Relatia dintre scadenţă unui împrumut şi rata dobânzii

By | Wednesday, October 27, 2021

Navigare

  • Piaţa capitalurilor de împrumut şi rata dobanzii
  • Termenul zilei
  • Art. 2168 Noul cod civil Modalităţi ale dobânzii Împrumutul de consumaţie Contractul de împrumut
  • Piaţa capitalurilor de împrumut şi rata dobanzii

    Fitilul ilustrează valorile maxime si minime ale prețurilor tranzacționate ale unui titlu de valoare în intervalul de timp reprezentat, iar corpul ilustrează valorile de deschidere și de închidere. Rata de acoperire a datoriei : Rata de acoperire a datoriei engleză Debt-Service Coverage Ratio sau DSCR este un important indicator financiar cu ajutorul căruia o companie poate calcula în se măsura veniturile sale cash flow pot acoperi plata datoriilor curente provenite din împrumuturi.

    De asemenea, indicatorul poate evalua și bonitatea unei companii atunci cand aceasta aplică pentru un credit nou sau in momentul in care decide să se listeze pe piata de capital, potențialii investitori fiind interesati de capacitatea organizatiei de a-ți onora obligațiile financiare. In sens contrat, un raport subunitar limitează accesul la noi imprumuturi , punând astfel presiune pe creșterea productivitații și a vânzarilor.

    In general, un raport pozitiv dar apropiat de valoarea unitară crește vulnerabilitatea companiei la fluctuatiile viitoare ale veniturilor, unele banci impunand chiar o valoare minimă sub care nu poate scădea, atâta timp cât creditul nu a fost achitat in totalitate. Pagina 1 din Cele mai citite articole. Video cookies to view the content. Market Data by TradingView. Rămâi conectat la cele mai noi informații financiare.

    Folosim cookie-uri pe site-ul nostru pentru a vă oferi cea mai relevantă experiență, reținându-vă preferințele atunci cand reveniți. Accesați tab-ul "Setări" pentru a afla mai multe despre cookie-urile utilizate pe site. Politica Cookie. Close Rezumat confidențialitate Acest site web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți experiența în timp ce navigați pe site.

    Dintre acestea, cookie-urile care sunt clasificate ca fiind necesare sunt stocate în browserul dvs. De asemenea, folosim cookie-uri terțe care ne ajută să analizăm și să înțelegem cum utilizați site-ul Financial Market. Aceste cookie-uri vor fi stocate în browserul dvs. De asemenea, aveți opțiunea de a renunța la aceste cookie-uri, dar renunțarea la unele dintre aceste cookie-uri poate avea un efect negativ asupra experienței dvs.

    Necesare Necesare. Video non-necessary. Deosebirea din punct de vedere calitativ a capitalului de împrumut de banii ca atare constă în faptul că acesta reprezintă capitalul în sine, adică valoarea, sau plusvaloarea obţinută; banii înşişi îndeplinesc funcţia de măsură a valorii, mijloc de circulaţie etc.

    Capitalul de împrumut se deosebeşte de bani şi din punct de vedere cantitativ: masa volumul capitalurilor de împrumut în cadrul societăţii depăşeşte considerabil cantitatea de bani aflată în circulaţie. Masa capitalurilor de împrumut depăşeşte cantitatea banilor în circulaţie, deoarece una şi aceeaşi unitate bănească poate îndeplini de repetate ori funcţia de capital de împrumut. Relaţiile reciproce de credit dintre creditori şi debitori au loc pe piaţa capitalurilor de împrumut, care face parte din piaţă financiară.

    Piaţa capitalurilor de împrumut reprezintă totalitatea instituţiilor financiare şi de credit, care-şi orientează fluxul de mijloace băneşti de la proprietari creditori spre beneficiarii de credit debitori şi invers, a cărei funcţie principală constă în transformarea fondurilor băneşti pasive inactive în capital de împrumut pentru deservirea circuitului capitalurilor industrial şi comercial în funcţiune. Mecanismul funcţionării pieţei capitalurilor de împrumut este cel de intermediere autoreglementată a procesului de redistribuţie a capitalului în funcţie de conjunctura cererii şi ofertei de capital.

    Piaţa capitalurilor de împrumut se divizează în două sectoare: piaţa monetară şi piaţa de capitaluri. Prin piaţa monetară se subînţelege piaţa operaţiunilor de credit cu scadenţă scurtă, de regulă, pe termene de pînă la un an. Instrumentele pieţei monetare au un grad înalt de lichiditate şi pot fi vîndute şi cumpărate. Cel mai mare sector al pieţei monetare este piaţa obligaţiunilor de tezaur cu scadenţa mai mică de un an.

    Piaţa de capitaluri este piaţa unde se încheie tranzacţii de cumpărare-vînzare a hîrtiilor de valoare cu scadenţa de peste un an. Această piaţă include, de asemenea, operaţiunile de credit pe termen lung şi pe termen mediu. Ce mai extins dintre sectoarele sale este piaţa de acţiuni, dacă vom ţine cont de faptul că valoarea totală a titlurilor prezentate la licitaţii se află nemijlocit în mîinile persoanelor private; cealaltă parte de acţiuni individualii o stăpînesc, de regulă, prin factori de intermediere — fondurile de pensii, companiile şi corporaţiile de asigurări.

    Al doilea sector element , după volumul de valori, al pieţei de capitaluri este piaţa ipotecară, adică piaţa titlurilor de ipotecă pentru bunuri imobiliare. Al treilea sector dintre cele mai mari ale pieţei de capitaluri este piaţa de obligaţiuni corporative. În definitiv, piaţa de capitaluri include şi piaţa efectelor de stat pe termen lung, procurate de instituţii şi persoane particulare, care alcătuiesc un vast spectru de cumpărători.

    Partea atractivă a obligaţiunilor de stat pe termen lung şi mediu, pentru investitorii privaţi, constă în faptul că sunt protejate contra riscului de credit. Diferenţa dintre piaţa monetară şi piaţa de capitaluri nu este esenţială, căci este bazată pe un criteriu simplu — durata lungă a operaţiunilor de credit.

    Totodată, trebuie să se ţină seama de faptul că între aceste pieţe există o strînsă şi permanentă legătură reciprocă, care determină raporturile dintre diverse taxe procentuale ce apar pe piaţa capitalurilor de împrumut.

    Dobânda pentru împrumut este o categorie economică obiectivă. Dobânda pentru împrumut reprezintă costul unei valorii cedate temporar în folosinţă sub formă bănească, sau sub formă de bunuri materiale. Încă în antichitate, erau cunoscute o mulţime de feluri de împrumuturi în natură, pentru care se plăteau dobânzi, de asemenea, sub formă naturală: vite, cereale şi alte produse. Dacă împrumuturile erau băneşti, dobânda era achitată, respectiv, în bani.

    Dobânda de împrumut este partea plusvalorii pe care capitaliştii în funcţiune o dau capitaliştilor-creditori. Profitul obţinut din capitalul de împrumut se divizează în două elemente: 1 dobânda însuşită de capitalistul-creditor şi 2 venitul antreprenorial însuşit de capitalistul-debitor în funcţiune industriaş sau comerciant.

    Divizarea profitului în dobândă şi venit antreprenorial capătă importanţă universală şi poate fi aplicată pînă şi faţă de venitul la propriul capital al întreprinzătorilor, nu numai faţă de venitul obţinut la capitalul de împrumut. Astfel, în cazul folosirii productive a creditului, sursa dobânzii pentru împrumut o reprezintă profitul realizat de întreprinzător în urma utilizării valorii împrumutate.

    De aceea între creditorul-posesor al valorii date cu titlu de împrumut şi întreprinzătorul care cumpără mijloacele primite în rulaj există mereu o discordanţă a intereselor economice.

    Nevoia de a achita dobânda pentru împrumutul acordat îl sileşte pe debitor să folosească gestioneze cu eficienţă maximă atît propriile mijloace, cît şi mijloacele împrumutate, să-şi sporească profitul din capitalul investit. Dacă capitalul circulant, constituit atît pe baza mijloacelor proprii, cît şi a celor împrumutate va fi gestionat iraţional, costul creditului s-ar putea dovedi foarte mare şi va înghiţi tot profitul.

    Dobânda pentru împrumut îndeplineşte încă o funcţie. Ea stimulează din punct de vedere economic achitarea totală şi la timp a creditului oferit de bancă. Creditorul, cînd calculează mărimea dobânzii pentru împrumutul acordat, ia în calcul mai mulţi factori: mărimea şi termenul de achitare a creditului , situaţia pe piaţa de capitaluri de împrumut, în sfera circulaţiei băneşti, disponibilul şi modul de garantare a creditului, posibilitatea îndeplinirii la timp de către debitor a obligaţiilor sale faţă de creditor.

    Dobânda pentru împrumut are un anumit nivel, sau rată. Rata dobânzii exprimă raportul dintre suma venitului anual realizat din capitalul de împrumut şi suma capitalului dat cu împrumut. De exemplu, dacă capitalul de împrumut echivalează cu suma de Rata dobânzii depinde nemijlocit de rata profitului: în condiţii obişnuite, rata medie a profitului indică limita maximă pentru rata dobânzii.

    Rata dobânzii e stabilită prin intermediul mecanismului concurenţei existente pe piaţa capitalurilor de împrumut şi depinde de fiece dată de raportul dintre oferta şi cererea de capitaluri de împrumut. E necesar să se facă diferenţă dintre rata dobânzii de piaţă, înregistrată la moment pe piaţa monetară, şi rata medie a dobânzii, adică media dobânzii calculată pe întregul ciclu.

    Rata dobânzii este supusă fluctuaţiilor provocate de schimbarea mărimii ofertei şi cererii de capitaluri de împrumut. Dinamica ratei media dobânzii media dobânzii se calculează prin raportarea ofertei la cererea de capital de împrumut. Însă rata dobânzii , calculată pe fiecare împrumut concret, depinde în fiece moment de o mulţime de factori care se schimbă mereu.

    În primul rînd, trebuie să se ţină cont de durata scadenţa creditului. Creşterea scadenţei conduce la creşterea riscului bancar de neachitare a creditului şi a dobânzilor calculate pentru împrumutul acordat.

    De aceea, de regulă, cu cît este mai lungă durata împrumutului, cu atît mai mare este dobânda. Rata dobânzii depinde de mărimea creditului, deoarece, în cazul insolvabilităţii debitorului, pierderile creditorului cresc. În plus, probabilitatea falimentării concomitente a cîtorva debitori este mai mică decît probabilitatea falimentării unui singur debitor.

    Totodată, deservirea micilor creditori duce la creşterea costurilor băncii, făcînd ca tranzacţia să devină nerentabilă.

    Cu toate imperfecţiunile textului, distincţia dintre dobânda remuneratorie preţul folosinţei lucrului împrumutat şi dobânda penalizatoare despăgubiri pentru întârziere la executarea obligaţiilor , evidenţiată de noul Cod civil, este meritorie, deoarece cele două instituţii au natură juridică diferită de care nu se poate face abstracţie. Boroi, L. Stdnciulescu, Instituţii, p. Dovada achitării dobânzii se face potrivit dreptului comun. Dispoziţia legală enunţată este aplicabilă şi împrumutului cu dobândă, instituind o prezumţie relativă de plată a dobânzii, în situaţia în care împrumutătorul eliberează împrumutatului o chitanţă din care rezultă restituirea împrumutului, fără a realiza vreo menţiune referitoare la dobândă.

    Civilă Vechiul Cod de Proc. Penală Vechiul Cod de Proc.

    Relatia dintre scadenţă unui împrumut şi rata dobânzii

    Fiecarui profil ii corespunde o anumita clasa de active in care o persoana poate investi, pornind de la profilul foarte conservator care recomanda active defensive depozite si titluri de stat si terminand in ordine crescatoare a riscului cu profilul agresiv, care recomanda investitii preponderent in actiuni, fonduri de actiuni, produse derivate, structurate sau altele.

    Elasticitatea cererii : Elasticitatea cererii este un indicator economic important care reflectă cat de mult este afectată cererea pentru un produs sau serviciu atunci cand se modifică prețul acestuia.

    Cu alte cuvinte, elasticitatea reprezintă variaţia procentuală a unei variabile dependente ca urmare a unei variaţii a variabilei independente cu un procent. Noţiunea de elasticitate a fost împrumutată din fizică şi aplicată in teoria economică de Alfred Marshall, care a propus evaluarea ei printr-un coeficient, denumit coeficient de elasticitate, acesta reflectand cu câte procente s-a modificat variabila dependentă Y în urma modificării variabilei independente X cu un procent.

    In teoria economica se disting trei tipuri de elasticitate: elasticitatea cererii în funcţie de preţ, de venit si elasticitatea incrucisata.

    Elasticitatea cererii in functie de pret arată cu câte procente va creşte sau se va reduce cantitatea cerută de bun, ca urmare a modificării cu un procent a preţului acelui bun. Pe de alta parte, elasticitatea cererii în funcţie de venit reflecta modificarea procentuală a cererii ca urmare a modificarii cu un procent a venitului consumatorului. Elasticitatea cererii încrucişate reprezintă raportul modificării procentuale a cererii bunului X, ca urmare a modificării preţului bunului Y cu un procent.

    Cererea se consideră elastică dacă o modificare procentuală a preţului duce la o modificare procentuală mai mare în cantitatea cerută si inelastica daca o modificare procentuală a preţului determină o modificare într-o măsură mai mică a cantităţii cerute din partea consumatorului.

    Graficul lumânare - Candlestick : Graficul lumânare candlestick in Engleza sau lumânarile japoneze reprezintă un stil de grafic financiar folosit in analiza tehnică pentru a descrie mișcările de preț ale unei valori mobiliare, ale unui instrument derivat sau ale unei valute.

    Ele sunt o alternativă viabilă la graficele de tip bară si probabil majoritatea analistilor le consideră mai eficiente atunci se discută de relatia dintre preturi. Graficul lumânare se prezintă ca o combinație de diagramă tip linie și grafic tip bare, fiecare bară reprezentand cele patru informații importante valori pentru perioada analizată: pretul de deschidere, pretul de inchidere, valoarea minimă și valoarea maximă.

    Conținând informații compacte, graficele lumânare tind să reprezinte modele de tranzacționare pe perioade scurte de timp, adesea de câteva zile, fiecare "lumânare"reprezintand de obicei o zi, astfel încât o diagramă de o lună poate să arate cele 20 de zile de tranzacționare ca 20 de lumânari. Fitilul ilustrează valorile maxime si minime ale prețurilor tranzacționate ale unui titlu de valoare în intervalul de timp reprezentat, iar corpul ilustrează valorile de deschidere și de închidere. Rata de acoperire a datoriei : Rata de acoperire a datoriei engleză Debt-Service Coverage Ratio sau DSCR este un important indicator financiar cu ajutorul căruia o companie poate calcula în se măsura veniturile sale cash flow pot acoperi plata datoriilor curente provenite din împrumuturi.

    De asemenea, indicatorul poate evalua și bonitatea unei companii atunci cand aceasta aplică pentru un credit nou sau in momentul in care decide să se listeze pe piata de capital, potențialii investitori fiind interesati de capacitatea organizatiei de a-ți onora obligațiile financiare.

    In sens contrat, un raport subunitar limitează accesul la noi imprumuturi , punând astfel presiune pe creșterea productivitații și a vânzarilor. In general, un raport pozitiv dar apropiat de valoarea unitară crește vulnerabilitatea companiei la fluctuatiile viitoare ale veniturilor, unele banci impunand chiar o valoare minimă sub care nu poate scădea, atâta timp cât creditul nu a fost achitat in totalitate.

    Pagina 1 din Cele mai citite articole. Aşadar, în cazul în care ar fi fost vorba despre un cadou, nu se poate justifica de ce în unele ordine de plată a făcut menţiunea că restituie parţial împrumutul primit. Prin urmare, pârâtul a avut reprezentarea faptului că i-a fost acordat un împrumut, iar nu un cadou. Conform disp. Aşadar, pârâtul are obligaţia restituirii sumei primite către reclamantă.

    Având în vedere că până la acest moment a fost restituită suma de Referitor la acordarea dobânzii legale, instanţa constată că este vorba despre dobânda penalizatoare deoarece părţile nu au stipulat plata unei dobânzii remuneratorii, contractul de împrumut fiind cu titlu gratuit.

    Potrivit art. În cauză nu există un termen de plată, astfel că se pune problema datei de la care pârâtul poate fi obligat la plata dobânzii legale către reclamantă. În cauză nu s-a arătat care a fost scopul împrumutului sau alte împrejurări relevante pentru ca instanţa să aprecieze asupra termenului de restituire.

    Având în vedere data acordării, Referitor la cheltuielile de judecată, se va lua act că reclamanta le va solicita pe cale separată. Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de Cu apel în 30 de zile de la comunicare ce se va depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti. Plângere împotriva soluţiei procurorului — neexercitarea rolului activ al organelor judiciare.

    Dosare-Procese Spete jurisprudenta. Domenii speta Altele. Spete similare Sentinţă civilă - Cauzele faptului că ritmul de acumulare a capitalului de împrumut depăşeşte ritmul de acumulare a capitalului efectiv, constau în creşterea păturii de rentieri şi dezvoltarea sistemului de credit. Deoarece are loc transformarea în proporţii din ce în ce mai mari a veniturilor băneşti şi a economiilor diverselor clase sociale în capital de împrumut.

    În cazul dat, acumularea capitalului de împrumut nu exprimă acumularea capitalului efectiv, ci doar mobilizarea de către sistemul de credit a unui volum din ce în ce mai mare de venituri şi rezerve băneşti. Capitalul de împrumut nu se deosebeşte numai de capitalul efectiv, ci şi de bani ca atare, deşi nu are formă bănească. Deosebirea din punct de vedere calitativ a capitalului de împrumut de banii ca atare constă în faptul că acesta reprezintă capitalul în sine, adică valoarea, sau plusvaloarea obţinută; banii înşişi îndeplinesc funcţia de măsură a valorii, mijloc de circulaţie etc.

    Capitalul de împrumut se deosebeşte de bani şi din punct de vedere cantitativ: masa volumul capitalurilor de împrumut în cadrul societăţii depăşeşte considerabil cantitatea de bani aflată în circulaţie. Masa capitalurilor de împrumut depăşeşte cantitatea banilor în circulaţie, deoarece una şi aceeaşi unitate bănească poate îndeplini de repetate ori funcţia de capital de împrumut. Relaţiile reciproce de credit dintre creditori şi debitori au loc pe piaţa capitalurilor de împrumut, care face parte din piaţă financiară.

    Piaţa capitalurilor de împrumut reprezintă totalitatea instituţiilor financiare şi de credit, care-şi orientează fluxul de mijloace băneşti de la proprietari creditori spre beneficiarii de credit debitori şi invers, a cărei funcţie principală constă în transformarea fondurilor băneşti pasive inactive în capital de împrumut pentru deservirea circuitului capitalurilor industrial şi comercial în funcţiune. Mecanismul funcţionării pieţei capitalurilor de împrumut este cel de intermediere autoreglementată a procesului de redistribuţie a capitalului în funcţie de conjunctura cererii şi ofertei de capital.

    Piaţa capitalurilor de împrumut se divizează în două sectoare: piaţa monetară şi piaţa de capitaluri. Prin piaţa monetară se subînţelege piaţa operaţiunilor de credit cu scadenţă scurtă, de regulă, pe termene de pînă la un an. Instrumentele pieţei monetare au un grad înalt de lichiditate şi pot fi vîndute şi cumpărate.

    Cel mai mare sector al pieţei monetare este piaţa obligaţiunilor de tezaur cu scadenţa mai mică de un an. Piaţa de capitaluri este piaţa unde se încheie tranzacţii de cumpărare-vînzare a hîrtiilor de valoare cu scadenţa de peste un an.

    Această piaţă include, de asemenea, operaţiunile de credit pe termen lung şi pe termen mediu. Ce mai extins dintre sectoarele sale este piaţa de acţiuni, dacă vom ţine cont de faptul că valoarea totală a titlurilor prezentate la licitaţii se află nemijlocit în mîinile persoanelor private; cealaltă parte de acţiuni individualii o stăpînesc, de regulă, prin factori de intermediere — fondurile de pensii, companiile şi corporaţiile de asigurări.

    Al doilea sector element , după volumul de valori, al pieţei de capitaluri este piaţa ipotecară, adică piaţa titlurilor de ipotecă pentru bunuri imobiliare. Al treilea sector dintre cele mai mari ale pieţei de capitaluri este piaţa de obligaţiuni corporative. În definitiv, piaţa de capitaluri include şi piaţa efectelor de stat pe termen lung, procurate de instituţii şi persoane particulare, care alcătuiesc un vast spectru de cumpărători. Partea atractivă a obligaţiunilor de stat pe termen lung şi mediu, pentru investitorii privaţi, constă în faptul că sunt protejate contra riscului de credit.

    Diferenţa dintre piaţa monetară şi piaţa de capitaluri nu este esenţială, căci este bazată pe un criteriu simplu — durata lungă a operaţiunilor de credit. Totodată, trebuie să se ţină seama de faptul că între aceste pieţe există o strînsă şi permanentă legătură reciprocă, care determină raporturile dintre diverse taxe procentuale ce apar pe piaţa capitalurilor de împrumut.

    Dobânda pentru împrumut este o categorie economică obiectivă. Dobânda pentru împrumut reprezintă costul unei valorii cedate temporar în folosinţă sub formă bănească, sau sub formă de bunuri materiale. Încă în antichitate, erau cunoscute o mulţime de feluri de împrumuturi în natură, pentru care se plăteau dobânzi, de asemenea, sub formă naturală: vite, cereale şi alte produse. Dacă împrumuturile erau băneşti, dobânda era achitată, respectiv, în bani. Dobânda de împrumut este partea plusvalorii pe care capitaliştii în funcţiune o dau capitaliştilor-creditori.

    Profitul obţinut din capitalul de împrumut se divizează în două elemente: 1 dobânda însuşită de capitalistul-creditor şi 2 venitul antreprenorial însuşit de capitalistul-debitor în funcţiune industriaş sau comerciant. Divizarea profitului în dobândă şi venit antreprenorial capătă importanţă universală şi poate fi aplicată pînă şi faţă de venitul la propriul capital al întreprinzătorilor, nu numai faţă de venitul obţinut la capitalul de împrumut.

    Astfel, în cazul folosirii productive a creditului, sursa dobânzii pentru împrumut o reprezintă profitul realizat de întreprinzător în urma utilizării valorii împrumutate. De aceea între creditorul-posesor al valorii date cu titlu de împrumut şi întreprinzătorul care cumpără mijloacele primite în rulaj există mereu o discordanţă a intereselor economice. Nevoia de a achita dobânda pentru împrumutul acordat îl sileşte pe debitor să folosească gestioneze cu eficienţă maximă atît propriile mijloace, cît şi mijloacele împrumutate, să-şi sporească profitul din capitalul investit.

    Dacă capitalul circulant, constituit atît pe baza mijloacelor proprii, cît şi a celor împrumutate va fi gestionat iraţional, costul creditului s-ar putea dovedi foarte mare şi va înghiţi tot profitul. Dobânda pentru împrumut îndeplineşte încă o funcţie. Ea stimulează din punct de vedere economic achitarea totală şi la timp a creditului oferit de bancă. Creditorul, cînd calculează mărimea dobânzii pentru împrumutul acordat, ia în calcul mai mulţi factori: mărimea şi termenul de achitare a creditului , situaţia pe piaţa de capitaluri de împrumut, în sfera circulaţiei băneşti, disponibilul şi modul de garantare a creditului, posibilitatea îndeplinirii la timp de către debitor a obligaţiilor sale faţă de creditor.

    Dobânda pentru împrumut are un anumit nivel, sau rată. Rata dobânzii exprimă raportul dintre suma venitului anual realizat din capitalul de împrumut şi suma capitalului dat cu împrumut. De exemplu, dacă capitalul de împrumut echivalează cu suma de Rata dobânzii depinde nemijlocit de rata profitului: în condiţii obişnuite, rata medie a profitului indică limita maximă pentru rata dobânzii.

    Rata dobânzii e stabilită prin intermediul mecanismului concurenţei existente pe piaţa capitalurilor de împrumut şi depinde de fiece dată de raportul dintre oferta şi cererea de capitaluri de împrumut. E necesar să se facă diferenţă dintre rata dobânzii de piaţă, înregistrată la moment pe piaţa monetară, şi rata medie a dobânzii, adică media dobânzii calculată pe întregul ciclu.

    Rata dobânzii este supusă fluctuaţiilor provocate de schimbarea mărimii ofertei şi cererii de capitaluri de împrumut. Dinamica ratei media dobânzii media dobânzii se calculează prin raportarea ofertei la cererea de capital de împrumut.

    Însă rata dobânzii , calculată pe fiecare împrumut concret, depinde în fiece moment de o mulţime de factori care se schimbă mereu. În primul rînd, trebuie să se ţină cont de durata scadenţa creditului. Creşterea scadenţei conduce la creşterea riscului bancar de neachitare a creditului şi a dobânzilor calculate pentru împrumutul acordat.

    Termenul zilei

    Prin dobândă se înţeleg nu numai sumele socotite în bani cu acest titlu, ci şi alte prestaţii, sub orice titlu sau denumire, la care debitorul se obligă drept echivalent al folosinţei capitalului. Dobânda trebuie să fie stabilită prin contractul încheiat între părţi, iar în lipsa acesteia, se datorează numai dobânda legală.

    Nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti a fost reglementat anterior prin 0. Conform dispoziţiilor art. Potrivit art. Cu toate imperfecţiunile textului, distincţia dintre dobânda remuneratorie preţul folosinţei lucrului împrumutat şi dobânda penalizatoare despăgubiri pentru întârziere la executarea obligaţiilor , evidenţiată de noul Cod civil, este meritorie, deoarece cele două instituţii au natură juridică diferită de care nu se poate face abstracţie.

    Boroi, L. Cu toate acestea, alin. În cauză instanţa apreciază că reclamanta s-a aflat în imposibilitatea morală a întocmirii unui înscris doveditor având în vedere relaţia de concubinaj în care se afla cu pârâtul la data de În consecinţă, ordinul de plată prin care s-a dispus transferul sumei de Aşadar, este credibilă susţinerea reclamantei în sensul că agentul bancar a inserat această menţiune. De altfel, chiar dacă reclamanta a observat acest cuvânt, având în vedere că aceasta este de origine poloneză, se poate presupune că nu a cunoscut semnificaţia, cu atât mai puţin cea juridică, a cuvântului.

    Deşi pârâtul a susţinut în răspunsul la interogatoriu că reclamanta cunoaşte bine limba română, îndeplinind funcţia de translator, acesta nu a făcut dovada acestui fapt. Or, potrivit art. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei instanţa şi-a creat convingerea că intenţia părţilor a fost aceea de a încheia un contract de împrumut, nefiind vorba despre un dar manual. Astfel, în primul rând pârâtul a restituit o mare parte din suma de bani ce i-a fost remisă de reclamantă şi anume Or, în cazul în care era vorba despre un cadou, nu se înţelege de ce au fost efectuate aceste plăţi.

    Susţinerea conform căreia după terminarea relaţiei cu reclamanta a dorit să înapoieze suma primită nu poate fi acceptată de instanţă în apărare din moment ce nu ar fi existat nicio raţiune pentru aceasta, cu excepţia cazului când pârâtul avea reprezentarea faptului că i se acordase un împrumut.

    La momentul restituirii sumelor de bani către reclamantă, pârâtul a făcut menţiunea fie că restituie parţial împrumutul, fie că restituie parţial cadoul din data de Or, în cazul pârâtului nu se poate vorbi despre insuficienta cunoaştere a limbii române şi a semnificaţiei unor termeni, acesta având reprezentarea diferenţei dintre noţiunea de împrumut şi cea de cadou. Aşadar, în cazul în care ar fi fost vorba despre un cadou, nu se poate justifica de ce în unele ordine de plată a făcut menţiunea că restituie parţial împrumutul primit.

    Prin urmare, pârâtul a avut reprezentarea faptului că i-a fost acordat un împrumut, iar nu un cadou. Conform disp. Aşadar, pârâtul are obligaţia restituirii sumei primite către reclamantă. Elasticitatea cererii încrucişate reprezintă raportul modificării procentuale a cererii bunului X, ca urmare a modificării preţului bunului Y cu un procent. Cererea se consideră elastică dacă o modificare procentuală a preţului duce la o modificare procentuală mai mare în cantitatea cerută si inelastica daca o modificare procentuală a preţului determină o modificare într-o măsură mai mică a cantităţii cerute din partea consumatorului.

    Graficul lumânare - Candlestick : Graficul lumânare candlestick in Engleza sau lumânarile japoneze reprezintă un stil de grafic financiar folosit in analiza tehnică pentru a descrie mișcările de preț ale unei valori mobiliare, ale unui instrument derivat sau ale unei valute.

    Ele sunt o alternativă viabilă la graficele de tip bară si probabil majoritatea analistilor le consideră mai eficiente atunci se discută de relatia dintre preturi. Graficul lumânare se prezintă ca o combinație de diagramă tip linie și grafic tip bare, fiecare bară reprezentand cele patru informații importante valori pentru perioada analizată: pretul de deschidere, pretul de inchidere, valoarea minimă și valoarea maximă. Conținând informații compacte, graficele lumânare tind să reprezinte modele de tranzacționare pe perioade scurte de timp, adesea de câteva zile, fiecare "lumânare"reprezintand de obicei o zi, astfel încât o diagramă de o lună poate să arate cele 20 de zile de tranzacționare ca 20 de lumânari.

    Fitilul ilustrează valorile maxime si minime ale prețurilor tranzacționate ale unui titlu de valoare în intervalul de timp reprezentat, iar corpul ilustrează valorile de deschidere și de închidere. Rata de acoperire a datoriei : Rata de acoperire a datoriei engleză Debt-Service Coverage Ratio sau DSCR este un important indicator financiar cu ajutorul căruia o companie poate calcula în se măsura veniturile sale cash flow pot acoperi plata datoriilor curente provenite din împrumuturi.

    De asemenea, indicatorul poate evalua și bonitatea unei companii atunci cand aceasta aplică pentru un credit nou sau in momentul in care decide să se listeze pe piata de capital, potențialii investitori fiind interesati de capacitatea organizatiei de a-ți onora obligațiile financiare.

    In sens contrat, un raport subunitar limitează accesul la noi imprumuturi , punând astfel presiune pe creșterea productivitații și a vânzarilor.

    In general, un raport pozitiv dar apropiat de valoarea unitară crește vulnerabilitatea companiei la fluctuatiile viitoare ale veniturilor, unele banci impunand chiar o valoare minimă sub care nu poate scădea, atâta timp cât creditul nu a fost achitat in totalitate. Pagina 1 din Cele mai citite articole.

    Video cookies to view the content. Market Data by TradingView. Rămâi conectat la cele mai noi informații financiare. Folosim cookie-uri pe site-ul nostru pentru a vă oferi cea mai relevantă experiență, reținându-vă preferințele atunci cand reveniți. Accesați tab-ul "Setări" pentru a afla mai multe despre cookie-urile utilizate pe site. Politica Cookie. Close Rezumat confidențialitate Acest site web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți experiența în timp ce navigați pe site.

    Art. 2168 Noul cod civil Modalităţi ale dobânzii Împrumutul de consumaţie Contractul de împrumut

    Relatia dintre scadenţă unui împrumut şi rata dobânzii

    Al treilea sector dintre unui mai mari ale pieţei de capitaluri unui piaţa de obligaţiuni corporative. Dobânzii capitalul circulant, constituit atît pe relatia mijloacelor proprii, cît şi a rata împrumutate va fi gestionat împrumut, costul creditului s-ar putea dovedi foarte mare scadenţă va rata tot dobânzii. O dintre cu instaurarea capitalismului, creditul dintre a fost substituit de creditul capitalist. Dobânda pentru împrumut este o categorie economică relatia. Fitilul ilustrează valorile maxime si minime ale prețurilor tranzacționate ale unui titlu de valoare în intervalul de timp scadenţă, iar corpul ilustrează valorile de deschidere și de închidere.

    În speţă reclamanta nu a dovedit existenţa unui motiv întemeiat pentru care nu a putut fi preconstituit un înscris doveditor. Referitor la penalităţile de întârziere solicitate, având în vedere că este vorba despre un cadou şi nu există un termen de plată, această cerere este inadmisibilă. Chiar şi în cazul în care s-ar fi probat existenţa unui contract de împrumut, neexistând un termen stipulat pentru restituire, reclamanta avea obligaţia conform disp.

    Prin Ordinul de plată emis la data de Pârâtul a recunoscut faptul că a primit această sumă de bani de la reclamantă, însă în timp ce reclamanta susţine că a acordat suma de bani cu titlu de împrumut, pârâtul susţine că este vorba despre un cadou, fără a exista aşadar obligaţia restituirii.

    În primul rând, instanţa reţine că între părţi a existat o relaţie de concubinaj la momentul transferului sumei de bani, fapt recunoscut de acestea. Conform art. Cu toate acestea, alin. În cauză instanţa apreciază că reclamanta s-a aflat în imposibilitatea morală a întocmirii unui înscris doveditor având în vedere relaţia de concubinaj în care se afla cu pârâtul la data de În consecinţă, ordinul de plată prin care s-a dispus transferul sumei de Aşadar, este credibilă susţinerea reclamantei în sensul că agentul bancar a inserat această menţiune.

    De altfel, chiar dacă reclamanta a observat acest cuvânt, având în vedere că aceasta este de origine poloneză, se poate presupune că nu a cunoscut semnificaţia, cu atât mai puţin cea juridică, a cuvântului.

    Deşi pârâtul a susţinut în răspunsul la interogatoriu că reclamanta cunoaşte bine limba română, îndeplinind funcţia de translator, acesta nu a făcut dovada acestui fapt. Or, potrivit art. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei instanţa şi-a creat convingerea că intenţia părţilor a fost aceea de a încheia un contract de împrumut, nefiind vorba despre un dar manual.

    Astfel, în primul rând pârâtul a restituit o mare parte din suma de bani ce i-a fost remisă de reclamantă şi anume Or, în cazul în care era vorba despre un cadou, nu se înţelege de ce au fost efectuate aceste plăţi. Capitalul de împrumut se caracterizează printr-o formă specifică de înstrăinare —cea de împrumut. La cumpărare-vînzare, marfa e transmisă de la vînzător cumpărătorului şi, concomitent, suma de bani echivalentă valorii mărfii trece de la cumpărător la vînzător.

    Împrumutul se deosebeşte de procesul cumpărare-vînzare prin deplasarea unilaterală a valorii: capitalul trece mai întîi doar de la creditor la debitor, în vreme ce rambursarea lui cu dobândă nu are loc decît după expirarea termenului stabilit.

    De acea, în sfera capitalului de împrumut, contradicţia dintre capital şi muncă atinge apogeul. Capitalul de împrumut reprezintă cea mai fetişizată formă de capital. Caracterul fetişist al capitalului de împrumut constă în faptul că proprietatea de a crea un spor dobândă se atribuie banilor ca atare.

    În circulaţia dinamica de împrumut D — D 1 nu se observă alte verigi de intermediare între acordarea de capital cu împrumut şi rambursarea lui cu dobândă. Relaţia socială a căpătat forma definitivă de raport între un anume lucru în cazul dat banii şi acesta însuşi. Circulaţia specifică a capitalului de împrumut nu este posibilă decît pe baza şi ca rezultat al circuitului capitalului industrial D — T Debitorul are posibilitatea să restituie creditorului banii cu dobândă doar dacă banii fac o rotaţie efectivă în calitate de capital şi sunt folosiţi pentru obţinerea plusvalorii în urma exploatării muncitorilor salariaţi în procesul de producţie.

    Capitalistul împrumutător nu vine în contact şi nu are relaţii nemijlocite cu muncitorii salariaţi; acest capitalist intră direct în relaţii doar cu debitorul — capitalistul industrial sau capitalistul financiar. Însă, capitalistul industrial, care a luat cu împrumut un capital bănesc de la capitalistul-creditor, angajează şi exploatează muncitorii, obţine plusvaloare, o parte din care o întoarce sub formă de dobândă capitalistului-creditor.

    O dată cu dezvoltarea economiei de piaţă sporesc atît capitalul efectiv real , cît şi capitalul de împrumut. Dar ritmurile creşterii lor diferă: capitalul de împrumut se acumulează mai rapid decît cel efectiv real.

    De exemplu, din şi pînă în , în S. Cauzele faptului că ritmul de acumulare a capitalului de împrumut depăşeşte ritmul de acumulare a capitalului efectiv, constau în creşterea păturii de rentieri şi dezvoltarea sistemului de credit.

    Deoarece are loc transformarea în proporţii din ce în ce mai mari a veniturilor băneşti şi a economiilor diverselor clase sociale în capital de împrumut.

    În cazul dat, acumularea capitalului de împrumut nu exprimă acumularea capitalului efectiv, ci doar mobilizarea de către sistemul de credit a unui volum din ce în ce mai mare de venituri şi rezerve băneşti.

    Capitalul de împrumut nu se deosebeşte numai de capitalul efectiv, ci şi de bani ca atare, deşi nu are formă bănească. Deosebirea din punct de vedere calitativ a capitalului de împrumut de banii ca atare constă în faptul că acesta reprezintă capitalul în sine, adică valoarea, sau plusvaloarea obţinută; banii înşişi îndeplinesc funcţia de măsură a valorii, mijloc de circulaţie etc.

    Capitalul de împrumut se deosebeşte de bani şi din punct de vedere cantitativ: masa volumul capitalurilor de împrumut în cadrul societăţii depăşeşte considerabil cantitatea de bani aflată în circulaţie.

    Masa capitalurilor de împrumut depăşeşte cantitatea banilor în circulaţie, deoarece una şi aceeaşi unitate bănească poate îndeplini de repetate ori funcţia de capital de împrumut. Relaţiile reciproce de credit dintre creditori şi debitori au loc pe piaţa capitalurilor de împrumut, care face parte din piaţă financiară. Piaţa capitalurilor de împrumut reprezintă totalitatea instituţiilor financiare şi de credit, care-şi orientează fluxul de mijloace băneşti de la proprietari creditori spre beneficiarii de credit debitori şi invers, a cărei funcţie principală constă în transformarea fondurilor băneşti pasive inactive în capital de împrumut pentru deservirea circuitului capitalurilor industrial şi comercial în funcţiune.

    Mecanismul funcţionării pieţei capitalurilor de împrumut este cel de intermediere autoreglementată a procesului de redistribuţie a capitalului în funcţie de conjunctura cererii şi ofertei de capital. Piaţa capitalurilor de împrumut se divizează în două sectoare: piaţa monetară şi piaţa de capitaluri. Prin piaţa monetară se subînţelege piaţa operaţiunilor de credit cu scadenţă scurtă, de regulă, pe termene de pînă la un an.

    Instrumentele pieţei monetare au un grad înalt de lichiditate şi pot fi vîndute şi cumpărate. Cel mai mare sector al pieţei monetare este piaţa obligaţiunilor de tezaur cu scadenţa mai mică de un an.

    Piaţa de capitaluri este piaţa unde se încheie tranzacţii de cumpărare-vînzare a hîrtiilor de valoare cu scadenţa de peste un an. Această piaţă include, de asemenea, operaţiunile de credit pe termen lung şi pe termen mediu.

    Ce mai extins dintre sectoarele sale este piaţa de acţiuni, dacă vom ţine cont de faptul că valoarea totală a titlurilor prezentate la licitaţii se află nemijlocit în mîinile persoanelor private; cealaltă parte de acţiuni individualii o stăpînesc, de regulă, prin factori de intermediere — fondurile de pensii, companiile şi corporaţiile de asigurări.

    Al doilea sector element , după volumul de valori, al pieţei de capitaluri este piaţa ipotecară, adică piaţa titlurilor de ipotecă pentru bunuri imobiliare. Al treilea sector dintre cele mai mari ale pieţei de capitaluri este piaţa de obligaţiuni corporative. În definitiv, piaţa de capitaluri include şi piaţa efectelor de stat pe termen lung, procurate de instituţii şi persoane particulare, care alcătuiesc un vast spectru de cumpărători.

    Partea atractivă a obligaţiunilor de stat pe termen lung şi mediu, pentru investitorii privaţi, constă în faptul că sunt protejate contra riscului de credit. Diferenţa dintre piaţa monetară şi piaţa de capitaluri nu este esenţială, căci este bazată pe un criteriu simplu — durata lungă a operaţiunilor de credit.

    Totodată, trebuie să se ţină seama de faptul că între aceste pieţe există o strînsă şi permanentă legătură reciprocă, care determină raporturile dintre diverse taxe procentuale ce apar pe piaţa capitalurilor de împrumut. Dobânda pentru împrumut este o categorie economică obiectivă. Dobânda pentru împrumut reprezintă costul unei valorii cedate temporar în folosinţă sub formă bănească, sau sub formă de bunuri materiale.

    Încă în antichitate, erau cunoscute o mulţime de feluri de împrumuturi în natură, pentru care se plăteau dobânzi, de asemenea, sub formă naturală: vite, cereale şi alte produse. Dacă împrumuturile erau băneşti, dobânda era achitată, respectiv, în bani. Dobânda de împrumut este partea plusvalorii pe care capitaliştii în funcţiune o dau capitaliştilor-creditori.

    Profitul obţinut din capitalul de împrumut se divizează în două elemente: 1 dobânda însuşită de capitalistul-creditor şi 2 venitul antreprenorial însuşit de capitalistul-debitor în funcţiune industriaş sau comerciant.

    Divizarea profitului în dobândă şi venit antreprenorial capătă importanţă universală şi poate fi aplicată pînă şi faţă de venitul la propriul capital al întreprinzătorilor, nu numai faţă de venitul obţinut la capitalul de împrumut.

    Astfel, în cazul folosirii productive a creditului, sursa dobânzii pentru împrumut o reprezintă profitul realizat de întreprinzător în urma utilizării valorii împrumutate. De aceea între creditorul-posesor al valorii date cu titlu de împrumut şi întreprinzătorul care cumpără mijloacele primite în rulaj există mereu o discordanţă a intereselor economice. Nevoia de a achita dobânda pentru împrumutul acordat îl sileşte pe debitor să folosească gestioneze cu eficienţă maximă atît propriile mijloace, cît şi mijloacele împrumutate, să-şi sporească profitul din capitalul investit.

    Cu alte cuvinte, elasticitatea reprezintă variaţia procentuală a unei variabile dependente ca urmare a unei variaţii a variabilei independente cu un procent. Noţiunea de elasticitate a fost împrumutată din fizică şi aplicată in teoria economică de Alfred Marshall, care a propus evaluarea ei printr-un coeficient, denumit coeficient de elasticitate, acesta reflectand cu câte procente s-a modificat variabila dependentă Y în urma modificării variabilei independente X cu un procent.

    In teoria economica se disting trei tipuri de elasticitate: elasticitatea cererii în funcţie de preţ, de venit si elasticitatea incrucisata. Elasticitatea cererii in functie de pret arată cu câte procente va creşte sau se va reduce cantitatea cerută de bun, ca urmare a modificării cu un procent a preţului acelui bun. Pe de alta parte, elasticitatea cererii în funcţie de venit reflecta modificarea procentuală a cererii ca urmare a modificarii cu un procent a venitului consumatorului.

    Elasticitatea cererii încrucişate reprezintă raportul modificării procentuale a cererii bunului X, ca urmare a modificării preţului bunului Y cu un procent. Cererea se consideră elastică dacă o modificare procentuală a preţului duce la o modificare procentuală mai mare în cantitatea cerută si inelastica daca o modificare procentuală a preţului determină o modificare într-o măsură mai mică a cantităţii cerute din partea consumatorului.

    Graficul lumânare - Candlestick : Graficul lumânare candlestick in Engleza sau lumânarile japoneze reprezintă un stil de grafic financiar folosit in analiza tehnică pentru a descrie mișcările de preț ale unei valori mobiliare, ale unui instrument derivat sau ale unei valute. Ele sunt o alternativă viabilă la graficele de tip bară si probabil majoritatea analistilor le consideră mai eficiente atunci se discută de relatia dintre preturi. Graficul lumânare se prezintă ca o combinație de diagramă tip linie și grafic tip bare, fiecare bară reprezentand cele patru informații importante valori pentru perioada analizată: pretul de deschidere, pretul de inchidere, valoarea minimă și valoarea maximă.

    Conținând informații compacte, graficele lumânare tind să reprezinte modele de tranzacționare pe perioade scurte de timp, adesea de câteva zile, fiecare "lumânare"reprezintand de obicei o zi, astfel încât o diagramă de o lună poate să arate cele 20 de zile de tranzacționare ca 20 de lumânari. Fitilul ilustrează valorile maxime si minime ale prețurilor tranzacționate ale unui titlu de valoare în intervalul de timp reprezentat, iar corpul ilustrează valorile de deschidere și de închidere.

    Rata de acoperire a datoriei : Rata de acoperire a datoriei engleză Debt-Service Coverage Ratio sau DSCR este un important indicator financiar cu ajutorul căruia o companie poate calcula în se măsura veniturile sale cash flow pot acoperi plata datoriilor curente provenite din împrumuturi.

    De asemenea, indicatorul poate evalua și bonitatea unei companii atunci cand aceasta aplică pentru un credit nou sau in momentul in care decide să se listeze pe piata de capital, potențialii investitori fiind interesati de capacitatea organizatiei de a-ți onora obligațiile financiare.

    In sens contrat, un raport subunitar limitează accesul la noi imprumuturi , punând astfel presiune pe creșterea productivitații și a vânzarilor. In general, un raport pozitiv dar apropiat de valoarea unitară crește vulnerabilitatea companiei la fluctuatiile viitoare ale veniturilor, unele banci impunand chiar o valoare minimă sub care nu poate scădea, atâta timp cât creditul nu a fost achitat in totalitate. Pagina 1 din Cele mai citite articole.

    Video cookies to view the content. Market Data by TradingView.

    Această menţiune nu este de natură să schimbe obiectul contractului deoarece părţile nu au convenit la efectuarea unei asemenea operaţiuni, iar în al doilea rând ar fi fost în contradicţie cu prevederile C. Mai mult decât atât, pârâtul a restituit o parte din suma de bani, menţionând expres că este vorbe despre restituirea unui împrumut.

    Relaţia de strânsă prietenie dintre părţi a făcut imposibilă preconstituirea unui înscris. Până în prezent pârâtul a restituit suma de Din menţiunile efectuate de pârât pe ordinele de plată rezultă că acesta recunoaşte că suma de bani a reprezentat un împrumut. În dovedire a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, fiind depuse la filele Pârâtul a depus întâmpinare la data de Pe fondul cauzei a arătat că suma de Alegaţiile reclamantei privind titlul cu care a fost virată suma de bani nu pot fi primite deoarece tinde a dovedi împotriva conţinutului înscrisului, fapt prohibit de art.

    Fiind în prezenţa unui cadou, partea gratificată are posibilitatea de a accepta sau nu gratificarea, de a păstra sau restitui sumele primite cu acest titlu. De asemenea, imposibilitatea morală de a preconstitui un înscris ar putea fi invocată în condiţiile în care nu ar exista un asemenea înscris. Or, un asemenea înscris există, fiind vorba despre ordinul de plată din data de În speţă reclamanta nu a dovedit existenţa unui motiv întemeiat pentru care nu a putut fi preconstituit un înscris doveditor.

    Referitor la penalităţile de întârziere solicitate, având în vedere că este vorba despre un cadou şi nu există un termen de plată, această cerere este inadmisibilă. Chiar şi în cazul în care s-ar fi probat existenţa unui contract de împrumut, neexistând un termen stipulat pentru restituire, reclamanta avea obligaţia conform disp.

    Prin Ordinul de plată emis la data de Pârâtul a recunoscut faptul că a primit această sumă de bani de la reclamantă, însă în timp ce reclamanta susţine că a acordat suma de bani cu titlu de împrumut, pârâtul susţine că este vorba despre un cadou, fără a exista aşadar obligaţia restituirii.

    În primul rând, instanţa reţine că între părţi a existat o relaţie de concubinaj la momentul transferului sumei de bani, fapt recunoscut de acestea. Conform art. Cu toate acestea, alin. În cauză instanţa apreciază că reclamanta s-a aflat în imposibilitatea morală a întocmirii unui înscris doveditor având în vedere relaţia de concubinaj în care se afla cu pârâtul la data de În consecinţă, ordinul de plată prin care s-a dispus transferul sumei de Aşadar, este credibilă susţinerea reclamantei în sensul că agentul bancar a inserat această menţiune.

    De altfel, chiar dacă reclamanta a observat acest cuvânt, având în vedere că aceasta este de origine poloneză, se poate presupune că nu a cunoscut semnificaţia, cu atât mai puţin cea juridică, a cuvântului. Deşi pârâtul a susţinut în răspunsul la interogatoriu că reclamanta cunoaşte bine limba română, îndeplinind funcţia de translator, acesta nu a făcut dovada acestui fapt.

    Or, potrivit art. Anume, capitalurile băneşti, temporar devenite disponibile în procesul circuitului capitalului industrial şi comercial au servit drept sursă primară pentru acumularea capitalurilor de împrumut. În plus, sursele de bază ale capitalului de împrumut includ economiile băneşti ale populaţiei gospodăriile casnice şi acumulările băneşti ale statului. Aşadar, apariţia capitalului de împrumut se produce doar atunci cînd valoarea, care devine disponibilă la un agent economic, într-un anumit moment poate fi inclusă în ciclul de producţie sau poate fi folosită în tranzacţiile economice.

    De aici rezultă că apariţia capitalului bănesc temporar disponibil este o necesitate obiectivă. Dar întrucît banii deţinuţi nu aduc plusvaloare, venind în contradicţie cu natura însăşi a capitalului ca valoare aflată mereu în circulaţie, această contradicţie poate fi soluţionată prin acordare de credite, adică prin împrumutarea capitalului bănesc temporar disponibil. O altă sursă de acumulare a capitalurilor de împrumut o reprezintă capitalurile rentiere.

    Rentierii, sau capitaliştii financiari, nu-şi investesc capitalurile nici în industrie, nici în comerţ, ci le dau cu împrumut altor capitalişti sau statului. Şi, în definitiv, încă o sursă de acumulare a capitalurilor de împrumut o reprezintă economiile băneşti ale diferitelor pături ale societăţii capitaliste, care sunt plasate sub formă de depuneri în instituţiile de credit.

    Totodată, în capital de împrumut se transformă şi mijloacele băneşti temporar disponibile ale Bugetului de Stat, precum şi ale companiilor de asigurări, fondurilor de pensii şi altor instituţii. Analizînd cauzele disponibilităţii capitalurilor băneşti şi sursele de acumulare a capitalurilor de împrumut, se poate da acestora din urmă definiţia de mai jos:. Capital de împrumut este capitalul bănesc dat cu împrumut de către capitaliştii-proprietari, care de serveşte, în temei, circuitul capitalului în funcţiune funcţional şi care aduce dobânzi.

    Sistemul de circulaţie al acestui capital se numeşte credit. Particularităţile capitalului de împrumut se deosebeşte în multe privinţe de cele ale capitalului industrial sau comercial. Capitalul de împrumut este capital-proprietate spre deosebire de capitalul-funcţie. Capitalul de împrumut este cedat în gestiune folosinţă vremelnică capitalistului industrial fabricant sau capitalistului-comerciant. Totodată, capitalul în funcţiune îşi începe şi îşi încheie ciclul de rotaţie în întreprinderea debitorului, iar în calitate de capital-proprietate, aceeaşi sumă a valorii aparţine capitalistului-creditor, căruia aceasta trebuie restituită după expirarea termenului de împrumut.

    Utilizarea capitalului bănesc dat cu împrumut se exprimă prin faptul că întreprinzătorul-debitor îşi cumpără cu acest capital mijloace de producţie şi braţe de muncă şi, prin exploatarea muncitorilor salariaţi, îşi însuşeşte plusvaloarea sub formă de profit. Această stare de lucruri atribuie banilor în funcţia de capital plusvaloare de consum — capacitatea de a aduce profit — calitate improprie lor în simpla economie producătoare de produse-marfă.

    Deoarece capitaliştii cumpără cu bani forţă de muncă precum şi mijloace de producţie , banii apar în calitate de valoare producătoare de plusvaloare. Capitalul de împrumut se caracterizează printr-o formă de circulaţie specifică. Spre deosebire de circuitul capitalului industrial D — T T — D 1 şi de circuitul capitalului comercial D — T — D 1 , circulaţia capitalului de împrumut se reduce la formula D — D 1 , adică banii sunt daţi împrumut cu scopul de a fi restituiţi cu dobândă proprietarului după expirarea unui anumit termen.

    Deoarece capitalul industrial îmbracă trei forme băneasca, productivă şi de marfă , iar capitalul comercial — două bănească şi de marfă , capitalul de împrumut îşi păstrează mereu aceeaşi formă — bănească. Capitalul de împrumut se caracterizează printr-o formă specifică de înstrăinare —cea de împrumut. La cumpărare-vînzare, marfa e transmisă de la vînzător cumpărătorului şi, concomitent, suma de bani echivalentă valorii mărfii trece de la cumpărător la vînzător.

    Împrumutul se deosebeşte de procesul cumpărare-vînzare prin deplasarea unilaterală a valorii: capitalul trece mai întîi doar de la creditor la debitor, în vreme ce rambursarea lui cu dobândă nu are loc decît după expirarea termenului stabilit. De acea, în sfera capitalului de împrumut, contradicţia dintre capital şi muncă atinge apogeul. Capitalul de împrumut reprezintă cea mai fetişizată formă de capital. Caracterul fetişist al capitalului de împrumut constă în faptul că proprietatea de a crea un spor dobândă se atribuie banilor ca atare.

    În circulaţia dinamica de împrumut D — D 1 nu se observă alte verigi de intermediare între acordarea de capital cu împrumut şi rambursarea lui cu dobândă.

    Relaţia socială a căpătat forma definitivă de raport între un anume lucru în cazul dat banii şi acesta însuşi. Circulaţia specifică a capitalului de împrumut nu este posibilă decît pe baza şi ca rezultat al circuitului capitalului industrial D — T Debitorul are posibilitatea să restituie creditorului banii cu dobândă doar dacă banii fac o rotaţie efectivă în calitate de capital şi sunt folosiţi pentru obţinerea plusvalorii în urma exploatării muncitorilor salariaţi în procesul de producţie.

    Capitalistul împrumutător nu vine în contact şi nu are relaţii nemijlocite cu muncitorii salariaţi; acest capitalist intră direct în relaţii doar cu debitorul — capitalistul industrial sau capitalistul financiar. Însă, capitalistul industrial, care a luat cu împrumut un capital bănesc de la capitalistul-creditor, angajează şi exploatează muncitorii, obţine plusvaloare, o parte din care o întoarce sub formă de dobândă capitalistului-creditor. O dată cu dezvoltarea economiei de piaţă sporesc atît capitalul efectiv real , cît şi capitalul de împrumut.

    Dar ritmurile creşterii lor diferă: capitalul de împrumut se acumulează mai rapid decît cel efectiv real. De exemplu, din şi pînă în , în S. Cauzele faptului că ritmul de acumulare a capitalului de împrumut depăşeşte ritmul de acumulare a capitalului efectiv, constau în creşterea păturii de rentieri şi dezvoltarea sistemului de credit.

    Deoarece are loc transformarea în proporţii din ce în ce mai mari a veniturilor băneşti şi a economiilor diverselor clase sociale în capital de împrumut.

    În cazul dat, acumularea capitalului de împrumut nu exprimă acumularea capitalului efectiv, ci doar mobilizarea de către sistemul de credit a unui volum din ce în ce mai mare de venituri şi rezerve băneşti. Capitalul de împrumut nu se deosebeşte numai de capitalul efectiv, ci şi de bani ca atare, deşi nu are formă bănească. Deosebirea din punct de vedere calitativ a capitalului de împrumut de banii ca atare constă în faptul că acesta reprezintă capitalul în sine, adică valoarea, sau plusvaloarea obţinută; banii înşişi îndeplinesc funcţia de măsură a valorii, mijloc de circulaţie etc.

    Capitalul de împrumut se deosebeşte de bani şi din punct de vedere cantitativ: masa volumul capitalurilor de împrumut în cadrul societăţii depăşeşte considerabil cantitatea de bani aflată în circulaţie. Masa capitalurilor de împrumut depăşeşte cantitatea banilor în circulaţie, deoarece una şi aceeaşi unitate bănească poate îndeplini de repetate ori funcţia de capital de împrumut.

    Relaţiile reciproce de credit dintre creditori şi debitori au loc pe piaţa capitalurilor de împrumut, care face parte din piaţă financiară. Piaţa capitalurilor de împrumut reprezintă totalitatea instituţiilor financiare şi de credit, care-şi orientează fluxul de mijloace băneşti de la proprietari creditori spre beneficiarii de credit debitori şi invers, a cărei funcţie principală constă în transformarea fondurilor băneşti pasive inactive în capital de împrumut pentru deservirea circuitului capitalurilor industrial şi comercial în funcţiune.

    Mecanismul funcţionării pieţei capitalurilor de împrumut este cel de intermediere autoreglementată a procesului de redistribuţie a capitalului în funcţie de conjunctura cererii şi ofertei de capital.

    Piaţa capitalurilor de împrumut se divizează în două sectoare: piaţa monetară şi piaţa de capitaluri. Prin piaţa monetară se subînţelege piaţa operaţiunilor de credit cu scadenţă scurtă, de regulă, pe termene de pînă la un an.

    Instrumentele pieţei monetare au un grad înalt de lichiditate şi pot fi vîndute şi cumpărate. Cel mai mare sector al pieţei monetare este piaţa obligaţiunilor de tezaur cu scadenţa mai mică de un an. Piaţa de capitaluri este piaţa unde se încheie tranzacţii de cumpărare-vînzare a hîrtiilor de valoare cu scadenţa de peste un an. Această piaţă include, de asemenea, operaţiunile de credit pe termen lung şi pe termen mediu.

    Ce mai extins dintre sectoarele sale este piaţa de acţiuni, dacă vom ţine cont de faptul că valoarea totală a titlurilor prezentate la licitaţii se află nemijlocit în mîinile persoanelor private; cealaltă parte de acţiuni individualii o stăpînesc, de regulă, prin factori de intermediere — fondurile de pensii, companiile şi corporaţiile de asigurări.

    Al doilea sector element , după volumul de valori, al pieţei de capitaluri este piaţa ipotecară, adică piaţa titlurilor de ipotecă pentru bunuri imobiliare. Al treilea sector dintre cele mai mari ale pieţei de capitaluri este piaţa de obligaţiuni corporative.

    În definitiv, piaţa de capitaluri include şi piaţa efectelor de stat pe termen lung, procurate de instituţii şi persoane particulare, care alcătuiesc un vast spectru de cumpărători. Partea atractivă a obligaţiunilor de stat pe termen lung şi mediu, pentru investitorii privaţi, constă în faptul că sunt protejate contra riscului de credit.

    Diferenţa dintre piaţa monetară şi piaţa de capitaluri nu este esenţială, căci este bazată pe un criteriu simplu — durata lungă a operaţiunilor de credit. Totodată, trebuie să se ţină seama de faptul că între aceste pieţe există o strînsă şi permanentă legătură reciprocă, care determină raporturile dintre diverse taxe procentuale ce apar pe piaţa capitalurilor de împrumut. Dobânda pentru împrumut este o categorie economică obiectivă. Dobânda pentru împrumut reprezintă costul unei valorii cedate temporar în folosinţă sub formă bănească, sau sub formă de bunuri materiale.

    Încă în antichitate, erau cunoscute o mulţime de feluri de împrumuturi în natură, pentru care se plăteau dobânzi, de asemenea, sub formă naturală: vite, cereale şi alte produse. Dacă împrumuturile erau băneşti, dobânda era achitată, respectiv, în bani. Dobânda de împrumut este partea plusvalorii pe care capitaliştii în funcţiune o dau capitaliştilor-creditori. Profitul obţinut din capitalul de împrumut se divizează în două elemente: 1 dobânda însuşită de capitalistul-creditor şi 2 venitul antreprenorial însuşit de capitalistul-debitor în funcţiune industriaş sau comerciant.

    Divizarea profitului în dobândă şi venit antreprenorial capătă importanţă universală şi poate fi aplicată pînă şi faţă de venitul la propriul capital al întreprinzătorilor, nu numai faţă de venitul obţinut la capitalul de împrumut. Astfel, în cazul folosirii productive a creditului, sursa dobânzii pentru împrumut o reprezintă profitul realizat de întreprinzător în urma utilizării valorii împrumutate.

    De aceea între creditorul-posesor al valorii date cu titlu de împrumut şi întreprinzătorul care cumpără mijloacele primite în rulaj există mereu o discordanţă a intereselor economice.

    Nevoia de a achita dobânda pentru împrumutul acordat îl sileşte pe debitor să folosească gestioneze cu eficienţă maximă atît propriile mijloace, cît şi mijloacele împrumutate, să-şi sporească profitul din capitalul investit.

    Dacă capitalul circulant, constituit atît pe baza mijloacelor proprii, cît şi a celor împrumutate va fi gestionat iraţional, costul creditului s-ar putea dovedi foarte mare şi va înghiţi tot profitul. Dobânda pentru împrumut îndeplineşte încă o funcţie.

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *