament irevocabil prin care o bancă, denumită garant, își asumă în cazul în care o anumită persoană fizică sau juridică denumită debitor principal nu va plăti la un anumit termen o sumă determinată și indicată în garanție, să plătească ea însăși suma neachitată în favoarea unei alte persoane fizice sau juridice denumită beneficiar.

    Eng - bank guarantee. Gir — operația de transfer a unui titlu de credit, bilet la ordin, cambie, cec, trată, conosament, pe baza înscrierii pe verso-ul acestuia a dorinței actualului titular de a-l transmite și remite altei persoane, numită girator.

    Girant — persoană desemnată, cu acordul său, de către trăgătorul unei cambii sau de către andosant, sau de către avalist , care acceptă să onoreze, eventual, datoria la scadență.

    Eng - endorser. Girator — persoană căreia i se transmite un titlu de credit de către girant, prin gir și care devine beneficiarul acestuia. Plasament — operațiune pe care o efectuează deținătorii de capitaluri pe care le afectează unor activități străine de activitatea lor profesională sau de competența lor, în speranța de a obține din aceasta un profit. Pachet de acțiuni — expresie prin care se desemnează numărul total al acțiunilor deținute de un acționar din capitalul unei societăți pe acțiuni.

    În funcție de mărimea acestui pachet, acționarul respecttiv are sau nu controlul efectiv al acelei societăți comerciale. Pachet de control — totalitatea titlurilor a căror importanță poate permite preluarea controlului asupra unei societăți. Paradis bancar — zonă economică în care reglementarea fiscală și monetară referitoare la activitățile bancare este suplă, chiar inexistentă.

    Paritate — 1 egalitate, echivalență valorică; 2 raport valoric între două monede stabilit pe baza valorilor paritare ale acestor monede. Eng - parity. Participație bancară — operație financiară prin care o bancă mare contribuie prin subscriere de capital la crearea sau dezvoltarea altei unități bancare.

    Pasive — creanțe asupra patrimoniului propriu al unei întreprinderi; contrapartida activelor în bilanțul unui subiect economic. Eng - liabilities. Patrimoniu — ansamblul bunurilor și creanțelor nete ale unei persoane fizice sau juridice sau ale unui grup de persoane familie, societate etc. Eng - assets, wealth. Patrimoniu net — activ net al întreprinderii, reprezentat prin diferența dintre activul său și angajamentele pasivului său.

    Eng - net assets, net wealth. Până la — conform prevederilor Camerei Internaționale de Comerț, atunci când acest termen sau expresii similare sunt utilizate în cadrul unui acreditiv, refrindu-se la perioada de livrare, băncile le vor interpreta ca incluzând și data menționată.

    Penalitate — sancțiune pecuniară aplicată de o autoritate administrativă în virtutea legii și sub controlul organelor judecătorești. Eng - fine, penalty. Performanță economică — categorie economică prin care se apreciază calitatea activității economice desfășurate de către agenții economici cu ajutorul unor indicatori dintre care se pot exemplifica: cifra de afaceri, rentabilitatea capitalului, productivitatea muncii, profitul brut și net, rata anuală de înnoire a capitalului fix, eficiența utilizării fondurilor fixe etc.

    Perioadă bugetară — durata de timp pentru care se elaborează, se aprobă și se execută bugetul de stat. Acesta poate să se întindă pe o perioadă mai mare de un an și deci să nu corespundă cu anul bugetar. Perioadă de grație — interval de timp convenit de părți între momentul începutului utilizării creditului obținut și momentul în care capitalul împrumutat pe termen lung începe să fie rambursat.

    Aceasta se acordă pentru a permite împrumutatului să parcurgă fără dificultăți financiare perioada până la punerea în funcțiune a investiției respective, deci până la data la care obiectul finanțat începe să producă venituri, susceptibile de a fi utilizate pentru rambursare.

    Perioadă de impunere — perioada de timp pentru care se determină un venit impozabil și se calculează impozitul aferent. Piața acțiunilor — este o piață unde se vând și se cumpără hârtii de valoare, prețurile fiind controlate prin mecanismul cererii și ofertei. Este reprezentată de Bursa de Valori prin intermediul căreia se negociază hârtii de valoare sau titluri de credit pe termen lung și unde agenții își procură o parte importantă din mijloacele financiare.

    Piața creditului — locul de întâlnire a cererii cu oferta de capital, formă segment al pieței de capital, denumită și piață monetară, constituită din totalitatea băncilor și a altor instituții financiare care își formează resursele în principal prin atragerea disponibilităților bănești temporar libere din economie sub forma depunerilor în conturi, pe seama resurselor proprii, precum și pe calea emisiunii de monedă.

    Din resursele astfel constituite băncile acordă împrumuturi agenților economici și persoanelor fizice care temporar au nevoie de bani. Piața opțiunilor — piață în cadrul căreia sunt negociate la bursa de valori opțiuni de a cumpăra sau de a vinde valori mobiliare. Eng - options exchange. Piaá de capital — piață specializată în efectuarea de tranzacții cu active financiare acțiuni, obligațiuni, titluri de credit etc.

    Prin intermediul lor capitalurile disponibile sunt dirijate către agenții economici naționali sau de pe piețele altor țări, unde nevoile de capital depășesc posibilitățile financiare interne de acoperire sau autoritățile monetare impun anumite restricții privind accesul la resursele financiare interne.

    Eng - capital market. Piață financiară — componentă a economiei de piață constituită din mecanisme specifice, a căror funcționalitate se realizează prin instrumente financiare, instituții financiare și printr-un regim juridic adecvat care asigură circulația resurselor bănești în condiții competiționale.

    Eng - financial market. Piață ipotecară — tip de piață unde se negociază numai creanțe care au garanții ipotecare, în scopul de a se permite refinanțarea împrumuturilor acordate cu asemenea garanții. Eng - mortgage market. Piață monetară — piață a fondurilor care pot fi împrumutate pe termen scurt între instituții financiare. Eng - money market. Piață primară — segmentul primar al piețelor de capital, care servește la prima plasare a emisiunii de valori mobiliare pentru atragerea capitalurilor financiare disponibile, pe termen mediu și lung, atât de pe piețele interne de capital, cât și de pe piața internațională.

    Eng - primary market. Piața secundară — piața secundară de capital constituită din sistemul bancar și din bursele de valori la care cercurile de investitori - instituționali și particulari - vând și cumpără valori mobiliare emise și puse în circulație de segmentul primar.

    Existența acestei piețe garantează deținătorilor că aceste valori mobiliare sunt negociabile, adică pot fi valorificate înainte de a aduce dobânzi și dividende. Eng - secondary market. Piață valutară — concept prin care, în relațiile valutar - financiare interne și internaționale, se desemnează ansamblul instituțiilor specializate dintr-un centru financiar determinat, care participă la operațiile de schimb de valută.

    Piața valutară este locul de desfășurare a comerțului cu valute. Ea centralizează cererea și oferta de valută, exprimate în valutî străină. Eng - currency market.

    Pierdere de curs — pierdere survenită prin cumpărarea unui titlu și revânzarea sa la un curs inferior. Eng - price loss. Plafon de credite — cuantumul maxim al creditelor propuse a se acorda agenților economici, pe obiective, creditabile într-o anumită perioadă de timp.

    Eng - leverage. Plan de conturi — listă folosită pentru evidența prin metoda "dublei înregistrări" a fenomenelor economice operațiilor determinate de activitatea unei întreprinderi, precum și de mărimea și caracteristice acesteia. Eng - chart of accounts. Plasament investiție — folosirea economiilor cu scopul de a obține venituri, plusvaloare și cu scopul protecției împotriva scăderii puterii de cumpărare. Se pot distinge: plasamentele pe termen scurt piața monetară , pe termen mediu și lung piața de capital , imobiliare, în metale prețioase, în obiecte de artă etc.

    Eng - investment. Plasament ipotecar — împrumut acordat de către bănci pe baza ipotecii imobiliare. Eng - mortgage loans. Politică de credit — ansamblul normelor, metodelo și mijloacelor cu ajutpriil cărora statul orientează și direcționează creditul în așa fel încât să influențeze indirect activitatea economică spre realizarea unor obiective stabilite conform intereselor economiei naționale.

    Eng - credit policy. Politică monetară și de credit — modalități prin care guvernele și banca centrală încearcă să afecteze condițiile macroeconomice prin creșterea sau descreșterea emisiunilor monetare precum și prin apelarea la instrumente ca rata dobânzii și creditul.

    Eng - monetary and credit poolicy. Poliță — înscrisul în baza căruia o persoană se obligă a plăti unei alte persoane numită beneficiar o sumă de bani la o dată anumită fixă, numită scadență. Eng - note of hand, promissory note, bill of exchange , policy. Portofoliu de credite — totalitatea creditelor în exprsie bănească acordate de către o instituție financiară tuturor clienților săi către o dată anumită.

    Eng - credit portfolio. Portofoliu de titluri de valoare — totalitatea de titluri de credit care sunt deținute de către o bancă, în scopul obținerii unui venit dividende, dobânzi sau a unui profit din diferențele favorabile de curs.

    Eng - portfolio of securities. Post de activ — termen contabil reprezentând elementele patrimoniale care se înregistrează în activul bilanțului.

    Eng - assets post. Post de bilanț — formă concentrată în care sunt înscrise în bilanț elementele patrimoniale. Eng - balance sheet post. Post de pasiv — elemente patrimoniale care formează structurile de pasiv ale bilanțului contabil. Eng - passive post. Potențial economic — stocul de resurse economice atrase în circuitul economic sau susceptibile a fi utilizate în calitate de factori de producție, și care reflectă forța economică a unei țări, la un moment dat.

    Potențialul economic cuprinde: resursele de muncă sub aspect cantitativ, structural și calitativ; resursele naturale, extrase și utilizate; stocul de capital fix și circulant, inclusiv investițiile în curs de execuție; potențialul creativ, patrimoniul științific și cultural; bunurile populației; soldul dintre creanțele și angajamentele externe. Eng - economic potential.

    Poziție valutară — raportul între creanțele și angajamentele băncii în valută străină. În cazul corespunderii între creanțele valutare ale băncii și angajamentele ei valutare, poziția valutară se consideră închisă, în cazul necorespunderii - deschisă. Eng - currency position. Prag de rentabilitate — punctul care marchează acea dimensiune a producției la care cheltuielile totale sunt egale cu încasările din vânzarea producției nu se obține nici profit, nici nu rezultă pierderi.

    Eng threshold of profitability. Precomercializare — adaptarea caracteristicilor unui produs în scopul comercializării. Prefinanțare — alocare de resurse, cu titlu provizoriu, pentru finanțarea unei operații economice, în așteptarea mijloacelor de finanțare permanente. Eng - advance financing. Prelevare — sinonim al impozitului sau al contribuției parafiscale. Eng - fiscal charges. Prescripție — perioadă de timp la expirarea căreia nu se mai poate stabili un impozit, nu se mai poate percepe o sumă, nu se mai pot restitui anumite drepturi acordate, nu se mai poate angaja o urmărire în instanță.

    Eng - statutory limitation. Presiune fiscală — măsură economică de constrângere exercitată de un impozit sau de un ansamblu de impozite. Eng - tax burden. Prestație — sarcină sau redevență care poate fi achitată în natură sau în bani. Eng - charge. Preț — valoarea de piață a unui bun sau a unui serviciu. Din punct de vedere al momentului la care se înregistrează prețul, distingem: preț curent, practicat în momentul respectiv și preț comparabil, considerat la un moment dat, conevnțional, neschimbat, pentru o perioadă de mai mulți ani, sau luni.

    Eng - price. Preț al pieței — prețul care se formează în tranzacția efectivă dintre vânzător și cumpărător.

    El se stabilește în lupta de concurență dintre firmele care își desfășoară activitatea în anumite ramuri și pe anumite piețe. Prețul de piață mediu oscilează, în funcție de raportul dintre cerere și ofertă, tinzând spre punctul de echilibru al prețurilor, când devinde egal cu costul mediu minim și costul marginal minim.

    Eng - market price. Preț de curs — preț bursier la care are loc încheierea tranzacțiilor cu hârtii de valoare sau valută străină.

    Prețul de curs al valutei străine, exprimat în valuta unei țări, se determină pe baza parității în aur. Preț de emisiune — preț la care titlurile sunt oferite pentur subscripție.

    În general este mai mare decât sau egal cu valoarea nominală. Eng - issue price. Preț de subscripție — prețul de vînzare al acțiunilor noi emise și care se oferă numai acționarilor existenți care doresc să-și exercite dreptul de preempțiune. El este un preț de vânzare mai mic decât cel oferit publicului, întrucât este degrevat de cheltuielile de comercializare.

    Eng - subscription price. Previziune — prevedere rezultată în urma unor calcule, în variante, ale unei activități comerciale ce se va desfășura în viitor, folosind metode matematice în care să se dovedească de întreprinzător calitățile manageriale, marketing etc. Eng - prevision, anticipation. Primă valori mobiliare — diferența de preț sau de curs al acțiunilor sau al obligațiunilor legată de actele de transfer ale acestora.

    Eng - premium. Procură — împuternicire scrisă, legalizată, prin care o persoană fizică mandatează o altă persoană fizică să o reprezinte și să acționeze în numele său, să încheie anumite acte, convenții, să ridice o sumă de bani. Eng - power of attorney. Profit — diferență între totalul veniturilor unei întreprinderi și totalul cheltuielilor legate de producerea și vînzarea bunurilor și serviciilor sale. Eng - profit.

    Profit impozabil — profitul calculat conform legislației privind impozitarea veniturilor unei întreprinderi. Profitabilitate — capacitate a unei întreărinderi de a obține un excedent de venituri peste nivelul cheltuielilor. Eng - profitability. Prognoză — prevedere, evaluare anticipativă, probabilă, a tendințelor de dezvoltare tehnico-științifică, economică și socială, pe baza datelor din prezent și trecut; acțiune prin care se caută să se dea o idee asupra viitorului.

    Eng - forecast. Progresivitate — caracterul impozitului care crește relativ în raport cu creșterea venitului. Prohibiție — interdicție de a importa sau de a exporta un produs. Eng - import or export prohibition.

    Promovare — totalitatea acțiunilor, mijloacelor și metodelor utilizate în orientarea, informarea și atragerea într-o cît mai mare măsură a cumpărătorilor potențiali către punctele de vânzare, în vederea satisfacerii cerințelor și dorințelor acestora, precum și asigurarea unei rentabilități ridicate.

    Eng - promotion. Proprietar — persoană căreia îi aparține dreptul de a poseda bunurile, de a le folosi și a le administra. Eng - owner. Proprietate — dreptul prin care un lucru se află în posesia unei persoane juridice sau fizice , în calitate de proprietar.

    Eng - ownership, property. Prospect de emisiune — publicarea conform legii a informațiilor indispensabile dispoziții statutare, administrative, activitate, bilanț, cont de profit și pierderi etc. Eng - issue prospectus. Protocol — document încheiat între două sau mai multe persoane care, în numele lor sau în calitate de mandatari, își exprimă acordul sau intenția sau își definesc punctele de vedere într-o relație de afaceri sau de altă natură.

    Protocolul poate avea efecte juridice în funcție de conținutul său. Eng - protocol. Provizion — post din pasivul bilanțului, alimentat cu prelevări din profit și destinat acoperirii riscurilor viitoare. Băncile își constituie provizionul în funcție de riscul operațiilor de credit.

    Eng - provision, reserve. Punct mort — pragul de activitate ale unei întreprinderi de la care aceasta începe să producă beneficii, deoarece toate cheltuielile sunt acoperite. Eng - breakeven point.

    Putere de cumpărare — cantitatea de bunuri sau servicii care se poate cumpăra în schimbul unei sume de bani. Refinanțare — operațiune care permite băncilor să obțină de la Banca Națională lichidități pe care le-ar putea da din nou cu împrumut pe piața monetară.

    Rambursare — plătirea, restituirea unei sume de bani datorată. Eng - reimbursement, repayment. Rambursarea creditelor — condiție de bază a acordării creditelor, potrivit căreia acestea trebuie restituite la anumite termene bine stabilite scadențe , împreună cu dobânzile aferente.

    Eng - repayment of credit. Raport de lichidități — indicator bancar exprimat ca mărime relativă între rezerva cash pe care o bancă o păstrează în monede, bancnote etc. Deoarece rezervele cah nu aduc nici un fel de dobânzi, bancherii încearcă să le mențină la un minim, numai pentru a satisface solicitările clienților. Eng - cash ratio. Raport de schimb — indicator financiar care exprimă puterea de cumpărare a monendei unei țări în cadrul relațiilor economice internaționale.

    Se calculează ca raport între indicele prețului mediu de import, pe întreaga activitate de comerț exterior, pentru relațiile cu o grupă de țări sau cu o anumită țară, pe grupe de mărfuri. Eng - terms of trade. Rata datoriei externe — raportul dintre plățile efectuate anual de către un stat în contul datoriei publice externe pentru achitarea ratelor scadente, inclusiv dobânzile, și nivelul veniturilor totale pe care le obține în aceeași perioadă din exportul de mărfuri, prestări de servicii etc.

    Eng - rate of outer debt. Rata dobânzii nominale — mărimea plății pentru resursele de credit, înscrisă în contractul de credit, care evidențiază prețul nominal plătit de debitor pentru dreptul de a utiliza resursele bănești ale creditorului. Eng - nominal interest rate. Rata dobânzii reale — nivelul rezultat prin scăderea ratei inflației din rata dobânzii nominale. Numai în legătură cu rata dobânzii reale se pot emite judecăți de valoare privind nivelul "rezonabil" sau "exagerat" al dobânzii.

    Rata dobânzii variabile — înseamnă că rata dobânzii aferente unui credit sau unei obligațiuni poate varia pe perioada cât durează un credit sau un împrumut, în funcție de rata pe piața europeană, rata LIBOR și, pentru obligațiuni, chiar în funcție de dividendele atribuite acțiunilor. De regulă se garantează o rată minimală.

    Eng - floating interest rate. Rata oficială a scontului — plata care apare ca urmare a unei operații prin care o cambie deținută de o bancă comercială este trimisă, în urma scontării, unei bănci centrale în schimbul unei taxe de reescont sau taxă oficială a scontului care, de regulă, se stabilește în funcție de interesele de politică economică ale statului. Eng - bank rate. Rata profitului — raport între masa profitului și costul de producție sau capitalul avansat; evidențiază gradul de rentabilitate sau de valorificare a factorilor de producție.

    Rată — 1 termen folosit pe piața financiară; desemnează cota-parte eșalonată dintr-o datorie sau obligație, care urmează să fie plătită la un termen dinainte fixat; 2 indicator financiar exprimat sub forma unui raport procentual de exemplu, rată a eficienței, a scontului, a dobânzii, a rentabilității, a profitului, etc.

    Eng - rate. Rată a dobânzii — dobânda exprimată în procente, plătită pentru capitalul unui împrumut sau titlu de stat purtător de dobândă. Eng - interest rate. Rată de schimb — indicator folosit în relațiile financiar-valutare internaționale, care indică numărul de unități monetare care se oferă pentru obținerea unei unități valutare străine; prețul la care o monedă se schimbă cu o altă monedă.

    Eng - exchange rate. Rată de schimb flotantă — valoare de schimb a unei monede în altă monedă care rezultă din jocul ofertei și cererii pe piața valutară. Eng - floating exchange rate.

    Rată lombard — rată a dobânzii pe care băncile centrale o acordă băncilor comerciale pe baza amanetării de titluri. Eng - lombard collateral rate.

    Reasigurare — operație prin care un asigurator se asigură el însuși împotriva riscurilor pe care acceptă să le acopere. Eng - reinsurance. Recesiune — fază a ciclului economic caracterizată prin restrângerea activității economice în majoritatea branșelor sectoarelor. Recesiunea urmează după o expansiune economică, mai mult sau mai puțin pronunțată. În această fază are loc, la început, o scădere a cursului titlurilor de valoare la bursă, o creștere a ratei dobânzii, scăderea cererii de bunuri de consum, reducerea producției de bunuri de consum, sporirea șomajului, după care scade accelerat producția de echipamente de lucru și întreaga situație economică se înrăutățește.

    Producția de bunuri și servicii se adaptează unui consum mai mic sau care sporește în proporții mai mici decât venitul. Eng - recession. Recuperare — lichidarea unei datorii privite din punctul de vedere al creditorului.

    Eng - collection. Redevență — plată care apare ca urmare a concesionării sau a altor forme de cedare a dreptului de folosință, pe termen lung, pentru exploatarea în condiții determinate a unor bunuri aparținând domeniului public zăcăminte de minereuri utile, de țiței, gaze, terenuri, drumuri ; ea reprezintă pentru stat un venit care decurge din acest efect juridic.

    Eng - royalty. Reescont — operație prin care o bancă centrală scontează efecte prezentate de către o bancă, efectele fiind deja scontate de aceasta din urmă. Eng - rediscounting. Reeșalonarea datoriilor — convenție, înțelegere între debitor și creditor cu privire la stabilirea unor noi termene și rate de rambursare a împrumutului, în situația în care termenele convenite inițial nu pot fi respectate de debitor.

    Eng - debt rescheduling. Reevaluare a fondurilor fixe — operație prin care se urmărește actualizarea valorii mijloacelor fixe.

    Eng - revaluation of fixed assets. Reformă monetară — 1 schimbare esențială, făcută de către stat, în sfera circulației bănești, care constă în înlocuirea unui sistem bănesc cu altul sau modificarea unor părți componente importante ale acestuia. Este efectuată în vederea reconsiderării valorii banilor, pentru a retrage din circulație banii de hârtie rămași în plus, ca urmare a unor cauze majore: inflație, război etc.

    Presupune schimbarea definiției date unității monetare printr-o micșorare a conținutului de aur al unității devalorizării sau majorarea acestuia revalorizare , adică modificarea valorii paritare exprimate în aur. Eng - money reform. Regim valutar — ansamblul reglementărilor legale ale unei țări care legiferează și utilizarea valutelor, precum și a altor mijloace de plată străine, atît de către rezidenți, cât și de către persoanele fizice sau juridice străine.

    Eng - foreign exchange arrangements. Registrator — companie care ține evidența titlurilor financiare emise, atestă originalitatea lor și controlează ca numărul acestora în circulație să nu depășească numărul aprobat de organul de stat. Eng - registratar. Registru al acționarilor — listă a deținătorilor de acțiuni nominative ale unei societăți, în care se menționează numele și domiciliul acționarilor.

    Potrivit legii, numai persoanele înscrise în registrul de acțiuni sunt considerate acționari nominativi ai societății. Eng - share register. Regruparea acțiunilor — restructurare a capitalului unei societăți sub formă de acțiuni, prin fuzionarea mai multor acțiuni într-una singură de o valoare nominală mai mare, sau prin reunirea acțiunilor preferințiale și a acțiunilor ordinare într-o singură categorie.

    Eng - reverse split. Eng - regularisation. Remiză — 1 formă de retribuire în comerț potrivit căreia lucrătorii primesc pentru munca prestată o sumă de bani calculată în funcție de volumul vânzărilor, cumpărărilor, contractărilor etc. Eng - reduction. Rentabilitate — capacitate a unui capital plasat sau investit de a produce un venit, exprimat în termeni financiari.

    Rentă — sumă de bani plătită pentru folosirea unui factor de producție sau a unui bun economic cu calități deosebite, care aparține altei persoane. Realizarea rentei presupune existența simultană a următoarelor condiții: bunul să fie limitat cantitativ, să nu poată fi substituit cu alt bun, cel puțin o anumită perioadă; oferta lui să fie limitată în raport cu cererea.

    Pentru proprietarul bunului respectiv, renta constituie un venit, o recompensă în schimbul transferării temporare a dreptului de folosință a acestuia. Eng - rent. Renume — activ nematerial reputație, marcă, competență tehnică etc. Eng - goodwill. Repartizarea riscurilor — răspândirea plasamentelor sau creditelor cu scopul de a se obține cea mai bună garanție posibilă contra riscurilor de capital sau de venit.

    Prin intermediul unei ample repartizări geografice, pe monede, pe sectoare economice și pe întreprinderi se caută obținerea unei compensări maxime a riscurilor. Eng - risk spread. REPO operații — operații de vânzare a hârtiilor de valoare de stat cu răscumpărarea ulterioară a acelorași hârtii de valoare la o dată anumită și la un preț anumit, stabilit la data vânzării.

    Eng - REPO. Reputația firmei — ansamblul elementelor necorporale, care contribuie la valoarea unei întreprinderi stabile. Resurse financiare — totalitatea mijloacelor bănești necesare realizării anumitor obiective economice, sociale sau de altă natură. Resursele financiare ale societății sau ale națiunii cuprind ansamblul resurselor financiare ale autorităților și instituțiilor financiare publice, resursele întreprinderilor publice și private, resursele organismelor fără scop lucrativ precum și reursele populației.

    Principalele categorii de resurse financiare publice sunt: prelevările cu caracter obligatoriu impozitele, taxele și veniturile de la întreprinderile industriale, comerciale sau de altă natură , resursele de trezorerie, resursele provenind din împrumuturi și finanțarea prin emisiune monetară fără acoperire.

    Eng - financial resources. Retenție — operație prin care se reține și se păstrează în gaj de către creditor un bun al debitorului, până în momentul în care acesta își achită datoria. Eng - retention. Retrocedare — transferarea unei părți din comisioanele încasate de către bancă unei alte bănci sau unui intermediar în cadrul emisiunilor sau operațiunilor în consorțiu.

    Eng - retrocession. Rezervă bancară obligatorie — parte din lichiditățile băncilro comerciale care se păstrează în mod obligatoriu la Banca Națională a Moldovei, constituind un instrument de garantare a operațiilor bancare și un mijloc esențial prin care BNM veghează la asigurarea lichidității în economie.

    Rezerva bancară obligatorie dezavantajează băncile, deoarece ea este o imobilizare de fonduri pentru care BNM plătește o dobândă foarte mică. Eng - legal bank reserves. Rezervă valutară — resursele valutare prevăzute prin balanța de plăți externe ăentru acoperirea unor nevoi neprevăzute, ori pentru compensarea anumitor influențe conjuncturale nefavorabile. Rezerve — ansamblul fondurilor sau valorilor conservate de subiectul economic în vederea nevoilor eventuale sau pentru motive legale sau contractuale.

    În accepțiunea sa generală, termenul de rezerve caracterizează bunurile sau mijloacele de plată neutilizate, într-un scop de prevedere. Constituirea de rezerve este reglementată de lege, iar pentru bănci prin dispoziții imperative ale legii bancare. Eng - reserves. Rezidenți — totalitatea agenților persoane publice sau private care activează pe un teritoriu în sensul economic al termenului. Eng - residents. Rezultate financiare — totalitatea mijloacelor bănești care rezultă din activitatea economică desfășurată în întreprinderi, cooperative, organizații etc.

    Rezultatele financiare ale fiecărei unități economice se determină ca diferență între veniturile obținute și cheltuielile efectuate în anul de referință. Eng - financial results. Risc — pericol posibil, eveniment viitor dar nesigur, care poate aduce daune. Riscurile pot fi provocate de forțele naturii sau de forțele umane ca urmare a intereselor individuale deosebite, de influențe economice sau de progresul tehnic, cât și de imperfecțiunile umane.

    După gravitatea lor riscurile se clasifică în: foarte mare, mare , mediu, scăzut, foarte scăzut. Eng - risk. Risc de schimb — riscul la care este expusă o întreprindere sau o bancă în ceea ce privește valoarea la un anumit termen a trezoreriei sale, provenit din incertitudinea evoluției viitoare a cursului devizelor și a ratei de schimb.

    Eng - exchange risk. Risc valutar — risc care însoțește tranzacțiile cu titluri de valoare exprimate în valute străine, care poate să conducă la dezechilibrări ale bilanțului valoric exprimat în moneda națională, ca urmare a fluctuțiilor neașteptate ale ratelor de schimb valutar.

    Eng - currency risk. Riscul de întreprindere — cel mai frecvent și cel mai divers risc. Pentru a preveni sau diminua riscul de întreprindere, banca are obligația să se informeze cât mai bine, din mai multe surse, asupra întreprinderii care solicită împrumutul și să se încredințeze de garantarea acestuia.

    Eng - counterparty risk. Riscul de rambursare a creditului — reprezintă probabilitatea întîrzierii rambursării creditului sau incapacitatea de plată a debitorului ca urmare a situației sale economice deficitare sau din cauza unei conjuncturi nefavorabile.

    Eng - repayment risk, credit risk, commercial risk. Riscul general al pieței — complex de evenimente care influențează, în mod sistematic, întreaga activitate economică, cum sunt: reformele fiscale, reforme monetare, evenimente politice interne și internaționale, decizii de naționalizare a unor întreprinderi, societăți etc. Riscul ratei dobânzii — sensibilitatea rezultatelor financiare ale unei bănci la schimbarea ratei dobânzii, consecință a activității de intermediere bancară.

    Riscul ratei dobânzii depinde de modul în care o bancă își structurează ativele și pasivele. Eng - interest rate risk. Riscuri bancare — evenimente viitoare, incerte, imprevizibile, determinate fie de insolvabilitatea împrumutatului, fie de evoluția economică generală riscurile cursurilor de schimb valutar și riscurile dobânzilor , fie chiar de structura financiară a băncii. Riscuri financiare-monetare — riscuri determinate în principal de fluctuațiile cursurilor monetare, precum și de nesiguranța valorificării capitalului investit în cotextul operațiilor de import-export și al altor afaceri internaționale.

    Roll over — metodă prin care un credit pe termen mijlociu sau lung ani acordat de o bancă este refinanțat prin mijloace bănești împrumutate de la alte bănci pe termen scurt luni. Având în vedere diferența de termene, această refinanțare trebuie reînnoită succesiv până la expirarea termenului pentru care a afost acordat creditul.

    Dobânda pentru sumele împrumutate de la bancă pe baza de roll over este stabilită de fiecare dată când se reînnoiește refinanțarea, în funcție de dobânda pieței la acea dată. Rotația capitalului circulant — rulajul capitalului circulant, determinat ca raport între vânzările nete ale societății și capitalului circulant; măsoară cererea de capital circulant pentru creșterea vânzărilor. Eng - rotation of the circulating capital. Rulaj — 1 circulația capitalului unui agent economic într-o perioadă de timp; 2 în contabilitate, element din structura contului care reflectă toate intrările sai ieșirile pe parcursul unei perioade de gestiune.

    Eng - circulating capital. Debitor — persoana juridică sau fizică, ce are o datorie față de o anumită întreprindere, organizație, instituție. Dare de seamă — lucrare de sinteză, cuprinzând un sistem unitar de indici și indicatori, care caracterizează activitatea și situația economico-financiară a unei unități economice sau bugetare, pe o anumită perioadă de gestiune, sub toate laturile ei principale, fașă de datele din program și din cele efective din perioada anterioară.

    Eng - report, account, statement. Datorie — obligație care rezultă dintr-o relație contractuală sau din lege. Poate deseman sume de bani, cantități de mărfuri sau servicii, datorate de un individ sau grup altei persoane fizice sau juridice, sau obligații asumate de către o persoană, atestată într-un raport juridic privind restutuirea la un anumit termen a unei sume de bani sau bunuri, prestarea unor lucrări, servicii etc.

    Eng - debt. Datorie flotantă — datorie pe termen lung a unei țări sau a unei alte comunități publice sub formă de credite bancare, bilete la ordin sau bunuri de trezorerie cu scadențe foarte apropiate. Eng - floating debt. Datorii restante — datorii bănești, inclusiv dobânda aferentă, neplătite la timp de către persoana care a efectuat împrumutul. Eng - outstanding debts.

    Dealer — intermediar în operațiile comerciale și de schimb. În limbaj de bursă sub denumirea de dealer se pot înțelege diferite categorii de agenți de schimb: comisionar, broker sau jobber.

    Eng - intermediary, dealer. Debit — datoria unei persoane creditate; rubrică în contabilitate sub care se înregistrează datoriile sau cheltuielile. Eng - debit. Debitor — persoană juridică sau fizică. Eng - debtor. Declarant vamal — persoană fizică sau juridică, importator sau exportator de mărfuri, care prezintă la vamă o declarație pentru mărfurile pe care le are, solicitând și primind de la organele vamale permisul de descărcare sau încărcare a mărfurilor.

    Declarație vamală — document obligatoriu care se întocmește de importatori sau exportatori, în numărul de exemplare cerut de reglementările în vigoare, pe un formular imprimat al vămii, în care trebuie să se indice originea, natura, felul, cantitatea, greutatea sau numărul de bucăți al mărfurilor exportate sau importate.

    Eng - custom declaration. Decontare — achitare sau încasare a unei sume datorate, fără a se folosi numerar, cu ajutorul viramentelor făcute în conturile deschise la bancă părților între care se efectuează operația. Eng - settlement. Deducere a dobânzii — reducere a dobânzii care remunerează un de pozit de economii, dacă a fost efectuată o prelevare fără ca preavizul convenit să fi fost respectat. Eng - interest deduction.

    Default incapacitate de plată — de cele mai multe ori, eșecul în achitarea plăților sau returnarea dobânzilor ori a datoriei nominale la termenul convenit. O țară poate fi declarată în default dacă încetează să își achite serviciul aferent unui împrumut acordat de un alt guvern sau organizație internațională, cum ar fi de exemplu, Banca Mondială.

    Eng - default. Deficit — dezechilibru financiar care constă în depășirea încasărilor veniturilor de către cheltuielile plățile efectuate de către agenții economici. La nivelul țării, pentru echilibrare, se apelează în anumite situații la emisiuni suplimentare sau împrumuturi.

    Poate fi definit și ca lipsă de materii prime, energetice, bunuri, resurse bănești, datorită faptului că cererea depășește oferta. Eng - deficit.

    Deficit bugetar — acea parte a cheltuielilor bugetare care nu poate fi acoperită din veniturile bugetare. Eng - budgetary deficit. Deflație — politică antiinflaționistă; politică prin care se urmărește blocarea sau întârzierea creșterii prețurilor și prevenirea inflației; reducerea veniturilor nominative personale în intenția de a coborî prețurile; creșterea puterii de cumpărare a monedei unei țări pe plan intern și extern.

    Eng - deflation. Delegare — împuternicire scrisă dată unei persoane fizice, de către o altă persoană fizică sau juridică, pentru a soluționa unele probleme economice, sociale, financiare etc. Eng - delegation. Deponent — persoană care, în baza unui contract de depozit încheiat, de regulă cu o bancă, încredințează depozitarului spre păstrare un bun mobil, cu obligația acestuia de a-l restitui în natură, în schimbul plății unei sume de bani corespunzătoare. Eng - depositor. Depozit — din punct de vedere financiar-bancar, este suma de bani, valută sau hârtii de valoare, obiecte prețioase, depuse în cont sau spre păstrare la bănci, cu sau fără stipulație de dobândă, pe numele unei persoane fizice sau juridice, care poate dispune de sumele respective după nevoile ei și care se pot restitui, în orice moment, la cererea deponentului.

    Pentru primirea în depozit a unor obiecte de valoare, banca încasează de la deponent o taxă. Eng - warehouse, deposit. Depozit bancar — sume bănești depuse în conturi bancare de persoane fizice sau juridice. Depozitele bancare se mai pot constitui și prin acordarea unui credit la cererea unui individ sau a unei firme. Deci, depozitele bancare reprezintă un activ pentru titularul contului bancar și un angajament pentru bancă.

    Depozitele bancare pot fi la vedere și la termen. Eng - bank deposit. Depozit la termen — este constituit din fonduri pe termen scurt sau mediu depuse într-o bancă, pentru o perioadă fixată dinainte, de un client sau de o altă bancă.

    Aceste depozite prezintă pentru bancă avantajul de a nu apăsa asupra ei riscul de retragere imprevizibilă pe care îl prezintă depozitele la vedere. Din acest motiv depozitele la termen sunt remunerate respectiv. Eng - term depozit. Depozit la vedere — reprezintă acel depozit constituit într-o bancă din fonduri disponibile în orice moment, adică fără preaviz. Aceste depozite provin, fie de la persoane fizice care le plasează în vederea consumului și economisirii, fie de la persoanele juridice care își depun în bancă trezoreria sub forma contului de depozit și a contului curent.

    Eng - demand funds, sight funds. Depozitar — persoană fizică sau juridică, care în baza unui contract de depozit primește un bun mobil de la deponent, cu obligația de păstrare și restituire în natură, în schimbul plății unei taxe. Eng - depository. Depreciere monetară — diminuarea sau scăderea valorii monedei naționale privind puterea de cumpărare, situație reflectată în creșterea prețurilor de piață ca urmare a politicii inflaționiste și a dezechilibrului de lungă durată a balanței de plăți externe.

    Deprecierea monetară poate apărea față de mărfuri, servicii, sau alte categorii de valori materiale sau față de aur. Eng - monetary devaluation. Deschidere de credit linie de credit — convenție prin care un bancher se angajează să pună la dispoziția clientului său, în condiții determinate o sumă fixată pe care acesta din urmă va putea să o folosească în funcție de nevoile sale.

    Eng - credit line. Deturnare — operație prin care se dă unor fonduri bănești altă destinație decât cea prevăzută legal. Eng - embezzlement. Devalorizare — reducerea oficială a valorii unei monede naționale față de etalonul în care este exprimată; se folosește numai în condițiile cursurilor de schimb fixe, însemnând reducerea parității.

    În condițiile cursurilor de schimb flotante, noțiunea de devalorizare este înlocuită, în sens restrâns, cu cea de depreciere valutară, adică diminuare a valorii monedee pe piețele de schimb în funcție de cerere și ofertă. Eng - devaluation. Deviz — parte din documentația tehnico-economică care cuprinde evaluarea lucrărilor de construcții-montaj, pe bază de antecalcul.

    Eng - estimate. Devize — 1 titluri de credit exprimate într-o valută convertibilă, pe termen scurt - cambiile, biletele la ordin, cecurile, obligațiunile etc. Diferența de curs — diferența care poate să apară în urma modificării cursului valutelor sau hârtiilor de valoare la bursă. În cazul urcării cursului, diferența de curs capătă caracteristice unui profit de curs pentru deținătorii de valută sau hârtii de valoare; invers, în situația scăderii cursului, avem de-a face cu o pierdere de curs.

    Diferența de curs este exprimată în cifre absolute sau în procente. Dificultate financiară — termen generic folosit pentru a explica ansamblul de întreruperi sau încetări de cativitate industrială și comercială. Eng - nonfulfilment. Disagio — 1 diferență dintre valoarea nominală a unui titlu și prețul de piață cotație ; 2 în documentul schimburilor valutare reprezintă diferența dintre un curs la un termen inferior cursului la vedere al unei valute.

    Se exprimă în procente față de valoarea nominală a acestora. Eng - disagio. Disciplină de credite — nerespectarea tuturor normelor bancare cu privire la acordarea, folosirea, garantarea și rambursarea creditelor la scadență.

    Presupune utilizarea creditelor bancare numai în scopuri pentru care au fost acordate, garantarea lor cu valori materiale sau cu veniturile care urmează să se realizeze în perioadele viitoare, rambursarea creditelor la scadență, preîntâmpinarea existenței creditelor negarantate și restante și prezentarea cu promptitudine de către unitățile economice a documentelor solicitate de bancă.

    Pentru întărirea disciplinei de credit, băncile trebuie să-și exercite în mod riguros controlul cu prilejul realizării operațiilor de creditare, de decontare și de casă. Discont — cotă-parte, procent din valoarea titlurilor de credit încasat de către bănci ca urmare a discontării cumpărării acestora înainte de scadență.

    Eng - discount, backwardation. Disponibil la bancă — sume aparținând societăților comerciale, regiilor autonome etc. Eng - available in bank. Disponibilități — totalitatea activelor din bilanț de care întreprinderea poate să dispună imediat sau pe termen scurt. Eng - liquid assets. Dispoziție de plată — document de decontare prin care titularul unui cont cere băncii care îl deservește să plătească unuii beneficiar-titular de cont o sumă de bani.

    Eng - cash order, payment instructions. Dividend — suma din profitul unei companii, distribuită acționarilor deținători de acțiuni obișnuite; de regulă se exprimă fie ca procent din valoarea nominală a capitalului sub formă de acțiuni cu drept de vot, fie ca sumă absolută ce revine pe o acțiune. Eng - dividend. Dobândă — prețul serviciului făcut de către creditorul debitorului, plătit de acesta din urmă pentru a dobândi dreptul de a folosi o sumă de bani în cursul unei perioade determinate.

    You can also try the grid of 16 letters. Letters must be adjacent and longer words score better. See if you can get into the grid Hall of Fame! Most English definitions are provided by WordNet. The wordgames anagrams, crossword, Lettris and Boggle are provided by Memodata. The web service Alexandria is granted from Memodata for the Ebay search.

    The SensagentBox are offered by sensAgent. Change the target language to find translations. Tips: browse the semantic fields see From ideas to words in two languages to learn more. Copyright © sensagent Corporation: Online Encyclopedia, Thesaurus, Dictionary definitions and more. All rights reserved. Cookies help us deliver our services. By using our services, you agree to our use of cookies.

    Find out more. Webmaster Solution Alexandria A windows pop-into of information full-content of Sensagent triggered by double-clicking any word on your webpage. Try here or get the code SensagentBox With a SensagentBox , visitors to your site can access reliable information on over 5 million pages provided by Sensagent. Crawl products or adds Get XML access to reach the best products. Index images and define metadata Get XML access to fix the meaning of your metadata.

    Lettris Lettris is a curious tetris-clone game where all the bricks have the same square shape but different content. Copyrights The wordgames anagrams, crossword, Lettris and Boggle are provided by Memodata.

    Meniu de navigare

    Odată ce acest termen a expirat, trebuie să returnați elementul împrumutat. În acest sens, ar fi necesar să se clarifice existența a ceea ce este cunoscut ca o casă de împrumut. Acesta este un spațiu în care oamenii care au nevoie de bani în mod urgent vin cu obiectivul clar de a le oferi acolo cantitatea de care au nevoie, luând în considerare angajarea tuturor tipurilor de obiecte valoroase pe care le dețin, cum ar fi bijuterii, îmbrăcăminte.

    La nivel financiar, creditul sau creditul sunt banii solicitați de la o bancă sau o entitate similară. La momentul restituirii împrumutului, trebuie să se facă, de obicei, dobânda.

    Aceasta înseamnă că, dacă o persoană cere un împrumut de 1. Trebuie remarcat faptul că băncile sunt în măsură să respingă sau să refuze cererile de credite ale clienților săi.

    Aceste instituții, înainte de a acorda împrumutul, solicită diverse garanții pentru a se asigura că pot să colecteze banii după încheierea contractului de împrumut. Aceștia se ocupă, de asemenea, de studierea istoricului financiar al solicitantului, de verificarea datoriilor neplătite sau a altor probleme economice. În același mod, găsim alte tipuri de împrumuturi. În special, există serviciul de împrumut care are loc în diverse biblioteci municipale și autonome ale orașelor, de exemplu în Spania.

    În acest caz, datorită faptului că toți vecinii care au propriile cărți de identitate au posibilitatea de a lua acasă oricare dintre cărțile sau publicațiile care există în aceste centre culturale pentru a le putea bucura pentru o perioadă de aproximativ o lună și apoi va reveni la spațiile menționate.

    Tot în cazul sportului, împrumutul este produs. În mod specific, acest lucru are loc atunci când președintele unui anumit club de fotbal, care are toate drepturile unui jucător, permite acelei figuri să joace într-o altă echipă într-o anumită perioadă de timp.

    Numai în legătură cu rata dobânzii reale se pot emite judecăți de valoare privind nivelul "rezonabil" sau "exagerat" al dobânzii. Rata dobânzii variabile — înseamnă că rata dobânzii aferente unui credit sau unei obligațiuni poate varia pe perioada cât durează un credit sau un împrumut, în funcție de rata pe piața europeană, rata LIBOR și, pentru obligațiuni, chiar în funcție de dividendele atribuite acțiunilor. De regulă se garantează o rată minimală. Eng - floating interest rate.

    Rata oficială a scontului — plata care apare ca urmare a unei operații prin care o cambie deținută de o bancă comercială este trimisă, în urma scontării, unei bănci centrale în schimbul unei taxe de reescont sau taxă oficială a scontului care, de regulă, se stabilește în funcție de interesele de politică economică ale statului. Eng - bank rate.

    Rata profitului — raport între masa profitului și costul de producție sau capitalul avansat; evidențiază gradul de rentabilitate sau de valorificare a factorilor de producție. Rată — 1 termen folosit pe piața financiară; desemnează cota-parte eșalonată dintr-o datorie sau obligație, care urmează să fie plătită la un termen dinainte fixat; 2 indicator financiar exprimat sub forma unui raport procentual de exemplu, rată a eficienței, a scontului, a dobânzii, a rentabilității, a profitului, etc.

    Eng - rate. Rată a dobânzii — dobânda exprimată în procente, plătită pentru capitalul unui împrumut sau titlu de stat purtător de dobândă. Eng - interest rate. Rată de schimb — indicator folosit în relațiile financiar-valutare internaționale, care indică numărul de unități monetare care se oferă pentru obținerea unei unități valutare străine; prețul la care o monedă se schimbă cu o altă monedă.

    Eng - exchange rate. Rată de schimb flotantă — valoare de schimb a unei monede în altă monedă care rezultă din jocul ofertei și cererii pe piața valutară. Eng - floating exchange rate. Rată lombard — rată a dobânzii pe care băncile centrale o acordă băncilor comerciale pe baza amanetării de titluri. Eng - lombard collateral rate. Reasigurare — operație prin care un asigurator se asigură el însuși împotriva riscurilor pe care acceptă să le acopere.

    Eng - reinsurance. Recesiune — fază a ciclului economic caracterizată prin restrângerea activității economice în majoritatea branșelor sectoarelor. Recesiunea urmează după o expansiune economică, mai mult sau mai puțin pronunțată. În această fază are loc, la început, o scădere a cursului titlurilor de valoare la bursă, o creștere a ratei dobânzii, scăderea cererii de bunuri de consum, reducerea producției de bunuri de consum, sporirea șomajului, după care scade accelerat producția de echipamente de lucru și întreaga situație economică se înrăutățește.

    Producția de bunuri și servicii se adaptează unui consum mai mic sau care sporește în proporții mai mici decât venitul. Eng - recession. Recuperare — lichidarea unei datorii privite din punctul de vedere al creditorului. Eng - collection. Redevență — plată care apare ca urmare a concesionării sau a altor forme de cedare a dreptului de folosință, pe termen lung, pentru exploatarea în condiții determinate a unor bunuri aparținând domeniului public zăcăminte de minereuri utile, de țiței, gaze, terenuri, drumuri ; ea reprezintă pentru stat un venit care decurge din acest efect juridic.

    Eng - royalty. Reescont — operație prin care o bancă centrală scontează efecte prezentate de către o bancă, efectele fiind deja scontate de aceasta din urmă.

    Eng - rediscounting. Reeșalonarea datoriilor — convenție, înțelegere între debitor și creditor cu privire la stabilirea unor noi termene și rate de rambursare a împrumutului, în situația în care termenele convenite inițial nu pot fi respectate de debitor. Eng - debt rescheduling. Reevaluare a fondurilor fixe — operație prin care se urmărește actualizarea valorii mijloacelor fixe. Eng - revaluation of fixed assets.

    Reformă monetară — 1 schimbare esențială, făcută de către stat, în sfera circulației bănești, care constă în înlocuirea unui sistem bănesc cu altul sau modificarea unor părți componente importante ale acestuia. Este efectuată în vederea reconsiderării valorii banilor, pentru a retrage din circulație banii de hârtie rămași în plus, ca urmare a unor cauze majore: inflație, război etc. Presupune schimbarea definiției date unității monetare printr-o micșorare a conținutului de aur al unității devalorizării sau majorarea acestuia revalorizare , adică modificarea valorii paritare exprimate în aur.

    Eng - money reform. Regim valutar — ansamblul reglementărilor legale ale unei țări care legiferează și utilizarea valutelor, precum și a altor mijloace de plată străine, atît de către rezidenți, cât și de către persoanele fizice sau juridice străine.

    Eng - foreign exchange arrangements. Registrator — companie care ține evidența titlurilor financiare emise, atestă originalitatea lor și controlează ca numărul acestora în circulație să nu depășească numărul aprobat de organul de stat.

    Eng - registratar. Registru al acționarilor — listă a deținătorilor de acțiuni nominative ale unei societăți, în care se menționează numele și domiciliul acționarilor.

    Potrivit legii, numai persoanele înscrise în registrul de acțiuni sunt considerate acționari nominativi ai societății. Eng - share register. Regruparea acțiunilor — restructurare a capitalului unei societăți sub formă de acțiuni, prin fuzionarea mai multor acțiuni într-una singură de o valoare nominală mai mare, sau prin reunirea acțiunilor preferințiale și a acțiunilor ordinare într-o singură categorie. Eng - reverse split. Eng - regularisation.

    Remiză — 1 formă de retribuire în comerț potrivit căreia lucrătorii primesc pentru munca prestată o sumă de bani calculată în funcție de volumul vânzărilor, cumpărărilor, contractărilor etc. Eng - reduction. Rentabilitate — capacitate a unui capital plasat sau investit de a produce un venit, exprimat în termeni financiari. Rentă — sumă de bani plătită pentru folosirea unui factor de producție sau a unui bun economic cu calități deosebite, care aparține altei persoane.

    Realizarea rentei presupune existența simultană a următoarelor condiții: bunul să fie limitat cantitativ, să nu poată fi substituit cu alt bun, cel puțin o anumită perioadă; oferta lui să fie limitată în raport cu cererea. Pentru proprietarul bunului respectiv, renta constituie un venit, o recompensă în schimbul transferării temporare a dreptului de folosință a acestuia.

    Eng - rent. Renume — activ nematerial reputație, marcă, competență tehnică etc. Eng - goodwill. Repartizarea riscurilor — răspândirea plasamentelor sau creditelor cu scopul de a se obține cea mai bună garanție posibilă contra riscurilor de capital sau de venit.

    Prin intermediul unei ample repartizări geografice, pe monede, pe sectoare economice și pe întreprinderi se caută obținerea unei compensări maxime a riscurilor. Eng - risk spread. REPO operații — operații de vânzare a hârtiilor de valoare de stat cu răscumpărarea ulterioară a acelorași hârtii de valoare la o dată anumită și la un preț anumit, stabilit la data vânzării.

    Eng - REPO. Reputația firmei — ansamblul elementelor necorporale, care contribuie la valoarea unei întreprinderi stabile. Resurse financiare — totalitatea mijloacelor bănești necesare realizării anumitor obiective economice, sociale sau de altă natură. Resursele financiare ale societății sau ale națiunii cuprind ansamblul resurselor financiare ale autorităților și instituțiilor financiare publice, resursele întreprinderilor publice și private, resursele organismelor fără scop lucrativ precum și reursele populației.

    Principalele categorii de resurse financiare publice sunt: prelevările cu caracter obligatoriu impozitele, taxele și veniturile de la întreprinderile industriale, comerciale sau de altă natură , resursele de trezorerie, resursele provenind din împrumuturi și finanțarea prin emisiune monetară fără acoperire.

    Eng - financial resources. Retenție — operație prin care se reține și se păstrează în gaj de către creditor un bun al debitorului, până în momentul în care acesta își achită datoria. Eng - retention. Retrocedare — transferarea unei părți din comisioanele încasate de către bancă unei alte bănci sau unui intermediar în cadrul emisiunilor sau operațiunilor în consorțiu.

    Eng - retrocession. Rezervă bancară obligatorie — parte din lichiditățile băncilro comerciale care se păstrează în mod obligatoriu la Banca Națională a Moldovei, constituind un instrument de garantare a operațiilor bancare și un mijloc esențial prin care BNM veghează la asigurarea lichidității în economie.

    Rezerva bancară obligatorie dezavantajează băncile, deoarece ea este o imobilizare de fonduri pentru care BNM plătește o dobândă foarte mică. Eng - legal bank reserves. Rezervă valutară — resursele valutare prevăzute prin balanța de plăți externe ăentru acoperirea unor nevoi neprevăzute, ori pentru compensarea anumitor influențe conjuncturale nefavorabile.

    Rezerve — ansamblul fondurilor sau valorilor conservate de subiectul economic în vederea nevoilor eventuale sau pentru motive legale sau contractuale. În accepțiunea sa generală, termenul de rezerve caracterizează bunurile sau mijloacele de plată neutilizate, într-un scop de prevedere.

    Constituirea de rezerve este reglementată de lege, iar pentru bănci prin dispoziții imperative ale legii bancare. Eng - reserves. Rezidenți — totalitatea agenților persoane publice sau private care activează pe un teritoriu în sensul economic al termenului. Eng - residents. Rezultate financiare — totalitatea mijloacelor bănești care rezultă din activitatea economică desfășurată în întreprinderi, cooperative, organizații etc.

    Rezultatele financiare ale fiecărei unități economice se determină ca diferență între veniturile obținute și cheltuielile efectuate în anul de referință. Eng - financial results.

    Risc — pericol posibil, eveniment viitor dar nesigur, care poate aduce daune. Riscurile pot fi provocate de forțele naturii sau de forțele umane ca urmare a intereselor individuale deosebite, de influențe economice sau de progresul tehnic, cât și de imperfecțiunile umane. După gravitatea lor riscurile se clasifică în: foarte mare, mare , mediu, scăzut, foarte scăzut.

    Eng - risk. Risc de schimb — riscul la care este expusă o întreprindere sau o bancă în ceea ce privește valoarea la un anumit termen a trezoreriei sale, provenit din incertitudinea evoluției viitoare a cursului devizelor și a ratei de schimb.

    Eng - exchange risk. Risc valutar — risc care însoțește tranzacțiile cu titluri de valoare exprimate în valute străine, care poate să conducă la dezechilibrări ale bilanțului valoric exprimat în moneda națională, ca urmare a fluctuțiilor neașteptate ale ratelor de schimb valutar. Eng - currency risk. Riscul de întreprindere — cel mai frecvent și cel mai divers risc.

    Pentru a preveni sau diminua riscul de întreprindere, banca are obligația să se informeze cât mai bine, din mai multe surse, asupra întreprinderii care solicită împrumutul și să se încredințeze de garantarea acestuia.

    Eng - counterparty risk. Riscul de rambursare a creditului — reprezintă probabilitatea întîrzierii rambursării creditului sau incapacitatea de plată a debitorului ca urmare a situației sale economice deficitare sau din cauza unei conjuncturi nefavorabile. Eng - repayment risk, credit risk, commercial risk. Riscul general al pieței — complex de evenimente care influențează, în mod sistematic, întreaga activitate economică, cum sunt: reformele fiscale, reforme monetare, evenimente politice interne și internaționale, decizii de naționalizare a unor întreprinderi, societăți etc.

    Riscul ratei dobânzii — sensibilitatea rezultatelor financiare ale unei bănci la schimbarea ratei dobânzii, consecință a activității de intermediere bancară. Riscul ratei dobânzii depinde de modul în care o bancă își structurează ativele și pasivele. Eng - interest rate risk. Riscuri bancare — evenimente viitoare, incerte, imprevizibile, determinate fie de insolvabilitatea împrumutatului, fie de evoluția economică generală riscurile cursurilor de schimb valutar și riscurile dobânzilor , fie chiar de structura financiară a băncii.

    Riscuri financiare-monetare — riscuri determinate în principal de fluctuațiile cursurilor monetare, precum și de nesiguranța valorificării capitalului investit în cotextul operațiilor de import-export și al altor afaceri internaționale.

    Roll over — metodă prin care un credit pe termen mijlociu sau lung ani acordat de o bancă este refinanțat prin mijloace bănești împrumutate de la alte bănci pe termen scurt luni. Având în vedere diferența de termene, această refinanțare trebuie reînnoită succesiv până la expirarea termenului pentru care a afost acordat creditul. Dobânda pentru sumele împrumutate de la bancă pe baza de roll over este stabilită de fiecare dată când se reînnoiește refinanțarea, în funcție de dobânda pieței la acea dată.

    Rotația capitalului circulant — rulajul capitalului circulant, determinat ca raport între vânzările nete ale societății și capitalului circulant; măsoară cererea de capital circulant pentru creșterea vânzărilor. Eng - rotation of the circulating capital. Rulaj — 1 circulația capitalului unui agent economic într-o perioadă de timp; 2 în contabilitate, element din structura contului care reflectă toate intrările sai ieșirile pe parcursul unei perioade de gestiune.

    Eng - circulating capital. Debitor — persoana juridică sau fizică, ce are o datorie față de o anumită întreprindere, organizație, instituție. Dare de seamă — lucrare de sinteză, cuprinzând un sistem unitar de indici și indicatori, care caracterizează activitatea și situația economico-financiară a unei unități economice sau bugetare, pe o anumită perioadă de gestiune, sub toate laturile ei principale, fașă de datele din program și din cele efective din perioada anterioară.

    Eng - report, account, statement. Datorie — obligație care rezultă dintr-o relație contractuală sau din lege. Poate deseman sume de bani, cantități de mărfuri sau servicii, datorate de un individ sau grup altei persoane fizice sau juridice, sau obligații asumate de către o persoană, atestată într-un raport juridic privind restutuirea la un anumit termen a unei sume de bani sau bunuri, prestarea unor lucrări, servicii etc.

    Eng - debt. Datorie flotantă — datorie pe termen lung a unei țări sau a unei alte comunități publice sub formă de credite bancare, bilete la ordin sau bunuri de trezorerie cu scadențe foarte apropiate.

    Eng - floating debt. Datorii restante — datorii bănești, inclusiv dobânda aferentă, neplătite la timp de către persoana care a efectuat împrumutul.

    Eng - outstanding debts. Dealer — intermediar în operațiile comerciale și de schimb. În limbaj de bursă sub denumirea de dealer se pot înțelege diferite categorii de agenți de schimb: comisionar, broker sau jobber. Eng - intermediary, dealer. Debit — datoria unei persoane creditate; rubrică în contabilitate sub care se înregistrează datoriile sau cheltuielile.

    Eng - debit. Debitor — persoană juridică sau fizică. Eng - debtor. Declarant vamal — persoană fizică sau juridică, importator sau exportator de mărfuri, care prezintă la vamă o declarație pentru mărfurile pe care le are, solicitând și primind de la organele vamale permisul de descărcare sau încărcare a mărfurilor.

    Declarație vamală — document obligatoriu care se întocmește de importatori sau exportatori, în numărul de exemplare cerut de reglementările în vigoare, pe un formular imprimat al vămii, în care trebuie să se indice originea, natura, felul, cantitatea, greutatea sau numărul de bucăți al mărfurilor exportate sau importate. Eng - custom declaration.

    Decontare — achitare sau încasare a unei sume datorate, fără a se folosi numerar, cu ajutorul viramentelor făcute în conturile deschise la bancă părților între care se efectuează operația. Eng - settlement. Deducere a dobânzii — reducere a dobânzii care remunerează un de pozit de economii, dacă a fost efectuată o prelevare fără ca preavizul convenit să fi fost respectat.

    Eng - interest deduction. Default incapacitate de plată — de cele mai multe ori, eșecul în achitarea plăților sau returnarea dobânzilor ori a datoriei nominale la termenul convenit. O țară poate fi declarată în default dacă încetează să își achite serviciul aferent unui împrumut acordat de un alt guvern sau organizație internațională, cum ar fi de exemplu, Banca Mondială.

    Eng - default. Deficit — dezechilibru financiar care constă în depășirea încasărilor veniturilor de către cheltuielile plățile efectuate de către agenții economici. La nivelul țării, pentru echilibrare, se apelează în anumite situații la emisiuni suplimentare sau împrumuturi. Poate fi definit și ca lipsă de materii prime, energetice, bunuri, resurse bănești, datorită faptului că cererea depășește oferta.

    Eng - deficit. Deficit bugetar — acea parte a cheltuielilor bugetare care nu poate fi acoperită din veniturile bugetare. Eng - budgetary deficit. Deflație — politică antiinflaționistă; politică prin care se urmărește blocarea sau întârzierea creșterii prețurilor și prevenirea inflației; reducerea veniturilor nominative personale în intenția de a coborî prețurile; creșterea puterii de cumpărare a monedei unei țări pe plan intern și extern.

    Eng - deflation. Delegare — împuternicire scrisă dată unei persoane fizice, de către o altă persoană fizică sau juridică, pentru a soluționa unele probleme economice, sociale, financiare etc. Eng - delegation. Deponent — persoană care, în baza unui contract de depozit încheiat, de regulă cu o bancă, încredințează depozitarului spre păstrare un bun mobil, cu obligația acestuia de a-l restitui în natură, în schimbul plății unei sume de bani corespunzătoare.

    Eng - depositor. Depozit — din punct de vedere financiar-bancar, este suma de bani, valută sau hârtii de valoare, obiecte prețioase, depuse în cont sau spre păstrare la bănci, cu sau fără stipulație de dobândă, pe numele unei persoane fizice sau juridice, care poate dispune de sumele respective după nevoile ei și care se pot restitui, în orice moment, la cererea deponentului. Pentru primirea în depozit a unor obiecte de valoare, banca încasează de la deponent o taxă. Eng - warehouse, deposit.

    Depozit bancar — sume bănești depuse în conturi bancare de persoane fizice sau juridice. Depozitele bancare se mai pot constitui și prin acordarea unui credit la cererea unui individ sau a unei firme. Deci, depozitele bancare reprezintă un activ pentru titularul contului bancar și un angajament pentru bancă. Depozitele bancare pot fi la vedere și la termen. Eng - bank deposit.

    Depozit la termen — este constituit din fonduri pe termen scurt sau mediu depuse într-o bancă, pentru o perioadă fixată dinainte, de un client sau de o altă bancă.

    Aceste depozite prezintă pentru bancă avantajul de a nu apăsa asupra ei riscul de retragere imprevizibilă pe care îl prezintă depozitele la vedere. Din acest motiv depozitele la termen sunt remunerate respectiv. Eng - term depozit. Depozit la vedere — reprezintă acel depozit constituit într-o bancă din fonduri disponibile în orice moment, adică fără preaviz. Aceste depozite provin, fie de la persoane fizice care le plasează în vederea consumului și economisirii, fie de la persoanele juridice care își depun în bancă trezoreria sub forma contului de depozit și a contului curent.

    Eng - demand funds, sight funds. Depozitar — persoană fizică sau juridică, care în baza unui contract de depozit primește un bun mobil de la deponent, cu obligația de păstrare și restituire în natură, în schimbul plății unei taxe. Eng - depository. Depreciere monetară — diminuarea sau scăderea valorii monedei naționale privind puterea de cumpărare, situație reflectată în creșterea prețurilor de piață ca urmare a politicii inflaționiste și a dezechilibrului de lungă durată a balanței de plăți externe.

    Deprecierea monetară poate apărea față de mărfuri, servicii, sau alte categorii de valori materiale sau față de aur. Eng - monetary devaluation. Deschidere de credit linie de credit — convenție prin care un bancher se angajează să pună la dispoziția clientului său, în condiții determinate o sumă fixată pe care acesta din urmă va putea să o folosească în funcție de nevoile sale.

    Eng - credit line. Deturnare — operație prin care se dă unor fonduri bănești altă destinație decât cea prevăzută legal. Eng - embezzlement. Devalorizare — reducerea oficială a valorii unei monede naționale față de etalonul în care este exprimată; se folosește numai în condițiile cursurilor de schimb fixe, însemnând reducerea parității. În condițiile cursurilor de schimb flotante, noțiunea de devalorizare este înlocuită, în sens restrâns, cu cea de depreciere valutară, adică diminuare a valorii monedee pe piețele de schimb în funcție de cerere și ofertă.

    Eng - devaluation. Deviz — parte din documentația tehnico-economică care cuprinde evaluarea lucrărilor de construcții-montaj, pe bază de antecalcul. Eng - estimate. Devize — 1 titluri de credit exprimate într-o valută convertibilă, pe termen scurt - cambiile, biletele la ordin, cecurile, obligațiunile etc. Diferența de curs — diferența care poate să apară în urma modificării cursului valutelor sau hârtiilor de valoare la bursă.

    În cazul urcării cursului, diferența de curs capătă caracteristice unui profit de curs pentru deținătorii de valută sau hârtii de valoare; invers, în situația scăderii cursului, avem de-a face cu o pierdere de curs. Diferența de curs este exprimată în cifre absolute sau în procente. Dificultate financiară — termen generic folosit pentru a explica ansamblul de întreruperi sau încetări de cativitate industrială și comercială.

    Eng - nonfulfilment. Disagio — 1 diferență dintre valoarea nominală a unui titlu și prețul de piață cotație ; 2 în documentul schimburilor valutare reprezintă diferența dintre un curs la un termen inferior cursului la vedere al unei valute.

    Se exprimă în procente față de valoarea nominală a acestora. Eng - disagio. Disciplină de credite — nerespectarea tuturor normelor bancare cu privire la acordarea, folosirea, garantarea și rambursarea creditelor la scadență. Presupune utilizarea creditelor bancare numai în scopuri pentru care au fost acordate, garantarea lor cu valori materiale sau cu veniturile care urmează să se realizeze în perioadele viitoare, rambursarea creditelor la scadență, preîntâmpinarea existenței creditelor negarantate și restante și prezentarea cu promptitudine de către unitățile economice a documentelor solicitate de bancă.

    Pentru întărirea disciplinei de credit, băncile trebuie să-și exercite în mod riguros controlul cu prilejul realizării operațiilor de creditare, de decontare și de casă. Discont — cotă-parte, procent din valoarea titlurilor de credit încasat de către bănci ca urmare a discontării cumpărării acestora înainte de scadență. Eng - discount, backwardation. Disponibil la bancă — sume aparținând societăților comerciale, regiilor autonome etc. Eng - available in bank.

    Disponibilități — totalitatea activelor din bilanț de care întreprinderea poate să dispună imediat sau pe termen scurt. Eng - liquid assets. Dispoziție de plată — document de decontare prin care titularul unui cont cere băncii care îl deservește să plătească unuii beneficiar-titular de cont o sumă de bani. Eng - cash order, payment instructions. Dividend — suma din profitul unei companii, distribuită acționarilor deținători de acțiuni obișnuite; de regulă se exprimă fie ca procent din valoarea nominală a capitalului sub formă de acțiuni cu drept de vot, fie ca sumă absolută ce revine pe o acțiune.

    Eng - dividend. Dobândă — prețul serviciului făcut de către creditorul debitorului, plătit de acesta din urmă pentru a dobândi dreptul de a folosi o sumă de bani în cursul unei perioade determinate. Eng - interest. Dobândă bancară — dobândă acordată pentru fondurile depozitate la o bancă; dobândă preluată de o bancă pentru un împrumut pe care îl acordă.

    Eng - bank interest. Dobândă de depozit — dobânda acordată de bănci pentru perioada de depunere, cu dobândă fixă sau variabilă, potrivit reglementărilor specifice. Eng - deposit interest. Dobândă interbancară — rata dobânzii practicată pentru credite de la bancă la bancă. Eng - interbank interest. Dobânzi compuse — se formează adunând dobânda simplă pentru capital la sfârșitul unei perioade de dobândă lună, trimestru sau semestru. Pe baza acestei sume globale se calculează dobânda pentru perioada următoare.

    Eng - compound interest. Documente justificative — documente cu care contabilii sau alți gestionari justifică regularitatea și corectitudinea operațiilor lor. Eng - vouchers. Drept de creanță — dreptul care aparține unei persoane creditor , de a cere altei persoane debitor să-și îndeplinească o obligație: de a da sau a nu da, de a face sau nu face ceva, reprezentând o creanță activă pentru creditor și una pasivă pentru debitor.

    Eng - law of debt. Drept de gaj — dispoziții legale care reglementează punerea unor creanțe sau a altor drepturi alienabile în posesia unei persoane în scopul constituirii unei garanții reale. În cazul neonorării obligațiilor de către debitor, creditorul gajist are dreptul de a realiza gajul în profitul său. Eng - legal lien. Drepturi antidumping și drepturi compensatorii — se aplică mărfurilor importate la un preț mai mic decît cel de pe piața țărilor exportatoare.

    Dacă mărfurile beneficiază de subvenții în țările exportatoare se aplică dreptul de compensație. Aceste două tipuri de drepturi au câștigat în importanță prin eliminarea progresivă a taxelor vamale din cursul ultimilor ani.

    Aceste reglementări produc unele distorsiuni concurenței prin conferirea de avantaje nejustificate unor întreprinderi sau sectoare de producție. Dumping — export de mărfuri la prețuri inferioare celor practicate pe piața internă și mondială, cu scopul înlăturării concurenței și acaparării de noi piețe.

    Eng - dumping. Bancă Centrală Națională — bancă, obiectivul principal al căreia este de a realiza și a menține stabilitatea monedei naționale. Totodată ea este învestită cu funcții de emisiune a monedei și de manevrare directă sau indirectă a volumului și a costului creditului la nivel național. Eng - Central Bank. Bancă colectoare — denumire utilizată în cadrul incasoului documentar. COnform definiției date de Camera Internațională de Comerț, orice bancă implicată în procesarea ordinului de incasare, cu excepția băncii emitente, este numită bancă colectoare.

    Eng - collecting bank. Bancă corespondentă — relația permanentă a unei bănci pe altă piață financiară, unde ea nu dispune de o reprezentanță proprie. Eng - correspondent bank. Bancă de emisiune — instituție financiară cu rolul de a emite monedă și de a asigura controlul asupra masei monetare, de a acorda credite altor bănci prin operații de reescont și de a coordona întreaga politică monetară a statului.

    Eng - issuing bank. Bancă de investiții — instituție bancară a cărei activitate principală este, pe lângă acordarea creditelor, gestionarea participațiilor în întreprinderi.

    Eng - investment bank. Bancă remitentă — denumire utilizată în cadrul incasoului documentar. Banca remitentă este banca ordonatorului incasoului, cea căreia i s-a încredințat operația de a transmite cumpărătorului documentele comerciale ale mărfii contra efectuării plății sau acceptării unei cambii. De regulă, banca remitentă, nu va efectua ea însăși această operație, ci o va îndeplini prin intermediul altei sau altor bănci, numite bănci colectoare. Eng - remitting bank.

    Bancă universală — instituție ce efectuează toate operațiile bancare și nu își limitează activitatea la anumite sectoare sau operații. Eng - full-service bank. Bancher — proprietar sau mare acționar al unei bănci cu capital particular, pe care îl pune la dispoziția celor interesați să împrumute. Eng - banker. Bancnotă — hârtie-monedă emisă de o bancă reprezentând o promisiune a acesteia de a achita la cerere posesorului valoarea nominală înscrisă pe titlu.

    Înainte, bancnotele erau convertibile în cantități corespunzătoare de aur, însă la ora actuală, promisiunea de plată nu înseamnă decât deținerea unui instrument de plată legal. Eng - bank note.

    Bancrută — starea în care se poate afla o persoană juridică care fiind în situația de a nu-și putea îndeplini obligațiile financiare, este declarată prin hotărâre judecătorească în stare de insolvabilitate. Bunurile existente vor fi administrate de organul stabilit prin hotărâre judecătorească.

    Bancruta poate fi de mai multe tipuri: de stat, frauduloasă și simplă. Eng - bankruptcy. Bancrută de Stat — situația în care statul nu-și îndeplinește condițiile contractuale ale unui împrumut public. Eng - state bankruptcy. Bancrută frauduloasă — modul prin care un comerciant își gestionează incorect patrimoniul cu scopul de a produce pagubă creditorilor, motiv pentru care a încetat plățile și a fost declarat în stare de faliment. Bancrută frauduloasă poate fi declarată în următoarele situații: sustragerea și falsificarea registrelor, distrugerea, tăinuirea sau diminuarea activului, simularea și declararea frauduloasă a pasivului.

    Eng - fraudulent bankruptcy. Eng - simple bankruptcy. Bani — instrument de natură să faciliteze schimbul de bunuri și servicii, precum și acumularea de avere financiară; în mod obișnuit în categoria banilor sunt incluse bancnotele, monedele și depozitele bancare. Eng - money. Bani de cont — bani fără existență materială denumiți și bani scripturali ; disponibilitățile aflate în conturile bancare circulând între aceste conturi prin operații de virament sau transfer între conturi.

    Disponibilitățile din cont pot proveni din depuneri sau din deschideri de credit ale băncilor în favoarea unor titulari de cont.

    Eng - account money. Bani în casă — cantitatea de bani deținuți "în casă", adică sub formă de lichidități, gata de a fi utilizate, dar care momentan nu sunt folosite. Eng - cash in hand. Beneficiar — agent economic, persoană fizică sau juridică, a cărei poziție în relațiile cu partenerii îi conferă calitatea de a primi mărfuri, servicii, sume de bani sau titluri cambii, bilete la ordin, acreditive, scrisori de credit, polițe de asigurare etc.

    Eng - beneficiary. Beneficiu — produs net al unei întreprinderi la sfîrșitul unui exercițiu, în urma scăderii cheltuielilor generale și a datoriilor, precum și a tutror amortizărilor activelor sociale și a tuturor rezervelor pentru riscurile comerciale și industriale. Bilanț — document contabil de sinteză ce reprezintă la un moment dat atât relația de egalitate care există între soldurile activului și pasivului, cât și situația netă a exercițiului financiar. Eng - balance sheet. Bilanț bancar — în unele țări bilanțul unei bănci trebuie întocmit conform dispozițiilor speciale ale legii privind băncile și pe baza prevederilor ordonanțelor privind prezentarea conturilor anuale.

    Eng - banking balance sheet. Bilanț consolidat — bilanț al unui grup de întreprinderi, întocmit prin fuzionarea bilanțurilor întreprinderilor din grup. Pentru întocmirea sa se cumulează bilanțurile societăților componente, procesându-se la anularea dublelor înregistrări, la compensarea creanțelor reciproce și eliminarea unor sume, cum ar fi participările la capitalul subsidiarelor, cu scopul de a se obține un singur document sintetic pe întregul grup.

    Eng - consolidated balance. Bilet de tezaur — formă a împrumuturilor contractate pe piața internă, inclusiv la banca centrală, pe termen scurt.

    În unele țări emisiunea de bilete de tezaur este plafonată prin lege, în timp ce în altele aceasta este nelimitată. În acest din urmă caz, emisiunea de bilete de tezaur din instrument de trezorerie de acoeperire a golurilor temporare de casă se transformă în mijloc de echilibrarea a bugetului de stat de acoperire a deficitului bugetar. Biletele de tezaur se emit numai sub formă contabilă, nu sunt purtătoare de dobândă, dar se vând cu rabat, urmând ca la scadență investirorul să incaseze valoarea lor nominală.

    Eng - treasury note. Bilet la ordin — înscris prin care emitentul se angajează să plătească unui beneficiar, sau la ordinul acestuia, o sumă de bani determinată, la un anumit termen. Eng - promissory note. Blocarea contului — situație în care se găsește contul curent, contul de disponibilități sau orice alt cont deschis la o bancă comercială a unui agent economic, din care nu se pot efectua operații pentru satisfacerea obligațiilor exigibile ale titularului de cont.

    Cauzele principale care generează blocarea contului pot fi dezechilibrul dintre încasări și plăți care determină lipsa lichidităților și epuizarea disponibilului în cont; acumularea de titluri exigibile acceptate de titularul de cont care depășesc disponibilul în cont; nerespectarea regulilor bancare convenite cu titularul la deschiderea contului.

    Blocarea contului poate fi temporară, până la restabilirea capacității de plată a titularului de cont, sau constituie un indiciu al încetării plăților și declarării falimentului. Eng - account's obstruction. Bon — act justificativ, care circulă în interiorul unității economice și care confirmă circulația și consumul unor valori sau desfășurarea unor activități.

    Bonul poate fi de consum, de lucru, de restituire, de predare-transfer etc. Unele bonuri pot circula și în afara unității economice, cum sunt, de exemplu, bonurile de vânzare a mărfurilor. Eng - ticket, bill, note.

    Bon de trezorerie — hârtie de valoare de stat răscumpărabilă la valoarea nominală, cu o scadență de 28, sau 91, sau , sau , sau de zile calendaristice vândută la un preț inițial mai mic decât valoarea nominală.

    Eng - treasury note, treasury bill. Bonificație a dobânzii — subvenție vărsată de către stat unui organism financiar, care îi permite acestuia să reducă rata dobânzii la împrumuturile pe care le acordă anumitor debitori.

    Eng - interest rate subsidy. Bonitate financiară — formă a încrederii pe care o atestă o persoană fizică sau juridică în momentul solicitării unui credit, de a restitui la scadență creditele contractate împreună cu dobânzile aferente, încrederea pe care o inspiră un solicitant de credit.

    Aprecierea bonității foinanciare se face pe baza analizei bilanțului, precum și a modului în care au fost onorate în trecut obligațiile contractuale. Eng - financial trust worthiness. Bonitatea unităților economice — capacitatea de plată a obligațiilor pe care le au precum și celor ce urmează să și le asume.

    Se exprimă prin solvabilitate, rentabilitate și lichiditate. Eng - trustworthiness. Borderou — listă recapitulativă în care se înscriu conturi cu sumele lor, acte dintr-un dosar, mărfuri, materiale dintr-o magazie etc Eng - bordereau, list.

    Broker — intermediarul care mijlocește încheierea unui contract prin punerea în legătură a vânzătorului cu cumpărătorul și care nu are relații de durată cu nici unul din cei doi parteneri, el lucrînd pe baza unor ordine izolate, în schimbul unui comision pentru activitatea depusă. Broker financiar — persoană fizică sau juridică avînd ca obiect de activitate intermedierea de împrumuturi pe termen scurt pe piața financiară, la bursă, între bănci, firme care scontează polițe și cei care negociază hârtii de valoare.

    Brokerul financiar nu împrumută el bani, ci acționează pe baza unui comision pentru intermedierea diferitor împrumuturi. Eng - financial broker. Brokeraj — operații efectuate de către brokeri în vederea intermedierii actelor comerciale, de asigurări, financiare etc.

    Prin brokeraj se înțelege și plata brokerilor pentru operațiile efctuate. Eng - brokerage. Bruto — 1. Venitul sau profitul total, din care nu au fost scăzute cheltuielile de producție, pierderile, impozitul etc. Eng - in the gross. Buget — termen generic buget de familie, buget de stat, buget de venituri și cheltuieli etc.

    Bugetul trebuie să fie rezultatul unei decizii cu privire la asumarea a două obligații: a obligația de a stabili cu anticipație lista veniturilor și cheltuileliro bugetare, ceea ce înseamnă a opta pentru anumite venituri și cheltuieli din mai multe posibile, și b obligația ca, odată aceste opțiuni stabilite, ele să fie respectate pe parcursul execuției bugetului.

    Eng - budget. Buget de venituri și cheltuieli — document care fundamentează activitatea financiară a agenților economici și direcționează executarea acesteia pe o perioadă determinată.

    Eng - incomes and expenditure budget. Bunuri lichide — bunuri sub formă de bani, sau care pot fi repede convertibile în bani. Bursă — piață pe care se vînd și se cumpără diferite mărfuri, în cantități mari, sau hârtii de valoare, cum ar fi acțiunile sau obligațiunile. În funcție de natura obiectului care este supus schimbului, bursele pot fi: de mărfuri, de titluri de valoare, valutare.

    Bursă de valori — piață financiară secundară care facilitează vânzarea și cumpărarea titlurilor de valori acțiuni, obligațiuni etc. Activitățile de vânzare-cumpărare se efectuează numai prin intermediul agenților de schimb brokeri, curtieri, jobleri.

    Consiliul bursei stabilește zilnic cursul în funcție de cerere și ofertă pentru fiecare titlu de valoare și îl fac public prin intermediul listelor de cursuri ale bursei sau prin afișaj electronic, în sala de tranzacții. Bursa de valori nu acceptă negocierea titlurilor de valoare emise de societățile comerciale care se află la un moment dat în dificultăți financiare sau care prezintă un risc financiar. Eng - stock exchange. Cambie — efect de comerț prin care un creditor, numit trăgător, dă ordin debitorului său, denumit tras, să plătească la o scadență stabilită o sumă de bani unei persoaen desemnate, beneficiarul.

    Eng - bill of exchange. Capacitate de împrumut — posibilitatea unei întreprinderi de a apela la împrumuturi, ținând seama de structura sa financiară. Eng - loan ratio. Capacitate de rambursare — aptitudinea unei întreprinderi de a onora la scadență împrumuturile pe care le-a contractat.

    Eng - repayment ratio. Capital — valoarea netă a fondurilor de care dispune o instituție financiară, reprezntând diferența dintre active și pasive. Eng - net worth. Capital bancar — resursă formată din fondurile proprii ale băncilor și din fondurile obținute din depunerile diferitor agenți, care este folosită pentru acordarea de credite purtătoare de dobânzi.

    Eng - banking capital,. Capital bănesc — sumă de bani sub forma căreia apare inițial orice capital și, care în anumite condiții, creează un profit deținătorilor. Eng - capital pecuniary. Capital de împrumut — formă de individualizare și parte a capitalului bănesc pe care întreprinzătorii îl dau cu împrumut îl cedează pentru un anumit timp altor întreprinzători, în schimbul unei plăți recompense , numite dobândă.

    Eng - loan capital. Capital propriu — fondurile proprii ale unei firme care se constituie, în principal, din rezerve sau din capitalul social al firmei. Eng - equity. Capital reglementat — fondurile proprii pe care instituția financiară trebuie să le mențină în conformitate cu regulamentele Băncii Naționale, în care sunt stabilite părțile componente ale capitalului reglementat și suma minimă pe care instituția trebuie să o mențină în raport cu activele ponderate la risc ori cu totalul activelor.

    Eng - regulatory capital. Capital social — totalitatea sumelor puse în mod permanent la dispoziția unei societăți de către proprietari sau asociați, sub formă de aport. Eng - stock capital, share capital. Capital statutar — suma capitalului stabilit prin statut la înființarea unei societăți; pe parcursul activității societății capitalului statutar poate fi modificat prin decizia adunării generale a acționarilor. Eng - authorized capital stock.

    Capitaluri circulante — ansamblul elementelor de activ în stare de rotație permanentă într-o întreprindere, alcătuit din valori de exploatare, realizabile și disponibile, exclusiv provizioanele pentru depreciere. Eng - current assets. Capitaluri flotante — capitaluri care trec de pe o piață pe alta pentru a fi plasate pe termen scurt, în funcție de evoluția ratei dobânzilor și a riscurilor valutare. Eng - hot money.

    Casă de circulație — casieria unității bancare prin care se efectuează operații zilnice de încasări și plăți în numerar, pentru satisfacerea cererilor titularilor de conturi deschise la bancă. Din casa de circulație se eliberează numerarul necesar întreprinderilor în vederea efectuării de către acestea a plăților pentru retribuții, pensii, îndemnizații etc.

    În casa de circulație numerarul poate fi păstrat până când suma lui ajunge la un anumit plafon fizic. Sumele cae depășesc acest plafon se varsă automat în fondul de rezervă. Casele de circulație pot fi de încasări, de plăți și mixte. Eng - house of circulation. Casier — persoană împuternicită să efectueze operații de încasări, păstrări și plăți de numerar sau de alte hârtii de valoare, într-o unitate economică sau instituție.

    Eng - cashier. Casierie — locul unde se țin banii în numerar biletele de bancă și moneda divizionară. Eng - cash-box. Cash bani gheață — disponibilități bănești existente la un moment dat asupra unei persoane fizice sau juridice. Eng - cash. Cauțiune — angajament luat de o persoană garant sau fidejusor de a satisface o obligație care revine unei alte persoane debitor principal , atunci când aceasta din urmă s-ar afla în situația să nu o poată onora.

    Eng - guarantee, surety bond. Cec — înscris prin care proprietarul unor fonduri, depuse la o bancă sau la un organism similar, dă ordin bancherului său să plătească la vedere o anumită sumă de bani în favoarea unui terț sau în favoarea celui care dă ordinul. Eng - cheque U.

    Cedent — persoană care transmite în baza unui contract de cesiune dreptul său de creanță unei alte persoane care dobândește astfel calitatea de creditor. Termenul contrar este cesionar. Eng - assignor. Cerere — cantitatea de bunuri sau servicii care poate fi cumpărată la un preț definit în decursul unei unități de timp date, pe o piață. Eng - demand. Certificat de depozit — titlu emis pe termen scurt luni sau mediu până la 5 ani de o bancă și cotat pe europiețe. Eng - certificate of deposit.

    Certificat nominativ — document eliberat titularului unui titlu nominativ, pentru a-i permite să-și dovedească drepturile. Eng - registered security. Cesionar — persoană căreia îi este făcută o cesiune. Termenul contrar este cedent. Eng - assignee. Cesiune — transmitere de către o persoană cedent altei persoane cesionar , prin voința părților sau în temeiul legii, a unui drept, a unui bun sau a unei datorii, de regulă cu titlu oneros.

    Eng - assignment. Cheltuieli — 1 rubrică într-un registru contabil unde se trec sumele cheltuite. Eng - expenses. Chirografar — persoană care certifică deținerea unui drept personal de către creditor, pe baza unui act sub semnătură autentică.

    Cifră de afaceri — Indicator sintetic economico-financiar care exprimă volumul veniturilor obținute de către o unitate economică, de către o firmă, pe baza operațiilor comerciale efectuate într-o perioadă de timp dată, de obicei un an.

    Cifra de afaceri însumează toate încasările rezultate din acte de comerț; vânzări de bunuri materiale, prestări de servicii, depuneri la bancă și instituții financiare, acordare de credite, joc la burse, inclusiv la cele valutare. În limbaj contabil-financiar, cifra de afaceri mai este cunoscută și sub numele de "venituri brute" sau "vânzări". Servește ca indicator de apreciere a mărimii unei unități economice, a puterii ei economico-financiare și stă la baza impunerii fiscale.

    Eng - turnover. Eng - circa. Circulație bănească — mișcarea masei banilor în circulație, indiferent de forma banilor, ca urmare a operațiilor de încasări și plăți determinate de curentele de mărfuri, de prestările de servicii etc. În cazul monedelor principale și divizionare, bancnotelor și biletelor de tezaur, circulația bănească se efectuează prin viramente sau transferuri între conturi. În general în procesul circulației, titularii conturilor pot transforma disponibiltățile lor din conturi în numerar.

    De asemenea numerarul poate fi transformat în bani de cont prin depunerea lui în cont la bancă. Lărgirea circulației bănești provoacă creșterea prețurilor, ceea ce atrage după sine mărirea profiturilor, stimularea inițiativei întreprinderilor, dându-se un impuls înviorării și avântului economic.

    Dimpotrivă, restrângerea circulației bănești este apreciată ca o măsură care duce la scăderea prețurilor și la declinul activității economice. Eng - currency. Eng - clearing. Client — cumpărător potențial sau efectiv al bunurilor ori serviciilor pferite spre vânzare, respectiv - prestare, de către un vânzător sau un prestator de servicii. Eng - client. Cod fiscal — ansamblu de reglementări fiscale, al cărui scop este unificarea diverselor proceduri cuprinse în legile fiscale speciale, adaptarea unora din ele la noile condiții ale economiei de piață, reglementarea eventuală a unor noi proceduri.

    Eng - fiscal code. Coeficient de acoperire — indicator financiar-bancar care exprimă raportul prescris de lege între fondurile proprii ale băncilor și ansamblul angajamentelor lor. Eng - cover ratio. Coeficient de îndatorare — rata care pune în evidență, în pasivul bilanțului unei întreprinderi, partea capitalurilor proprii și cea a capitalurilor împrumutate.

    Eng - debt equity ratio. Coeficient de lichiditate — rata care pune în evidență, pornind de la bilanțul unei întreprinderi, relația ce există între angajamentele pe termen scurt și activele realizabile și disponibile care permit întreprinderii să le facă față celor dintâi. Eng - liquidity ratio. Comisie de cenzori — organ coelctiv cu atribuții de control asupra Consiliului unei societăți, neavând nici o atribuție de gestiune, ci numai de control. Eng - supervisory board.

    Comandă — cerere de livrare a unei mărfi su de executare a unui serviciu, specificând cantitatea, prețurile, termenele de execuție și de achitare. Eng - order. Comision — remunerație pentru intermedierea sau executarea unui serviciu; sumă de bani cuvenită comisionarului, în baza contractului de comision.

    Se calculează în sumă fofetară sau pe baza unui procent aplicat asupra valorii operației executate. Eng - commission. Comision bancar — comision prelevat peste nivelul dobânzii bancare pentru servicii speciale sau în funcție de un risc anumit. Eng - bank commission. Comision de angajament — taxă plătită unui creditor o bancă pentru o linie de credit sau împrumut. Eng - ppledge commission. Comision de schimb — sumă preluată pentru vânzarea-cumpărarea unei valute străine. Eng - exchange commission.

    Competitivitate — ansamblu de condiții pe care trebuie să le îndeplinească un produs pentru a fi în măsură să pătrundă, să se mențină sau să-și întărească poziția pe o anumită piață, în condiții de concurență similare.

    Eng - competitiveness. Concern — grup de întreprinderi legate prin participații financiare. Eng - concern. Concern bancar — formă de participație bancară, în cadrul căreia banca tutelară, deținătoare a unui număr de acțiuni ale băncilro afiliate, controlează capitalurile cu care lucrează aceste bănci.

    Formal, băncile afiliate rămân independente, de fapt însă ele depind întru totul de banca tutelară. Eng - banking concern. Concordat — contract între debitor și masa creditorilor, având ca obiect stabilirea condițiilor de asanare a datoriilor fără compromiterea posibilităților de redrasare a situației financiare a debitorului. Eng - arrangement with creditors. Concurență — competiție care se desfășoară în economiile de piață atât pe plan național, cât și internațional între firme producătoare, comerciale, bancare, etc.

    Eng - competition. Condiții de livrare — element esențial al contractului de vânzare-cumpărare internațional. Indică determinarea locului și momentului în care are loc livrarea, precum și riscurile, cheltuielile de transport.

    Eng - terms of delivery. Condiții de plată — element complex al contractului de vânzare-cumpărare internațional, care include: mijlocul de plată monedă de decontare , instrumentul de plată trată, cec , termenul de plată, modalitatea de plată ordin de plată, incaso, acreditiv , documentele necesare pentru încasarea contravalorii mărfii livrate.

    Eng - terms of payment. Conjunctură — totalitate a trăsăturilor economice, monetare etc. Eng - environment. Conosament — document utilizat în transportul mărfurilor pe apă transport fluvial și maritim , care atestă predarea mărfurilor pentru transport. Conosamentul constituie și un titlu de credit reprezentativ, posesia lui însemnând posesia mărfii, care înlesnește transmiterea proprietății produselor prin andosare.

    Eng - bill of loading. Consiliu — organ coelctiv însărcinat cu conducerea unei societăți. Consiliul societății reprezintă interesele acționarilor în perioada dintre adunările generale și, în limitele atribuțiilor sale, exercită conducerea generală și controlul asupra activității societății. Eng - Administrative council, Board of Directors. Consorțiu bancar — grupare neinstituționallizată de bănci, care prin reunirea eforturilor și resurselor, temporar sau pe o perioadă nelimitată de timp, își împart realizarea unui credit în folosul unei operații sau al unui client determinat, în vederea finanțării în condiții avantajoase a unor obiective de mare amploare.

    Reuniunea unor bănci în consorțiu bancar u diminuează, desigur, riscul nonprofitabilității. DIn această cauză, acordarea de credite de către consorțiul bancar se face după o analiză foarte exigentă a gradelor de risc și a șanselor de eficiență și profitabilitate. Pentru calificarea unui astfel de grup se folosește frecvent denumirea de pool bancar, iar creditele astfel oferite se numesc credite consorțiale. Eng - banking syndicate. Consulting — activitate de servicii practicată pe plan intern și internațional, pe baza unui contract, care constă din prestarea de consultații, elaborarea de studii, prezentarea de informații, sugestii etc.

    Activitatea de consulting este organizată în cadrul unor mari firme, sau prin instituții specializate. Eng - consulting. Consum — utilizarea unui bun sau a unui serviciu pentru satisfacerea unei nevoi, utilizare care implică distrugerea acestui bun sa u serviciu. Eng - consumption. Cont — tablou contabil cu reprezentare numerică, exprimată în unități monetare, a cărui funcționare se bazează pe principiile contabilității în partidă dublă. Eng - account. Se reflectă valoric în conturile sintetice, având aceleași funcții ca și acestea.

    Conturile analitice constituie instrumentele de bază ale controlului financiar și gestionar. Eng - analytical account. Cont bancar — cont deschis la o bancă pe numele unui client.

    Eng - risk spread. REPO operații — operații de vânzare a hârtiilor de valoare de stat cu răscumpărarea ulterioară a acelorași hârtii de valoare la o dată anumită și la un preț anumit, stabilit la data vânzării. Eng - REPO. Reputația firmei — ansamblul elementelor necorporale, care contribuie la valoarea unei întreprinderi stabile. Resurse financiare — totalitatea mijloacelor bănești necesare realizării anumitor obiective economice, sociale sau de altă natură. Resursele financiare ale societății sau ale națiunii cuprind ansamblul resurselor financiare ale autorităților și instituțiilor financiare publice, resursele întreprinderilor publice și private, resursele organismelor fără scop lucrativ precum și reursele populației.

    Principalele categorii de resurse financiare publice sunt: prelevările cu caracter obligatoriu impozitele, taxele și veniturile de la întreprinderile industriale, comerciale sau de altă natură , resursele de trezorerie, resursele provenind din împrumuturi și finanțarea prin emisiune monetară fără acoperire. Eng - financial resources. Retenție — operație prin care se reține și se păstrează în gaj de către creditor un bun al debitorului, până în momentul în care acesta își achită datoria.

    Eng - retention. Retrocedare — transferarea unei părți din comisioanele încasate de către bancă unei alte bănci sau unui intermediar în cadrul emisiunilor sau operațiunilor în consorțiu. Eng - retrocession. Rezervă bancară obligatorie — parte din lichiditățile băncilro comerciale care se păstrează în mod obligatoriu la Banca Națională a Moldovei, constituind un instrument de garantare a operațiilor bancare și un mijloc esențial prin care BNM veghează la asigurarea lichidității în economie.

    Rezerva bancară obligatorie dezavantajează băncile, deoarece ea este o imobilizare de fonduri pentru care BNM plătește o dobândă foarte mică. Eng - legal bank reserves. Rezervă valutară — resursele valutare prevăzute prin balanța de plăți externe ăentru acoperirea unor nevoi neprevăzute, ori pentru compensarea anumitor influențe conjuncturale nefavorabile.

    Rezerve — ansamblul fondurilor sau valorilor conservate de subiectul economic în vederea nevoilor eventuale sau pentru motive legale sau contractuale. În accepțiunea sa generală, termenul de rezerve caracterizează bunurile sau mijloacele de plată neutilizate, într-un scop de prevedere.

    Constituirea de rezerve este reglementată de lege, iar pentru bănci prin dispoziții imperative ale legii bancare. Eng - reserves. Rezidenți — totalitatea agenților persoane publice sau private care activează pe un teritoriu în sensul economic al termenului. Eng - residents.

    Rezultate financiare — totalitatea mijloacelor bănești care rezultă din activitatea economică desfășurată în întreprinderi, cooperative, organizații etc. Rezultatele financiare ale fiecărei unități economice se determină ca diferență între veniturile obținute și cheltuielile efectuate în anul de referință. Eng - financial results. Risc — pericol posibil, eveniment viitor dar nesigur, care poate aduce daune. Riscurile pot fi provocate de forțele naturii sau de forțele umane ca urmare a intereselor individuale deosebite, de influențe economice sau de progresul tehnic, cât și de imperfecțiunile umane.

    După gravitatea lor riscurile se clasifică în: foarte mare, mare , mediu, scăzut, foarte scăzut. Eng - risk. Risc de schimb — riscul la care este expusă o întreprindere sau o bancă în ceea ce privește valoarea la un anumit termen a trezoreriei sale, provenit din incertitudinea evoluției viitoare a cursului devizelor și a ratei de schimb.

    Eng - exchange risk. Risc valutar — risc care însoțește tranzacțiile cu titluri de valoare exprimate în valute străine, care poate să conducă la dezechilibrări ale bilanțului valoric exprimat în moneda națională, ca urmare a fluctuțiilor neașteptate ale ratelor de schimb valutar.

    Eng - currency risk. Riscul de întreprindere — cel mai frecvent și cel mai divers risc. Pentru a preveni sau diminua riscul de întreprindere, banca are obligația să se informeze cât mai bine, din mai multe surse, asupra întreprinderii care solicită împrumutul și să se încredințeze de garantarea acestuia. Eng - counterparty risk. Riscul de rambursare a creditului — reprezintă probabilitatea întîrzierii rambursării creditului sau incapacitatea de plată a debitorului ca urmare a situației sale economice deficitare sau din cauza unei conjuncturi nefavorabile.

    Eng - repayment risk, credit risk, commercial risk. Riscul general al pieței — complex de evenimente care influențează, în mod sistematic, întreaga activitate economică, cum sunt: reformele fiscale, reforme monetare, evenimente politice interne și internaționale, decizii de naționalizare a unor întreprinderi, societăți etc. Riscul ratei dobânzii — sensibilitatea rezultatelor financiare ale unei bănci la schimbarea ratei dobânzii, consecință a activității de intermediere bancară.

    Riscul ratei dobânzii depinde de modul în care o bancă își structurează ativele și pasivele. Eng - interest rate risk. Riscuri bancare — evenimente viitoare, incerte, imprevizibile, determinate fie de insolvabilitatea împrumutatului, fie de evoluția economică generală riscurile cursurilor de schimb valutar și riscurile dobânzilor , fie chiar de structura financiară a băncii. Riscuri financiare-monetare — riscuri determinate în principal de fluctuațiile cursurilor monetare, precum și de nesiguranța valorificării capitalului investit în cotextul operațiilor de import-export și al altor afaceri internaționale.

    Roll over — metodă prin care un credit pe termen mijlociu sau lung ani acordat de o bancă este refinanțat prin mijloace bănești împrumutate de la alte bănci pe termen scurt luni. Având în vedere diferența de termene, această refinanțare trebuie reînnoită succesiv până la expirarea termenului pentru care a afost acordat creditul.

    Dobânda pentru sumele împrumutate de la bancă pe baza de roll over este stabilită de fiecare dată când se reînnoiește refinanțarea, în funcție de dobânda pieței la acea dată. Rotația capitalului circulant — rulajul capitalului circulant, determinat ca raport între vânzările nete ale societății și capitalului circulant; măsoară cererea de capital circulant pentru creșterea vânzărilor. Eng - rotation of the circulating capital.

    Rulaj — 1 circulația capitalului unui agent economic într-o perioadă de timp; 2 în contabilitate, element din structura contului care reflectă toate intrările sai ieșirile pe parcursul unei perioade de gestiune. Eng - circulating capital. Debitor — persoana juridică sau fizică, ce are o datorie față de o anumită întreprindere, organizație, instituție. Dare de seamă — lucrare de sinteză, cuprinzând un sistem unitar de indici și indicatori, care caracterizează activitatea și situația economico-financiară a unei unități economice sau bugetare, pe o anumită perioadă de gestiune, sub toate laturile ei principale, fașă de datele din program și din cele efective din perioada anterioară.

    Eng - report, account, statement. Datorie — obligație care rezultă dintr-o relație contractuală sau din lege. Poate deseman sume de bani, cantități de mărfuri sau servicii, datorate de un individ sau grup altei persoane fizice sau juridice, sau obligații asumate de către o persoană, atestată într-un raport juridic privind restutuirea la un anumit termen a unei sume de bani sau bunuri, prestarea unor lucrări, servicii etc.

    Eng - debt. Datorie flotantă — datorie pe termen lung a unei țări sau a unei alte comunități publice sub formă de credite bancare, bilete la ordin sau bunuri de trezorerie cu scadențe foarte apropiate. Eng - floating debt. Datorii restante — datorii bănești, inclusiv dobânda aferentă, neplătite la timp de către persoana care a efectuat împrumutul.

    Eng - outstanding debts. Dealer — intermediar în operațiile comerciale și de schimb. În limbaj de bursă sub denumirea de dealer se pot înțelege diferite categorii de agenți de schimb: comisionar, broker sau jobber. Eng - intermediary, dealer. Debit — datoria unei persoane creditate; rubrică în contabilitate sub care se înregistrează datoriile sau cheltuielile.

    Eng - debit. Debitor — persoană juridică sau fizică. Eng - debtor. Declarant vamal — persoană fizică sau juridică, importator sau exportator de mărfuri, care prezintă la vamă o declarație pentru mărfurile pe care le are, solicitând și primind de la organele vamale permisul de descărcare sau încărcare a mărfurilor.

    Declarație vamală — document obligatoriu care se întocmește de importatori sau exportatori, în numărul de exemplare cerut de reglementările în vigoare, pe un formular imprimat al vămii, în care trebuie să se indice originea, natura, felul, cantitatea, greutatea sau numărul de bucăți al mărfurilor exportate sau importate.

    Eng - custom declaration. Decontare — achitare sau încasare a unei sume datorate, fără a se folosi numerar, cu ajutorul viramentelor făcute în conturile deschise la bancă părților între care se efectuează operația. Eng - settlement. Deducere a dobânzii — reducere a dobânzii care remunerează un de pozit de economii, dacă a fost efectuată o prelevare fără ca preavizul convenit să fi fost respectat. Eng - interest deduction. Default incapacitate de plată — de cele mai multe ori, eșecul în achitarea plăților sau returnarea dobânzilor ori a datoriei nominale la termenul convenit.

    O țară poate fi declarată în default dacă încetează să își achite serviciul aferent unui împrumut acordat de un alt guvern sau organizație internațională, cum ar fi de exemplu, Banca Mondială.

    Eng - default. Deficit — dezechilibru financiar care constă în depășirea încasărilor veniturilor de către cheltuielile plățile efectuate de către agenții economici. La nivelul țării, pentru echilibrare, se apelează în anumite situații la emisiuni suplimentare sau împrumuturi.

    Poate fi definit și ca lipsă de materii prime, energetice, bunuri, resurse bănești, datorită faptului că cererea depășește oferta. Eng - deficit. Deficit bugetar — acea parte a cheltuielilor bugetare care nu poate fi acoperită din veniturile bugetare. Eng - budgetary deficit. Deflație — politică antiinflaționistă; politică prin care se urmărește blocarea sau întârzierea creșterii prețurilor și prevenirea inflației; reducerea veniturilor nominative personale în intenția de a coborî prețurile; creșterea puterii de cumpărare a monedei unei țări pe plan intern și extern.

    Eng - deflation. Delegare — împuternicire scrisă dată unei persoane fizice, de către o altă persoană fizică sau juridică, pentru a soluționa unele probleme economice, sociale, financiare etc.

    Eng - delegation. Deponent — persoană care, în baza unui contract de depozit încheiat, de regulă cu o bancă, încredințează depozitarului spre păstrare un bun mobil, cu obligația acestuia de a-l restitui în natură, în schimbul plății unei sume de bani corespunzătoare.

    Eng - depositor. Depozit — din punct de vedere financiar-bancar, este suma de bani, valută sau hârtii de valoare, obiecte prețioase, depuse în cont sau spre păstrare la bănci, cu sau fără stipulație de dobândă, pe numele unei persoane fizice sau juridice, care poate dispune de sumele respective după nevoile ei și care se pot restitui, în orice moment, la cererea deponentului.

    Pentru primirea în depozit a unor obiecte de valoare, banca încasează de la deponent o taxă. Eng - warehouse, deposit. Depozit bancar — sume bănești depuse în conturi bancare de persoane fizice sau juridice. Depozitele bancare se mai pot constitui și prin acordarea unui credit la cererea unui individ sau a unei firme. Deci, depozitele bancare reprezintă un activ pentru titularul contului bancar și un angajament pentru bancă.

    Depozitele bancare pot fi la vedere și la termen. Eng - bank deposit. Depozit la termen — este constituit din fonduri pe termen scurt sau mediu depuse într-o bancă, pentru o perioadă fixată dinainte, de un client sau de o altă bancă. Aceste depozite prezintă pentru bancă avantajul de a nu apăsa asupra ei riscul de retragere imprevizibilă pe care îl prezintă depozitele la vedere.

    Din acest motiv depozitele la termen sunt remunerate respectiv. Eng - term depozit. Depozit la vedere — reprezintă acel depozit constituit într-o bancă din fonduri disponibile în orice moment, adică fără preaviz. Aceste depozite provin, fie de la persoane fizice care le plasează în vederea consumului și economisirii, fie de la persoanele juridice care își depun în bancă trezoreria sub forma contului de depozit și a contului curent.

    Eng - demand funds, sight funds. Depozitar — persoană fizică sau juridică, care în baza unui contract de depozit primește un bun mobil de la deponent, cu obligația de păstrare și restituire în natură, în schimbul plății unei taxe. Eng - depository. Depreciere monetară — diminuarea sau scăderea valorii monedei naționale privind puterea de cumpărare, situație reflectată în creșterea prețurilor de piață ca urmare a politicii inflaționiste și a dezechilibrului de lungă durată a balanței de plăți externe.

    Deprecierea monetară poate apărea față de mărfuri, servicii, sau alte categorii de valori materiale sau față de aur. Eng - monetary devaluation. Deschidere de credit linie de credit — convenție prin care un bancher se angajează să pună la dispoziția clientului său, în condiții determinate o sumă fixată pe care acesta din urmă va putea să o folosească în funcție de nevoile sale.

    Eng - credit line. Deturnare — operație prin care se dă unor fonduri bănești altă destinație decât cea prevăzută legal. Eng - embezzlement. Devalorizare — reducerea oficială a valorii unei monede naționale față de etalonul în care este exprimată; se folosește numai în condițiile cursurilor de schimb fixe, însemnând reducerea parității.

    În condițiile cursurilor de schimb flotante, noțiunea de devalorizare este înlocuită, în sens restrâns, cu cea de depreciere valutară, adică diminuare a valorii monedee pe piețele de schimb în funcție de cerere și ofertă. Eng - devaluation. Deviz — parte din documentația tehnico-economică care cuprinde evaluarea lucrărilor de construcții-montaj, pe bază de antecalcul.

    Eng - estimate. Devize — 1 titluri de credit exprimate într-o valută convertibilă, pe termen scurt - cambiile, biletele la ordin, cecurile, obligațiunile etc. Diferența de curs — diferența care poate să apară în urma modificării cursului valutelor sau hârtiilor de valoare la bursă. În cazul urcării cursului, diferența de curs capătă caracteristice unui profit de curs pentru deținătorii de valută sau hârtii de valoare; invers, în situația scăderii cursului, avem de-a face cu o pierdere de curs.

    Diferența de curs este exprimată în cifre absolute sau în procente. Dificultate financiară — termen generic folosit pentru a explica ansamblul de întreruperi sau încetări de cativitate industrială și comercială. Eng - nonfulfilment. Disagio — 1 diferență dintre valoarea nominală a unui titlu și prețul de piață cotație ; 2 în documentul schimburilor valutare reprezintă diferența dintre un curs la un termen inferior cursului la vedere al unei valute.

    Se exprimă în procente față de valoarea nominală a acestora. Eng - disagio. Disciplină de credite — nerespectarea tuturor normelor bancare cu privire la acordarea, folosirea, garantarea și rambursarea creditelor la scadență. Presupune utilizarea creditelor bancare numai în scopuri pentru care au fost acordate, garantarea lor cu valori materiale sau cu veniturile care urmează să se realizeze în perioadele viitoare, rambursarea creditelor la scadență, preîntâmpinarea existenței creditelor negarantate și restante și prezentarea cu promptitudine de către unitățile economice a documentelor solicitate de bancă.

    Pentru întărirea disciplinei de credit, băncile trebuie să-și exercite în mod riguros controlul cu prilejul realizării operațiilor de creditare, de decontare și de casă. Discont — cotă-parte, procent din valoarea titlurilor de credit încasat de către bănci ca urmare a discontării cumpărării acestora înainte de scadență.

    Eng - discount, backwardation. Disponibil la bancă — sume aparținând societăților comerciale, regiilor autonome etc. Eng - available in bank. Disponibilități — totalitatea activelor din bilanț de care întreprinderea poate să dispună imediat sau pe termen scurt. Eng - liquid assets.

    Dispoziție de plată — document de decontare prin care titularul unui cont cere băncii care îl deservește să plătească unuii beneficiar-titular de cont o sumă de bani. Eng - cash order, payment instructions. Dividend — suma din profitul unei companii, distribuită acționarilor deținători de acțiuni obișnuite; de regulă se exprimă fie ca procent din valoarea nominală a capitalului sub formă de acțiuni cu drept de vot, fie ca sumă absolută ce revine pe o acțiune.

    Eng - dividend. Dobândă — prețul serviciului făcut de către creditorul debitorului, plătit de acesta din urmă pentru a dobândi dreptul de a folosi o sumă de bani în cursul unei perioade determinate. Eng - interest. Dobândă bancară — dobândă acordată pentru fondurile depozitate la o bancă; dobândă preluată de o bancă pentru un împrumut pe care îl acordă. Eng - bank interest. Dobândă de depozit — dobânda acordată de bănci pentru perioada de depunere, cu dobândă fixă sau variabilă, potrivit reglementărilor specifice.

    Eng - deposit interest. Dobândă interbancară — rata dobânzii practicată pentru credite de la bancă la bancă. Eng - interbank interest. Dobânzi compuse — se formează adunând dobânda simplă pentru capital la sfârșitul unei perioade de dobândă lună, trimestru sau semestru. Pe baza acestei sume globale se calculează dobânda pentru perioada următoare. Eng - compound interest. Documente justificative — documente cu care contabilii sau alți gestionari justifică regularitatea și corectitudinea operațiilor lor.

    Eng - vouchers. Drept de creanță — dreptul care aparține unei persoane creditor , de a cere altei persoane debitor să-și îndeplinească o obligație: de a da sau a nu da, de a face sau nu face ceva, reprezentând o creanță activă pentru creditor și una pasivă pentru debitor. Eng - law of debt. Drept de gaj — dispoziții legale care reglementează punerea unor creanțe sau a altor drepturi alienabile în posesia unei persoane în scopul constituirii unei garanții reale.

    În cazul neonorării obligațiilor de către debitor, creditorul gajist are dreptul de a realiza gajul în profitul său. Eng - legal lien. Drepturi antidumping și drepturi compensatorii — se aplică mărfurilor importate la un preț mai mic decît cel de pe piața țărilor exportatoare. Dacă mărfurile beneficiază de subvenții în țările exportatoare se aplică dreptul de compensație. Aceste două tipuri de drepturi au câștigat în importanță prin eliminarea progresivă a taxelor vamale din cursul ultimilor ani.

    Aceste reglementări produc unele distorsiuni concurenței prin conferirea de avantaje nejustificate unor întreprinderi sau sectoare de producție. Dumping — export de mărfuri la prețuri inferioare celor practicate pe piața internă și mondială, cu scopul înlăturării concurenței și acaparării de noi piețe.

    Eng - dumping. Bancă Centrală Națională — bancă, obiectivul principal al căreia este de a realiza și a menține stabilitatea monedei naționale. Totodată ea este învestită cu funcții de emisiune a monedei și de manevrare directă sau indirectă a volumului și a costului creditului la nivel național.

    Eng - Central Bank. Bancă colectoare — denumire utilizată în cadrul incasoului documentar. COnform definiției date de Camera Internațională de Comerț, orice bancă implicată în procesarea ordinului de incasare, cu excepția băncii emitente, este numită bancă colectoare. Eng - collecting bank. Bancă corespondentă — relația permanentă a unei bănci pe altă piață financiară, unde ea nu dispune de o reprezentanță proprie. Eng - correspondent bank. Bancă de emisiune — instituție financiară cu rolul de a emite monedă și de a asigura controlul asupra masei monetare, de a acorda credite altor bănci prin operații de reescont și de a coordona întreaga politică monetară a statului.

    Eng - issuing bank. Bancă de investiții — instituție bancară a cărei activitate principală este, pe lângă acordarea creditelor, gestionarea participațiilor în întreprinderi. Eng - investment bank. Bancă remitentă — denumire utilizată în cadrul incasoului documentar.

    Banca remitentă este banca ordonatorului incasoului, cea căreia i s-a încredințat operația de a transmite cumpărătorului documentele comerciale ale mărfii contra efectuării plății sau acceptării unei cambii.

    De regulă, banca remitentă, nu va efectua ea însăși această operație, ci o va îndeplini prin intermediul altei sau altor bănci, numite bănci colectoare. Eng - remitting bank. Bancă universală — instituție ce efectuează toate operațiile bancare și nu își limitează activitatea la anumite sectoare sau operații.

    Eng - full-service bank. Bancher — proprietar sau mare acționar al unei bănci cu capital particular, pe care îl pune la dispoziția celor interesați să împrumute. Eng - banker. Bancnotă — hârtie-monedă emisă de o bancă reprezentând o promisiune a acesteia de a achita la cerere posesorului valoarea nominală înscrisă pe titlu.

    Înainte, bancnotele erau convertibile în cantități corespunzătoare de aur, însă la ora actuală, promisiunea de plată nu înseamnă decât deținerea unui instrument de plată legal. Eng - bank note. Bancrută — starea în care se poate afla o persoană juridică care fiind în situația de a nu-și putea îndeplini obligațiile financiare, este declarată prin hotărâre judecătorească în stare de insolvabilitate.

    Bunurile existente vor fi administrate de organul stabilit prin hotărâre judecătorească. Bancruta poate fi de mai multe tipuri: de stat, frauduloasă și simplă. Eng - bankruptcy. Bancrută de Stat — situația în care statul nu-și îndeplinește condițiile contractuale ale unui împrumut public.

    Eng - state bankruptcy. Bancrută frauduloasă — modul prin care un comerciant își gestionează incorect patrimoniul cu scopul de a produce pagubă creditorilor, motiv pentru care a încetat plățile și a fost declarat în stare de faliment. Bancrută frauduloasă poate fi declarată în următoarele situații: sustragerea și falsificarea registrelor, distrugerea, tăinuirea sau diminuarea activului, simularea și declararea frauduloasă a pasivului.

    Eng - fraudulent bankruptcy. Eng - simple bankruptcy. Bani — instrument de natură să faciliteze schimbul de bunuri și servicii, precum și acumularea de avere financiară; în mod obișnuit în categoria banilor sunt incluse bancnotele, monedele și depozitele bancare. Eng - money. Bani de cont — bani fără existență materială denumiți și bani scripturali ; disponibilitățile aflate în conturile bancare circulând între aceste conturi prin operații de virament sau transfer între conturi.

    Disponibilitățile din cont pot proveni din depuneri sau din deschideri de credit ale băncilor în favoarea unor titulari de cont. Eng - account money. Bani în casă — cantitatea de bani deținuți "în casă", adică sub formă de lichidități, gata de a fi utilizate, dar care momentan nu sunt folosite. Eng - cash in hand. Beneficiar — agent economic, persoană fizică sau juridică, a cărei poziție în relațiile cu partenerii îi conferă calitatea de a primi mărfuri, servicii, sume de bani sau titluri cambii, bilete la ordin, acreditive, scrisori de credit, polițe de asigurare etc.

    Eng - beneficiary. Beneficiu — produs net al unei întreprinderi la sfîrșitul unui exercițiu, în urma scăderii cheltuielilor generale și a datoriilor, precum și a tutror amortizărilor activelor sociale și a tuturor rezervelor pentru riscurile comerciale și industriale.

    Bilanț — document contabil de sinteză ce reprezintă la un moment dat atât relația de egalitate care există între soldurile activului și pasivului, cât și situația netă a exercițiului financiar.

    Eng - balance sheet. Bilanț bancar — în unele țări bilanțul unei bănci trebuie întocmit conform dispozițiilor speciale ale legii privind băncile și pe baza prevederilor ordonanțelor privind prezentarea conturilor anuale. Eng - banking balance sheet. Bilanț consolidat — bilanț al unui grup de întreprinderi, întocmit prin fuzionarea bilanțurilor întreprinderilor din grup.

    Pentru întocmirea sa se cumulează bilanțurile societăților componente, procesându-se la anularea dublelor înregistrări, la compensarea creanțelor reciproce și eliminarea unor sume, cum ar fi participările la capitalul subsidiarelor, cu scopul de a se obține un singur document sintetic pe întregul grup.

    Eng - consolidated balance. Bilet de tezaur — formă a împrumuturilor contractate pe piața internă, inclusiv la banca centrală, pe termen scurt. În unele țări emisiunea de bilete de tezaur este plafonată prin lege, în timp ce în altele aceasta este nelimitată.

    În acest din urmă caz, emisiunea de bilete de tezaur din instrument de trezorerie de acoeperire a golurilor temporare de casă se transformă în mijloc de echilibrarea a bugetului de stat de acoperire a deficitului bugetar.

    Biletele de tezaur se emit numai sub formă contabilă, nu sunt purtătoare de dobândă, dar se vând cu rabat, urmând ca la scadență investirorul să incaseze valoarea lor nominală. Eng - treasury note. Bilet la ordin — înscris prin care emitentul se angajează să plătească unui beneficiar, sau la ordinul acestuia, o sumă de bani determinată, la un anumit termen. Eng - promissory note. Blocarea contului — situație în care se găsește contul curent, contul de disponibilități sau orice alt cont deschis la o bancă comercială a unui agent economic, din care nu se pot efectua operații pentru satisfacerea obligațiilor exigibile ale titularului de cont.

    Cauzele principale care generează blocarea contului pot fi dezechilibrul dintre încasări și plăți care determină lipsa lichidităților și epuizarea disponibilului în cont; acumularea de titluri exigibile acceptate de titularul de cont care depășesc disponibilul în cont; nerespectarea regulilor bancare convenite cu titularul la deschiderea contului. Blocarea contului poate fi temporară, până la restabilirea capacității de plată a titularului de cont, sau constituie un indiciu al încetării plăților și declarării falimentului.

    Eng - account's obstruction. Bon — act justificativ, care circulă în interiorul unității economice și care confirmă circulația și consumul unor valori sau desfășurarea unor activități.

    Bonul poate fi de consum, de lucru, de restituire, de predare-transfer etc. Unele bonuri pot circula și în afara unității economice, cum sunt, de exemplu, bonurile de vânzare a mărfurilor.

    Eng - ticket, bill, note. Bon de trezorerie — hârtie de valoare de stat răscumpărabilă la valoarea nominală, cu o scadență de 28, sau 91, sau , sau , sau de zile calendaristice vândută la un preț inițial mai mic decât valoarea nominală. Eng - treasury note, treasury bill.

    Bonificație a dobânzii — subvenție vărsată de către stat unui organism financiar, care îi permite acestuia să reducă rata dobânzii la împrumuturile pe care le acordă anumitor debitori. Eng - interest rate subsidy. Bonitate financiară — formă a încrederii pe care o atestă o persoană fizică sau juridică în momentul solicitării unui credit, de a restitui la scadență creditele contractate împreună cu dobânzile aferente, încrederea pe care o inspiră un solicitant de credit.

    Aprecierea bonității foinanciare se face pe baza analizei bilanțului, precum și a modului în care au fost onorate în trecut obligațiile contractuale.

    Eng - financial trust worthiness. Bonitatea unităților economice — capacitatea de plată a obligațiilor pe care le au precum și celor ce urmează să și le asume. Se exprimă prin solvabilitate, rentabilitate și lichiditate. Eng - trustworthiness. Borderou — listă recapitulativă în care se înscriu conturi cu sumele lor, acte dintr-un dosar, mărfuri, materiale dintr-o magazie etc Eng - bordereau, list.

    Broker — intermediarul care mijlocește încheierea unui contract prin punerea în legătură a vânzătorului cu cumpărătorul și care nu are relații de durată cu nici unul din cei doi parteneri, el lucrînd pe baza unor ordine izolate, în schimbul unui comision pentru activitatea depusă.

    Broker financiar — persoană fizică sau juridică avînd ca obiect de activitate intermedierea de împrumuturi pe termen scurt pe piața financiară, la bursă, între bănci, firme care scontează polițe și cei care negociază hârtii de valoare.

    Brokerul financiar nu împrumută el bani, ci acționează pe baza unui comision pentru intermedierea diferitor împrumuturi. Eng - financial broker.

    Brokeraj — operații efectuate de către brokeri în vederea intermedierii actelor comerciale, de asigurări, financiare etc. Prin brokeraj se înțelege și plata brokerilor pentru operațiile efctuate. Eng - brokerage. Bruto — 1. Venitul sau profitul total, din care nu au fost scăzute cheltuielile de producție, pierderile, impozitul etc. Eng - in the gross. Buget — termen generic buget de familie, buget de stat, buget de venituri și cheltuieli etc.

    Bugetul trebuie să fie rezultatul unei decizii cu privire la asumarea a două obligații: a obligația de a stabili cu anticipație lista veniturilor și cheltuileliro bugetare, ceea ce înseamnă a opta pentru anumite venituri și cheltuieli din mai multe posibile, și b obligația ca, odată aceste opțiuni stabilite, ele să fie respectate pe parcursul execuției bugetului.

    Eng - budget. Buget de venituri și cheltuieli — document care fundamentează activitatea financiară a agenților economici și direcționează executarea acesteia pe o perioadă determinată. Eng - incomes and expenditure budget. Bunuri lichide — bunuri sub formă de bani, sau care pot fi repede convertibile în bani. Bursă — piață pe care se vînd și se cumpără diferite mărfuri, în cantități mari, sau hârtii de valoare, cum ar fi acțiunile sau obligațiunile. În funcție de natura obiectului care este supus schimbului, bursele pot fi: de mărfuri, de titluri de valoare, valutare.

    Bursă de valori — piață financiară secundară care facilitează vânzarea și cumpărarea titlurilor de valori acțiuni, obligațiuni etc. Activitățile de vânzare-cumpărare se efectuează numai prin intermediul agenților de schimb brokeri, curtieri, jobleri. Consiliul bursei stabilește zilnic cursul în funcție de cerere și ofertă pentru fiecare titlu de valoare și îl fac public prin intermediul listelor de cursuri ale bursei sau prin afișaj electronic, în sala de tranzacții.

    Bursa de valori nu acceptă negocierea titlurilor de valoare emise de societățile comerciale care se află la un moment dat în dificultăți financiare sau care prezintă un risc financiar. Eng - stock exchange. Cambie — efect de comerț prin care un creditor, numit trăgător, dă ordin debitorului său, denumit tras, să plătească la o scadență stabilită o sumă de bani unei persoaen desemnate, beneficiarul.

    Eng - bill of exchange. Capacitate de împrumut — posibilitatea unei întreprinderi de a apela la împrumuturi, ținând seama de structura sa financiară. Eng - loan ratio. Capacitate de rambursare — aptitudinea unei întreprinderi de a onora la scadență împrumuturile pe care le-a contractat.

    Eng - repayment ratio. Capital — valoarea netă a fondurilor de care dispune o instituție financiară, reprezntând diferența dintre active și pasive. Eng - net worth. Capital bancar — resursă formată din fondurile proprii ale băncilor și din fondurile obținute din depunerile diferitor agenți, care este folosită pentru acordarea de credite purtătoare de dobânzi. Eng - banking capital,. Capital bănesc — sumă de bani sub forma căreia apare inițial orice capital și, care în anumite condiții, creează un profit deținătorilor.

    Eng - capital pecuniary. Capital de împrumut — formă de individualizare și parte a capitalului bănesc pe care întreprinzătorii îl dau cu împrumut îl cedează pentru un anumit timp altor întreprinzători, în schimbul unei plăți recompense , numite dobândă.

    Eng - loan capital. Capital propriu — fondurile proprii ale unei firme care se constituie, în principal, din rezerve sau din capitalul social al firmei. Eng - equity. Capital reglementat — fondurile proprii pe care instituția financiară trebuie să le mențină în conformitate cu regulamentele Băncii Naționale, în care sunt stabilite părțile componente ale capitalului reglementat și suma minimă pe care instituția trebuie să o mențină în raport cu activele ponderate la risc ori cu totalul activelor.

    Eng - regulatory capital. Capital social — totalitatea sumelor puse în mod permanent la dispoziția unei societăți de către proprietari sau asociați, sub formă de aport. Eng - stock capital, share capital. Capital statutar — suma capitalului stabilit prin statut la înființarea unei societăți; pe parcursul activității societății capitalului statutar poate fi modificat prin decizia adunării generale a acționarilor.

    Eng - authorized capital stock. Capitaluri circulante — ansamblul elementelor de activ în stare de rotație permanentă într-o întreprindere, alcătuit din valori de exploatare, realizabile și disponibile, exclusiv provizioanele pentru depreciere.

    Eng - current assets. Capitaluri flotante — capitaluri care trec de pe o piață pe alta pentru a fi plasate pe termen scurt, în funcție de evoluția ratei dobânzilor și a riscurilor valutare.

    Eng - hot money. Casă de circulație — casieria unității bancare prin care se efectuează operații zilnice de încasări și plăți în numerar, pentru satisfacerea cererilor titularilor de conturi deschise la bancă. Din casa de circulație se eliberează numerarul necesar întreprinderilor în vederea efectuării de către acestea a plăților pentru retribuții, pensii, îndemnizații etc.

    În casa de circulație numerarul poate fi păstrat până când suma lui ajunge la un anumit plafon fizic. Sumele cae depășesc acest plafon se varsă automat în fondul de rezervă.

    Casele de circulație pot fi de încasări, de plăți și mixte. Eng - house of circulation. Casier — persoană împuternicită să efectueze operații de încasări, păstrări și plăți de numerar sau de alte hârtii de valoare, într-o unitate economică sau instituție. Eng - cashier. Casierie — locul unde se țin banii în numerar biletele de bancă și moneda divizionară. Eng - cash-box. Cash bani gheață — disponibilități bănești existente la un moment dat asupra unei persoane fizice sau juridice.

    Eng - cash. Cauțiune — angajament luat de o persoană garant sau fidejusor de a satisface o obligație care revine unei alte persoane debitor principal , atunci când aceasta din urmă s-ar afla în situația să nu o poată onora.

    Eng - guarantee, surety bond. Cec — înscris prin care proprietarul unor fonduri, depuse la o bancă sau la un organism similar, dă ordin bancherului său să plătească la vedere o anumită sumă de bani în favoarea unui terț sau în favoarea celui care dă ordinul. Eng - cheque U. Cedent — persoană care transmite în baza unui contract de cesiune dreptul său de creanță unei alte persoane care dobândește astfel calitatea de creditor. Termenul contrar este cesionar. Eng - assignor.

    Cerere — cantitatea de bunuri sau servicii care poate fi cumpărată la un preț definit în decursul unei unități de timp date, pe o piață.

    Eng - demand. Certificat de depozit — titlu emis pe termen scurt luni sau mediu până la 5 ani de o bancă și cotat pe europiețe. Eng - certificate of deposit. Certificat nominativ — document eliberat titularului unui titlu nominativ, pentru a-i permite să-și dovedească drepturile. Eng - registered security.

    Cesionar — persoană căreia îi este făcută o cesiune. Termenul contrar este cedent. Eng - assignee. Cesiune — transmitere de către o persoană cedent altei persoane cesionar , prin voința părților sau în temeiul legii, a unui drept, a unui bun sau a unei datorii, de regulă cu titlu oneros. Eng - assignment. Cheltuieli — 1 rubrică într-un registru contabil unde se trec sumele cheltuite. Eng - expenses.

    Chirografar — persoană care certifică deținerea unui drept personal de către creditor, pe baza unui act sub semnătură autentică. Cifră de afaceri — Indicator sintetic economico-financiar care exprimă volumul veniturilor obținute de către o unitate economică, de către o firmă, pe baza operațiilor comerciale efectuate într-o perioadă de timp dată, de obicei un an.

    Cifra de afaceri însumează toate încasările rezultate din acte de comerț; vânzări de bunuri materiale, prestări de servicii, depuneri la bancă și instituții financiare, acordare de credite, joc la burse, inclusiv la cele valutare. În limbaj contabil-financiar, cifra de afaceri mai este cunoscută și sub numele de "venituri brute" sau "vânzări".

    Servește ca indicator de apreciere a mărimii unei unități economice, a puterii ei economico-financiare și stă la baza impunerii fiscale. Eng - turnover. Eng - circa. Circulație bănească — mișcarea masei banilor în circulație, indiferent de forma banilor, ca urmare a operațiilor de încasări și plăți determinate de curentele de mărfuri, de prestările de servicii etc. În cazul monedelor principale și divizionare, bancnotelor și biletelor de tezaur, circulația bănească se efectuează prin viramente sau transferuri între conturi.

    În general în procesul circulației, titularii conturilor pot transforma disponibiltățile lor din conturi în numerar. De asemenea numerarul poate fi transformat în bani de cont prin depunerea lui în cont la bancă. Lărgirea circulației bănești provoacă creșterea prețurilor, ceea ce atrage după sine mărirea profiturilor, stimularea inițiativei întreprinderilor, dându-se un impuls înviorării și avântului economic. Dimpotrivă, restrângerea circulației bănești este apreciată ca o măsură care duce la scăderea prețurilor și la declinul activității economice.

    Eng - currency. Eng - clearing. Client — cumpărător potențial sau efectiv al bunurilor ori serviciilor pferite spre vânzare, respectiv - prestare, de către un vânzător sau un prestator de servicii. Eng - client. Cod fiscal — ansamblu de reglementări fiscale, al cărui scop este unificarea diverselor proceduri cuprinse în legile fiscale speciale, adaptarea unora din ele la noile condiții ale economiei de piață, reglementarea eventuală a unor noi proceduri. Eng - fiscal code. Coeficient de acoperire — indicator financiar-bancar care exprimă raportul prescris de lege între fondurile proprii ale băncilor și ansamblul angajamentelor lor.

    Eng - cover ratio. Coeficient de îndatorare — rata care pune în evidență, în pasivul bilanțului unei întreprinderi, partea capitalurilor proprii și cea a capitalurilor împrumutate. Eng - debt equity ratio. Coeficient de lichiditate — rata care pune în evidență, pornind de la bilanțul unei întreprinderi, relația ce există între angajamentele pe termen scurt și activele realizabile și disponibile care permit întreprinderii să le facă față celor dintâi.

    Eng - liquidity ratio. Comisie de cenzori — organ coelctiv cu atribuții de control asupra Consiliului unei societăți, neavând nici o atribuție de gestiune, ci numai de control.

    Eng - supervisory board. Comandă — cerere de livrare a unei mărfi su de executare a unui serviciu, specificând cantitatea, prețurile, termenele de execuție și de achitare. Eng - order. Comision — remunerație pentru intermedierea sau executarea unui serviciu; sumă de bani cuvenită comisionarului, în baza contractului de comision. Se calculează în sumă fofetară sau pe baza unui procent aplicat asupra valorii operației executate. Eng - commission.

    Comision bancar — comision prelevat peste nivelul dobânzii bancare pentru servicii speciale sau în funcție de un risc anumit.

    Eng - bank commission. Comision de angajament — taxă plătită unui creditor o bancă pentru o linie de credit sau împrumut. Eng - ppledge commission. Comision de schimb — sumă preluată pentru vânzarea-cumpărarea unei valute străine.

    Eng - exchange commission. Competitivitate — ansamblu de condiții pe care trebuie să le îndeplinească un produs pentru a fi în măsură să pătrundă, să se mențină sau să-și întărească poziția pe o anumită piață, în condiții de concurență similare. Eng - competitiveness. Concern — grup de întreprinderi legate prin participații financiare. Eng - concern. Concern bancar — formă de participație bancară, în cadrul căreia banca tutelară, deținătoare a unui număr de acțiuni ale băncilro afiliate, controlează capitalurile cu care lucrează aceste bănci.

    Formal, băncile afiliate rămân independente, de fapt însă ele depind întru totul de banca tutelară. Eng - banking concern. Concordat — contract între debitor și masa creditorilor, având ca obiect stabilirea condițiilor de asanare a datoriilor fără compromiterea posibilităților de redrasare a situației financiare a debitorului.

    Eng - arrangement with creditors. Concurență — competiție care se desfășoară în economiile de piață atât pe plan național, cât și internațional între firme producătoare, comerciale, bancare, etc. Eng - competition. Condiții de livrare — element esențial al contractului de vânzare-cumpărare internațional.

    Indică determinarea locului și momentului în care are loc livrarea, precum și riscurile, cheltuielile de transport. Eng - terms of delivery. Condiții de plată — element complex al contractului de vânzare-cumpărare internațional, care include: mijlocul de plată monedă de decontare , instrumentul de plată trată, cec , termenul de plată, modalitatea de plată ordin de plată, incaso, acreditiv , documentele necesare pentru încasarea contravalorii mărfii livrate.

    Eng - terms of payment. Conjunctură — totalitate a trăsăturilor economice, monetare etc. Eng - environment. Conosament — document utilizat în transportul mărfurilor pe apă transport fluvial și maritim , care atestă predarea mărfurilor pentru transport. Conosamentul constituie și un titlu de credit reprezentativ, posesia lui însemnând posesia mărfii, care înlesnește transmiterea proprietății produselor prin andosare.

    Eng - bill of loading. Consiliu — organ coelctiv însărcinat cu conducerea unei societăți. Consiliul societății reprezintă interesele acționarilor în perioada dintre adunările generale și, în limitele atribuțiilor sale, exercită conducerea generală și controlul asupra activității societății.

    Eng - Administrative council, Board of Directors. Consorțiu bancar — grupare neinstituționallizată de bănci, care prin reunirea eforturilor și resurselor, temporar sau pe o perioadă nelimitată de timp, își împart realizarea unui credit în folosul unei operații sau al unui client determinat, în vederea finanțării în condiții avantajoase a unor obiective de mare amploare.

    Reuniunea unor bănci în consorțiu bancar u diminuează, desigur, riscul nonprofitabilității. DIn această cauză, acordarea de credite de către consorțiul bancar se face după o analiză foarte exigentă a gradelor de risc și a șanselor de eficiență și profitabilitate.

    Pentru calificarea unui astfel de grup se folosește frecvent denumirea de pool bancar, iar creditele astfel oferite se numesc credite consorțiale. Eng - banking syndicate. Consulting — activitate de servicii practicată pe plan intern și internațional, pe baza unui contract, care constă din prestarea de consultații, elaborarea de studii, prezentarea de informații, sugestii etc.

    Activitatea de consulting este organizată în cadrul unor mari firme, sau prin instituții specializate. Eng - consulting. Consum — utilizarea unui bun sau a unui serviciu pentru satisfacerea unei nevoi, utilizare care implică distrugerea acestui bun sa u serviciu. Eng - consumption. Cont — tablou contabil cu reprezentare numerică, exprimată în unități monetare, a cărui funcționare se bazează pe principiile contabilității în partidă dublă.

    Eng - account. Se reflectă valoric în conturile sintetice, având aceleași funcții ca și acestea. Conturile analitice constituie instrumentele de bază ale controlului financiar și gestionar. Eng - analytical account. Cont bancar — cont deschis la o bancă pe numele unui client. Eng - banking account. Cont conjunctiv — instrument financiar-bancar sub formă de cont deschis, în numele a două sau mai multor persoane, având fiecare dreptul de a dispune singură de activul contului chiar după decesul unuia sau altuia dintre titulari.

    Eng - conjunctive account. Cont curent — cont care servește la înregistrarea, în ordine cronologică, în debit sau în credit, a tuturor operațiilor intervenite în tranzacțiile titularului.

    Sumele depuse în cont curent primesc o sumă mai mică sub formă de dobândă comparativ cu alte depozite constituite de titular. Eng - current account. Cont de depozit — instrument financiar-bancar reprezentat ca un depozit de fonduri făcut sub formă de cont.

    Contul înregistrează operațiile zi cu zi în fișa contului clientului, individualizând fiecare operație. El este un simplu mod de prezentare contabilă, care recapitulează operațiile de vărsare și de retragere care intervin între bancă și client. Eng - deposit account. Cont interimar — instrument financiar-bancar sub formă de cont care are un caracter provizoriu și este destinat grupării anumitor tranzacții.

    Eng - interim account. Cont loro vostro — o bancă denumește astfel un cont deschis la aceasta de o altă bancă. Eng - loro vostro account. Cont nostro — o bancă denumește astfel un cont al său deschis la o altă bancă. Eng - nostro account. Cont personal — instrument financiar-bancar sub formă de cont curent al unei persoane fizice având dreptul de a dispune singură de el. Eng - private account. Cont sintetic — tablou care exprimă în formă valorică situația și mișcarea unui element sau a rezultatelor definite pe baza trăsăturilor comune care le caracterizează sub raportul funcțiilor, destinației sau al relațiilor de drepturi și obligații.

    Eng - synthetic account. Cont tranzitoriu — cont în care se înscriu operații provizorii. Este utilizat mai ales pentru operații care se compensează, efectuate de persoane care nu au cont deschis la baca respectivă. Eng - sundries account. Contencios — în unele state serviciu pe lângă o instituție publică sau o întreprindere particulară, însărcinat cu apărarea drepturilor și intereselor instituției respective la încheierea de acte juridice sau în fața organelor de justiție.

    Eng - disputed claims office. Contingent — cantitatea maximă de mărfuri care poate fi importată sau exportată într-o anumită perioadă. Eng - quota. Contingentare — procedeu care permite să se determine apriori volumul maxim al unor operații. Eng - quoting. Contract — acord liber consimțit între două sau mai multe persoane juridice sau fizice, în scopul nașterii, modificării sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri; este un document comercial de bază în încheierea tranzacțiilor comerciale și izvor de obligații civile.

    DIn punct de vedere financiar-bancar, pe piața bursieră sau valutară contractul desemenază o operație de bursă sau o operație valutară. Eng - accountation, contract.

    Contract de cauțiune — contract prin care o persoană se angajează față de creditorul principal de a garanta plata datoriei contractată de debitor. Contrafacere — procedeu prin care se realizează imitarea unui bilet de bancă, a unei monede, a unui titlu etc. Eng - forgery. Contribuabil — persoană care este obligată să plătească un impozit direct.

    Eng - beare of tax liability. Control valutar — ansamblu de măsuri introduse de către stat privind supravegherea sau interzicerea anumitor operații valutare. Eng - forex control. Contul de profit și pierderi — contul în care se evidențiază cheltuielile și veniturile înregistrate într-un exemplu financiar. Soldul acestui cont - beneficiul sau pierderea - este raportat în bilanț. Conversiune — 1 preschimbare a unei valori economice în alta; 2 schimbare a condițiilor unui împrumut.

    Eng - conversion. Convertibilitate — posibilitatea deținătorului unei monede de ao schimba în mod legal pe aur sau contra oricărei alte devize. Eng - convertibility. Convertibilitatea monedei — proces prin care moneda unei țări poate fi preschimbată cu o altă monedă, în mod liber, prin vânzare-cumpărare pe piață.

    În cazul unei conertibilități depline, nu există restricții în legătură cu scopul și persoana care face schimbul. Convertibilitatea asigură premisele sporirii eficienței comerțului exterior și a întregii activități economice. Eng - currency convertibility. Cost — suma, exprimată în general în monedă, a cheltuielilor necesare pentru achiziționarea sau producerea unui bun sau a unui serviciu.

    Eng - costs. Cost al capitalului împrumutat — este reprezentat, în principal, de prețul plătit pentru împrumut, respectiv dobânda. Eng - lend capital cost. Coș valutar — reprezintă modalitatea de a crea un etalon artificial de valoare și un instrument de rezervă, în condițiile în care etalonul aur nu mai poate fi utilizat din cazua demonetizării aurului, iar dolarul SUA - alt etalon folosit înainte de a deveni instabil - de asemenea nu mai poate servi în bune condiții la măsurarea valorii altor monede.

    Cotare — stabilire a cursului valutelor străine, a hârtiilor de valoare și a prețului mărfurilor la bursă. Cotarea constă și în admiterea unui titlu la bursă și înscrierea lui pe lista cursurilor oficiale. Eng - exchange quotation.

    Cotă-parte — parte cu care cineva contribuie la formarea unui fond, unei societăți, la o cheltuială comună. Cotație — înscrierea în cota cursului constant a unei valori mobiliare admise la bursa de valori. Despre sume de bani Datorat. Datornic; cel care este creditat. Persoană fizică sau juridică obligată, în temeiul unui raport juridic, să dea, să facă sau să nu facă ceva. Întreprindere ~oare. Persoană obligată să facă ceva în baza unui raport juridic. VI permalink.

    Datornic, care se găsește la debit. Un ~ care și-a plătit datoria. Sumă ~. Despre persoane fizice sau juridice Care datorează; despre sume care se înscriu în debit2 2 , datorat; despre soldurile acelor conturi la care debitul2 2 depășește creditul. Suma d.

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *